a) Iisus in tinutul Ghenezaretului

- Marcu 6:53-56

Vindecări la Ghenezaret.

53. După ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului, şi au tras la mal.

54. Cînd au ieşit din corabie, oamenii au cunoscut îndată pe Isus,

55. au alergat prin toate împrejurimile, şi au început să aducă pe bolnavi în paturi, pretutindeni pe unde se auzea că era El.

56. Oriunde intra El, în sate, în cetăţi sau în cătune, puneau pe bolnavi pe pieţe, şi-L rugau să le dea voie doar să se atingă de poalele hainei Lui. Şi toţi cîţi se atingeau de El, erau tămăduiţi.

- Matei 14:34-36

34. După ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului.

35. Oamenii din locul acela, cari cunoşteau pe Isus, au trimes să dea de ştire în toate împrejurimile, şi au adus la El pe toţi bolnavii.

36. Bolnavii îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Şi toţi cîţi s-au atins, s-au vindecat.

b) Niste carturari si fariseii vin de la Ierusalim ca sa vorbeasca cu Iisus

- Marcu 7:1-23

Fariseii şi datina bătrînilor.

1. Fariseii şi cîţiva cărturari, veniţi din Ierusalim, s-au adunat la Isus.

2. Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prînzînd cu mînile necurate, adică nespălate. -

3. Fariseii, însă, şi toţi Iudeii nu mănîncă fără să-şi spele cu mare băgare de seamă mînile, după datina bătrînilor.

4. Şi cînd se întorc din piaţă, nu mănîncă decît dupăce s-au scăldat. Sînt multe alte obiceiuri pe cari au apucat ei să le ţină, precum: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a căldărilor şi a paturilor. -

5. Şi Fariseii şi cărturarii L-au întrebat: „Pentruce nu se ţin ucenicii Tăi de datina bătrînilor, ci prînzesc cu mînile nespălate?“

6. Isus le-a răspuns: „Făţarnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, după cum este scris: «Norodul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.

7. Degeaba Mă cinstesc ei, dînd învăţături cari nu sînt decît nişte porunci omeneşti.»

8. Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu, şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum: spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea.“

9. El le-a mai zis: „Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră.

10. Căci Moise a zis: „Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta;“ şi: „Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea.“

11. Voi, dimpotrivă, ziceţi: „Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: «Ori cu ce te-aş putea ajuta, este «Corban», adică dat lui Dumnezeu, face bine;

12. şi nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa.

13. Şi aşa, aţi desfiinţat Cuvîntul lui Dumnezeu, prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!“

Ce spurcă pe om.

14. În urmă, a chemat din nou noroadele la Sine, şi le-a zis: „Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi.

15. Afară din om nu este nimic care, intrînd în el, să-l poată spurca; dar ce iese din om, aceea-l spurcă.

16. Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.“

17. Dupăce a intrat în casă, pe cînd era departe de norod, ucenicii Lui L-au întrebat despre pilda aceasta.

18. El le-a zis: „Şi voi sînteţi aşa de nepricepuţi? Nu înţelegeţi că nimic din ce intră în om de afară, nu-l poate spurca?

19. Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pîntece, şi apoi este dat afară în hazna?“ A zis astfel, făcînd toate bucatele curate.

20. El le-a mai zis: „Ce iese din om, aceea spurcă pe om.

21. Căci dinlăuntru, din inima oamenilor, ies gîndurile rele, preacurviile, curviile, uciderile,

22. furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia.

23. Toate aceste lucruri rele ies dinlăuntru, şi spurcă pe om.“

- Matei 15:1-20

Fariseii şi datina bătrînilor.

1. Atunci nişte Farisei şi nişte cărturari din Ierusalim au venit la Isus, şi I-au zis:

2. „Pentru ce calcă ucenicii Tăi datina bătrînilor? Căci nu-şi spală mînile cînd mănîncă.“

3. Drept răspuns, El le-a zis: „Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu în folosul datinei voastre?

4. Căci Dumnezeu a zis: «Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta;» şi: «Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit negreşit cu moartea.»

5. Dar voi ziceţi: «Cine va zice tatălui său sau mamei sale: «Ori cu ce te-aş putea ajuta, l-am închinat lui Dumnezeu,»

6. nu mai este ţinut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa. Şi aţi desfiinţat astfel cuvîntul lui Dumnezeu în folosul datinei voastre.

7. Făţărnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, cînd a zis:

8. «Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.

