a) Iisus in vizita la Nazaret , unde este respins inca odata

- Marcu 6:1-6

Isus la Nazaret. - Necredinţa locuitorilor.

1. Isus a plecat de acolo, şi S-a dus în patria Lui. Ucenicii Lui au mers după El.

2. Cînd a venit ziua Sabatului, a început să înveţe pe norod în sinagogă. Mulţi, cînd Îl auzeau, se mirau şi ziceau: „De unde are El aceste lucruri? Ce fel de înţelepciune este aceasta, care I-a fost dată? Şi cum se fac astfel de minuni prin mînile Lui?

3. Nu este acesta tîmplarul, feciorul Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sînt surorile Lui aici între noi?“ Şi găseau o pricină de poticnire în El.

4. Dar Isus le-a zis: „Un prooroc nu este dispreţuit decît în patria Lui, între rudele Lui şi în casa Lui.“

5. N-a putut să facă nici o minune acolo, ci doar Şi-a pus mînile peste cîţiva bolnavi, şi i-a vindecat.

6. Şi se mira de necredinţa lor.

- Matei 13:54-58

Isus la Nazaret. - Necredinţa locuitorilor.

53. După ce a isprăvit Isus pildele acestea, a plecat de acolo.

54. A venit în patria Sa, şi a început să înveţe pe oameni în sinagogă; aşa că cei ce-L auzeau, se mirau şi ziceau: „De unde are El înţelepciunea şi minunile acestea?

55. Oare nu este El fiul tîmplarului? Nu este Maria mama Lui? Şi Iacov, Iosif, Simon şi Iuda, nu sînt ei fraţii Lui?

56. Şi surorile Lui nu sînt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?“

57. Şi găseau astfel în El o pricină de poticnire.

Dar Isus le-a zis: „Nicăieri nu este preţuit un prooroc mai puţin decît în patria şi în casa Lui.“

58. Şi n-a făcut multe minuni în locul acela, din pricina necredinţei lor.

b) Domnul Iisus vedea necesitatea slujirii

- Matei 9:35-38

Lui Isus îi este milă de gloate.

35. Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţînd pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei, şi vindecînd orice fel de boală şi orice fel de neputinţă, care era în norod.

36. Cînd a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite, ca nişte oi cari n-au păstor.

37. Atunci a zis ucenicilor Săi: „Mare este secerişul, dar puţini sînt lucrătorii!

38. Rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui.“

c) Domnul Iisus isi trimite cei doisprece discipoli intr-un turneu misionar

- Matei 10:1-11:1

Trimeterea celor doisprezece apostoli.

1. Apoi Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, şi le-a dat putere să scoată afară duhurile necurate, şi să tămăduiască orice fel de boală şi orice fel de neputinţă.

2. Iată numele celor doisprezece apostoli:

Cel dintîi, Simon, zis Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacov, fiul lui Zebedei, şi Ioan, fratele lui;

3. Filip şi Bartolomeu; Toma şi Matei, vameşul; Iacov, fiul lui Alfeu, şi Levi, zis şi Tadeu;

4. Simon Cananitul, şi Iuda Iscarioteanul, cel care a vîndut pe Isus.

5. Aceştia sînt cei doisprezece, pe cari i-a trimes Isus, după ce le-a dat învăţăturile următoare:

Să nu mergeţi pe calea păgînilor şi să nu intraţi în vreo cetate a Samaritenilor;

6. ci să mergeţi mai de grabă la oile pierdute ale casei lui Israel.

7. Şi pe drum, propovăduiţi, şi ziceţi: „Împărăţia cerurilor este aproape!“

8. Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţiţi pe leproşi, scoateţi afară dracii. Fără plată aţi primit, fără plată să daţi.

9. Să nu luaţi nici aur, nici argint, nici aramă în brîele voastre,

10. nici traistă pentru drum, nici două haine, nici încălţăminte, nici toiag, căci vrednic este lucrătorul de hrana lui.

11. În orice cetate sau sat veţi intra, să cercetaţi cine este acolo vrednic şi să rămîneţi la el pînă veţi pleca.

12. La intrarea voastră în casă, uraţi-i de bine;

13. şi dacă este casa aceea vrednică, pacea voastră să vină peste ea; dar dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi.

14. Dacă nu vă va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, să ieşiţi din casa sau din cetatea aceea, şi să scuturaţi praful de pe picioarele voastre.“

15. Adevărat vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei şi Gomorei, decît pentru cetatea aceea.

Primirea apostolilor de lume.

16. Iată, Eu vă trimet ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi dar înţelepţi ca şerpii, şi fără răutate ca porumbeii.

17. Păziţi-vă de oameni; căci vă vor da în judecata soboarelor, şi vă vor bate în sinagogile lor.

18. Din pricina Mea, veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, ca să slujiţi ca mărturie înaintea lor şi înaintea Neamurilor.

19. Dar, cînd vă vor da în mîna lor, să nu vă îngrijoraţi, gîndindu-vă cum sau ce veţi spune; căci ce veţi avea de spus, vă va fi dat chiar în ceasul acela;

20. fiindcă nu voi veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi.

21. Fratele va da la moarte pe frate-său, şi tatăl pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor, şi-i vor omorî.

22. Veţi fi urîţi de toţi, din pricina Numelui Meu; dar cine va răbda pînă la sfîrşit, va fi mîntuit.

23. Cînd vă vor prigoni într-o cetate, să fugiţi într-alta. Adevărat vă spun că nu veţi isprăvi de străbătut cetăţile lui Israel pînă va veni Fiul omului.

24. Ucenicul nu este mai pe sus de învăţătorul său, nici robul mai pe sus de domnul său.

25. Ajunge ucenicului să fie ca învăţătorul lui, şi robului să fie ca domnul lui. Dacă pe Stăpînul casei L-au numit Beelzebul, cu cît mai mult vor numi aşa, pe cei din casa lui?

26. Aşa că să nu vă temeţi de ei. Căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit, şi nimic tăinuit care nu va fi cunoscut.

27. Ce vă spun Eu la întunerec, voi să spuneţi la lumină; şi ce auziţi şoptindu-se la ureche, să propovăduiţi de pe acoperişul caselor.

28. Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar cari nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Celce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă.

29. Nu se vînd oare două vrăbii la un ban? Totuş, nici una din ele nu cade pe pămînt fără voia Tatălui vostru.

30. Cît despre voi, pînă şi perii din cap, toţi vă sînt număraţi.

31. Deci să nu vă temeţi; voi sînteţi mai de preţ decît multe vrăbii.

32. Deaceea, pe orişicine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri;

33. dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri.

34. Să nu credeţi că am venit s-aduc pacea pe pămînt; n-am venit să aduc pacea, ci sabia.

35. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mamă-sa, şi pe noră de soacră-sa.

36. Şi omul va avea de vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui.

37. Cine iubeşte pe tată, ori pe mamă, mai mult decît pe Mine, nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decît pe Mine, nu este vrednic de Mine.

38. Cine nu-şi ia crucea lui, şi nu vine după Mine, nu este vrednic de Mine.

39. Cine îşi va păstra viaţa, o va pierde; şi cine îşi va pierde viaţa, pentru Mine, o va cîştiga.

Primirea ucenicilor.

40. Cine vă primeşte pe voi, Mă primeşte pe Mine; şi cine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel ce M-a trimes pe Mine.

41. Cine primeşte un prooroc, în numele unui prooroc, va primi răsplata unui prooroc; şi cine primeşte pe un om neprihănit, în numele unui om neprihănit, va primi răsplata unui om neprihănit.