9. De geaba Mă cinstesc ei, învăţînd ca învăţături nişte porunci omeneşti.“

Lucrurile cari spurcă pe om.

10. Isus a chemat mulţimea la Sine, şi a zis: „Ascultaţi, şi înţelegeţi:

11. Nu ce intră în gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om.“

12. Atunci ucenicii Lui s-au apropiat, şi I-au zis: „Ştii că Fariseii au găsit pricină de poticnire în cuvintele, pe cari le-au auzit?“

13. Drept răspuns, El le-a zis: „Orice răsad, pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină.

14. Lăsaţi-i: sînt nişte călăuze oarbe; şi cînd un orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea amîndoi în groapă.“

15. Petru a luat cuvîntul, şi I-a zis: „Desluşeşte-ne pilda aceasta.“

16. Isus a zis: „Şi voi tot fără pricepere sînteţi?

17. Nu înţelegeţi că orice intră în gură merge în pîntece, şi apoi este aruncat afară în hazna?

18. Dar, ce iese din gură, vine din inimă, şi aceea spurcă pe om.

19. Căci din inimă ies gîndurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele.

20. Iată lucrurile cari spurcă pe om; dar a mînca cu mînile nespălate nu spurcă pe om.“

c) Domnul Iisus vorbeste in sinagoga din Capernaum despre "painea vietii", adevarata hrana

- Ioan 6:22-59

Pînea vieţii.

22. Norodul, care rămăsese de cealaltă parte a mării, băgase de seamă că acolo nu era decît o corabie, şi că Isus nu Se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea.

23. A doua zi sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mîncaseră ei pînea, dupăce Domnul mulţămise lui Dumnezeu.

24. Cînd au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit şi ele în corăbiile acestea, şi s-au dus la Capernaum să caute pe Isus.

25. Cînd L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: „Învăţătorule, cînd ai venit aici?“

26. Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că Mă căutaţi nu pentrucă aţi văzut semne, ci pentrucă aţi mîncat din pînile acelea, şi v-aţi săturat.

27. Lucraţi nu pentru mîncarea peritoare, ci pentru mîncarea, care rămîne pentru viaţa vecinică, şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică, însuş Dumnezeu, pe el L-a însemnat cu pecetea Lui.“

28. Ei I-au zis: „Ce să facem ca să săvîrşim lucrările lui Dumnezeu?“

29. Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela, pe care L-a trimes El.“

30. „Ce semn faci Tu, deci“, I-au zis ei, „ca să-l vedem, şi să credem în Tine? Ce lucrezi Tu?

31. Părinţii noştri au mîncat mană în pustie, după cum este scris: «Le-a dat să mănînce pîne din cer.“

32. Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că Moise nu v-a dat pînea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pîne din cer;

33. căci Pînea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer, şi dă lumii viaţa“.

34. „Doamne“, I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pîne.“

35. Isus le-a zis: „Eu sînt Pînea vieţii. Cine vine la Mine, nu va flămînzi niciodată; şi cine crede în Mine, nu va înseta niciodată.

36. Dar v-am spus că M-aţi şi văzut, şi tot nu credeţi.

37. Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară:

38. căci M-am pogorît din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimes.

39. Şi voia Celuice M-a trimes, este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi.

40. Voia Tatălui meu este ca oricine vede pe Fiul, şi crede în El, să aibă viaţa vecinică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.“

41. Iudeii cîrteau împotriva Lui, pentrucă zisese: „Eu sînt pînea care s-a pogorît din cer.“

42. Şi ziceau: „Oare nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al cărui tată şi mamă îi cunoaştem ? Cum dar zice El: «Eu M-am pogorît din cer?“

43. Isus le-a răspuns: „Nu cîrtiţi între voi.

44. Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimes; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.

45. În prooroci este scris: «Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.» Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl, şi a primit învăţătura Lui, vine la Mine.

46. Nu că cineva a văzut pe Tatăl, afară de Acela care vine dela Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl.

47. Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, are viaţa vecinică.

48. Eu sînt Pînea vieţii.

49. Părinţii voştri au mîncat mană în pustie, şi au murit.

50. Pînea, care se pogoară din cer, este de aşa fel, ca cineva să mănînce din ea, şi să nu moară.

51. Eu sînt Pînea vie, care s-a pogorît din cer. Dacă mănîncă cineva din pînea aceasta, va trăi în veac; şi pînea, pe care o voi da Eu, este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii.“

52. La auzul acestor cuvinte, Iudeii se certau între ei, şi ziceau: „Cum poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mîncăm?“

53. Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă nu mîncaţi trupul Fiului omului, şi dacă nu beţi sîngele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă.