42. Şi oricine va da de băut numai un pahar de apă rece unuia din aceşti micuţi, în numele unui ucenic, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.“

Capitolul 11

1. Dupăce a isprăvit de dat învăţături la cei doisprezece ucenici ai Săi, Isus a plecat de acolo, ca să înveţe pe oameni, şi să propovăduiască în cetăţile lor.

- Marcu 6:7-13

Trimiterea celor doisprezece.

Isus străbătea satele de primprejur şi învăţa pe norod.

7. Atunci a chemat la Sine pe cei doisprezece, şi a început să-i trimeată doi cîte doi, dîndu-le putere asupra duhurilor necurate.

8. Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum decît un toiag; să n-aibă nici pîne, nici traistă, nici bani de aramă la brîu;

9. să se încalţe cu sandale, şi să nu se îmbrace cu două haine.

10. Apoi le-a zis: „În orice casă veţi intra, să rămîneţi acolo pînă veţi pleca din locul acela.

11. Şi, dacă în vreun loc nu vă vor primi, şi nu vă vor asculta, să plecaţi de acolo, şi să scuturaţi îndată praful de supt picioarele voastre, ca mărturie pentru ei. Adevărat vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru pămîntul Sodomei şi Gomorei decît pentru cetatea aceea.“

12. Ucenicii au plecat, şi au propovăduit pocăinţa.

13. Scoteau mulţi draci, şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi, şi-i vindecau.

- Luca 9:1-6

Trimeterea celor doisprezece.

1. Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi stăpînire peste toţi dracii, şi să vindece boalele.

2. Apoi i-a trimes să propovăduiască Împărăţia lui Dumnezeu, şi să tămăduiască pe cei bolnavi.

3. „Să nu luaţi nimic cu voi pe drum,“ le-a zis El; „nici toiag, nici traistă, nici pîne, nici bani, nici două haine.

4. În orice casă veţi intra, să rămîneţi acolo, pînă veţi pleca din locul acela.

5. Şi dacă nu vă vor primi oamenii, să ieşiţi din cetatea aceea, şi să scuturaţi praful de pe picioarele voastre, ca mărturie împotriva lor.“

6. Ei au plecat, şi au mers din sat în sat, propovăduind Evanghelia, şi săvîrşind pretutindeni tămăduiri.

d) Moartea lui Ioan Botezatorul

- Marcu 6:14-29

Moartea lui Ioan Botezătorul.

14. Impăratul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus, al cărui Nume ajunsese vestit; şi a zis: „Ioan Botezătorul a înviat din morţi, şi de aceea lucrează aceste puteri prin el.“

15. Alţii ziceau: „Este Ilie.“ Iar alţii ziceau: „Este un prooroc ca unul din prooroci.“

16. Dar Irod, cînd a auzit lucrul acesta, zicea: „Ioan acela, căruia i-am tăiat capul, a înviat din morţi.“

17. Căci Irod însuş trimesese să prindă pe Ioan, şi-l legase în temniţă, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip, pentrucă o luase de nevastă.

18. Şi Ioan zicea lui Irod: „Nu-ţi este îngăduit să ţii pe nevasta fratelui tău!“

19. Irodiada avea necaz pe Ioan, şi voia să-l omoare. Dar nu putea,

20. căci Irod se temea de Ioan, fiindcă îl ştia om neprihănit şi sfînt; îl ocrotea, şi, cînd îl auzea, de multe ori sta în cumpănă, neştiind ce să facă; şi-l asculta cu plăcere.

21. Totuş a venit o zi cu bun prilej, cînd Irod îşi prăznuia ziua naşterii, şi a dat un ospăţ boierilor săi, mai marilor oastei şi fruntaşilor Galileii.

22. Fata Irodiadei a intrat la ospăţ, a jucat, şi a plăcut lui Irod şi oaspeţilor lui. Împăratul a zis fetei: „Cere-mi orice vrei, şi-ţi voi da.“

23. Apoi a adăugat cu jurămînt: „Ori ce-mi vei cere, îţi voi da, fie şi jumătate din împărăţia mea.“

24. Fata a ieşit afară, şi a zis mamei sale: „Ce să cer? Şi mamă-sa i-a răspuns: „Capul lui Ioan Botezătorul.“

25. Ea s-a grăbit să vină îndată la Împărat, şi i-a făcut următoarea cerere: „Vreau să-mi dai îndată, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul.“

26. Împăratul s-a întristat foarte mult; dar, din pricina jurămintelor sale şi din pricina oaspeţilor, n-a vrut să zică nu.

27. A trimes îndată un ostaş de pază, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Ostaşul de pază s-a dus şi a tăiat capul lui Ioan în temniţă,

28. l-a adus pe o farfurie, l-a dat fetei, şi fata l-a dat mamei sale.

29. Ucenicii lui Ioan, cînd au auzit acest lucru, au venit de i-au ridicat trupul, şi l-au pus într-un mormînt.

- Matei 14:1-12

Moartea lui Ioan Botezătorul

1. În vremea aceea, cîrmuitorul Irod, a auzit vorbindu-se despre Isus;

2. şi a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morţi, şi deaceea se fac minuni prin el.“

3. Căci Irod prinsese pe Ioan, îl legase şi-l pusese în temniţă, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip;

4. pentrucă Ioan îi zicea: „Nu-ţi este îngăduit s-o ai de nevastă.“

5. Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de norod, pentrucă norodul privea pe Ioan ca pe un prooroc.

6. Dar, cînd se prăznuia ziua naşterii lui Irod, fata Irodiadei a jucat înaintea oaspeţilor, şi a plăcut lui Irod.

7. Deaceea i-a făgăduit cu jurămînt că îi va da orice va cere.

8. Îndemnată de mamă-sa, ea a zis: „Dă-mi aici, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!“

9. Împăratul s-a întristat; dar din pricina jurămintelor sale, şi de ochii celor ce şedeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea.

10. Şi a trimes să taie capul lui Ioan în temniţă.

11. Capul a fost adus într-o farfurie, şi dat fetei, care l-a dus la mamă-sa.

12. Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au îngropat, şi s-au dus de au dat de ştire lui Isus.

- Luca 9:7-9

Irod nu ştie ce să creadă despre Isus.

7. Cîrmuitorul Irod a auzit vorbindu-se despre toate lucrurile săvîrşite de Isus, şi sta în cumpănă, neştiind ce să creadă. Căci unii ziceau că a înviat Ioan din morţi;

8. alţii ziceau că s-a arătat Ilie; şi alţii ziceau că a înviat vreun prooroc din cei din vechime.

9. Dar Irod zicea: „Lui Ioan i-am tăiat capul; cine este oare acesta, despre care aud astfel de lucruri?“ Şi căuta să-L vadă.

e) Intoarcerea celor doisprezece discipoli ai lui Iisus din turneul misionar

- Marcu 6:30-32

30. Apostolii s-au adunat la Isus, şi I-au spus tot ce făcuseră şi tot ce învăţaseră pe oameni.

31. Isus le-a zis: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.“ Căci erau mulţi cari veneau şi se duceau, şi ei n-aveau vreme nici să mănînce.

32. Au plecat dar cu corabia, ca să se ducă într-un loc pustiu, la o parte.

- Matei 14:13

13. Isus, cînd a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, într-un loc pustiu. Noroadele, cînd au auzit lucrul acesta, au ieşit din cetăţi şi s-au luat după El pe jos.

- Luca 9:10

10. Apostolii, cînd s-au întors, au istorisit lui Isus tot ce făcuseră. El i-a luat cu Sine, şi S-a dus la o parte, lîngă o cetate, numită Betsaida.

- daca in urma citirii acestor texte ai vreun gand, vreo meditatie, vreun motiv de rugaciune care sa reiasa din texte , te rog sa scrii ca raspuns

You need to be a member of ,,Holy Doctor" to add comments!

Join ,,Holy Doctor"

Email me when people reply –