54. Cine mănîncă trupul Meu, şi bea sîngele Meu, are viaţa vecinică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.

55. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sîngele Meu este cu adevărat o băutură.

56. Cine mănîncă trupul Meu, şi bea sîngele Meu, rămîne în Mine, şi Eu rămîn în el.

57. După cum Tatăl, care este viu, M-a trimes pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănîncă pe Mine, va trăi şi el prin Mine.

58. Astfel este pînea, care s-a pogorît din cer, nu ca mana, pe care au mîncat-o părinţii voştri, şi totuş au murit: cine mănîncă pînea aceasta, va trăi în veac.“

59. Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, cînd învăţa pe oameni în Capernaum.

d) Multi din ucenicii lui Iisus il parasesc

- Ioan 6:60-66

60. Mulţi din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?“

61. Isus, care ştia în Sine că ucenicii Săi cîrteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire?

62. Dar dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte? ...

63. Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele, pe cari vi le-am spus Eu, sînt duh şi viaţă.

64. Dar sînt unii din voi cari nu cred.“ Căci Isus ştia dela început cine erau ceice nu cred, şi cine era celce avea să-L vîndă.

65. Şi a adăogat: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.“

66. Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi, şi nu mai umblau cu El.

e) Marturisirea lui Petru

- Ioan 6:67-71

67. Atunci Isus a zis celor doisprezece: „Voi nu vreţi să vă duceţi?“

68. „Doamne“, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii vecinice.

69. Şi noi am crezut, şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sfîntul lui Dumnezeu.“

70. Isus le-a răspuns : „Nu v-am ales Eu pe voi cei doisprezece? Şi totuş unul din voi este un drac.“

71. Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul; căci el avea să-L vîndă: el, unul din cei doisprezece.

f) Iisus in tinutul Tirului si Sidonului , vindeca o cananeanca

- Matei 15:21-28

Femeea Cananeancă.

21. Isus, după ce a plecat de acolo, S-a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului.

22. Şi iată că o femeie cananeancă, a venit din ţinuturile acelea, şi a început să strige către El: „Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiică-mea este muncită rău de un drac.“

23. El nu i-a răspuns nici un cuvînt. Şi ucenicii Lui s-au apropiat şi L-au rugat stăruitor: „Dă-i drumul, căci strigă după noi.“

24. Drept răspuns, El a zis: „Eu nu sînt trimes decît la oile pierdute ale casei lui Israel.“

25. Dar ea a venit şi I s-a închinat, zicînd: „Doamne, ajută-mi!“

26. Drept răspuns, El i-a zis: „Nu este bine să iei pînea copiilor, şi s-o arunci la căţei!“

27. „Da, Doamne“, a zis ea, „dar şi căţeii mănîncă fărămiturile cari cad de la masa stăpînilor lor.“

28. Atunci Isus i-a zis: „O, femeie, mare este credinţa Ta; facă-ţi-se cum voieşti.“ Şi fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela.

- Marcu 7:24-30

Femeia Cananeancă.

24. Isus a plecat de acolo, şi S-a dus în ţinutul Tirului şi al Sidonului. A intrat într-o casă, dorind să nu ştie nimeni că este acolo; dar n-a putut să rămînă ascuns.

25. Căci îndată, o femeie, a cărei fetiţă era stăpînită de un duh necurat, a auzit vorbindu-se despre El, şi a venit de s-a aruncat la picioarele Lui.

26. Femeia aceasta era o grecoaică, de obîrşie Siro-feniciană. Ea îl ruga să scoată pe dracul din fiica ei.

27. Isus i-a zis: „Lasă să se sature mai întîi copiii; căci nu este bine să iei pînea copiilor, şi s-o arunci la căţei.“

28. „Da, Doamne“, I-a răspuns ea; „dar şi căţeii de supt masă mănîncă din fărămiturile copiilor.“

29. Atunci Isus i-a zis: „Pentru vorba aceasta, du-te; a ieşit dracul din fiică-tă.“

30. Şi cînd a intrat femeia în casa ei, a găsit pe copilă culcată în pat; şi ieşise dracul din ea.

daca in urma citirii acestor texte, ai vreun gand , vreo meditatie , vreun motiv de rugaciune care sa reiasa din texte , te rog sa scrii ca raspuns

You need to be a member of ,,Holy Doctor" to add comments!

Join ,,Holy Doctor"

Email me when people reply –