a) Iisus testeaza ucenicii ca sa vada ce au ajuns sa creada despre cine este El

- Matei 16:13-20

Isus în ţinutul Cezareii lui Filip

13. Isus a venit în părţile Cezareii lui Filip, şi a întrebat pe ucenicii Săi: „Cine zic oamenii că sînt Eu, Fiul omului?“

14. Ei au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Ieremia, sau unul din prooroci.“

15. „Dar voi“, le-a zis El, „cine ziceţi că sînt?“

16. Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!“

17. Isus a luat din nou cuvîntul, şi i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sîngele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.

18. Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru (Greceşte: Petros.), şi pe această piatră (Greceşte: petra.) voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.

19. Îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pămînt, va fi legat în ceruri, şi orice vei deslega pe pămînt, va fi deslegat în ceruri.“

20. Atunci a poruncit ucenicilor Săi să nu spună nimănui că El este Hristosul.

- Marcu 8:27-30

Mărturisirea lui Petru.

27. Isus a plecat cu ucenicii Săi în satele Cezareii lui Filip. Pe drum le-a pus următoarea întrebare: „Cine zic oamenii că sînt Eu?“

28. Ei I-au răspuns: „Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Unul din prooroci.“

29. „Dar voi“, i-a întrebat El, „cine ziceţi că sînt Eu?“ „Tu eşti Hristosul!“ I-a răspuns Petru.

30. Isus le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta despre El.

- Luca 9:18-21

Mărturisirea lui Petru.

18. Într-o zi, pe cînd Se ruga Isus singur deoparte, avînd cu El pe ucenicii Lui, le-a pus întrebarea următoare: „Cine zic oamenii că sînt Eu?“

19. Ei I-au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii zic că eşti Ilie; alţii zic că a înviat un prooroc din cei din vechime.“

20. „Dar voi“, i-a întrebat El, „cine ziceţi că sînt?“ „Hristosul lui Dumnezeu!“ I-a răspuns Petru.

21. Isus le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta.

b) Iisus isi anunta viitorul la ucenicii Sai

- Matei 16:21-28

Isus vesteşte patimile şi moartea Sa.

21. De atunci încolo, Isus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrînilor, din partea preoţilor celor mai de seamă şi din partea cărturarilor; că are să fie omorît, şi că a treia zi are să învieze.

22. Petru L-a luat de oparte, şi a început să-L mustre, zicînd: „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întîmple aşa ceva!“

23. Dar Isus S-a întors, şi a zis lui Petru: „Înapoia Mea, Satano: tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gîndurile tale nu sînt gîndurile lui Dumnezeu, ci gînduri de ale oamenilor.“

24. Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze.

25. Pentrucă oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va cîştiga.

26. Şi ce ar folosi unui om să cîştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau, ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?

27. Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui.

28. Adevărat vă spun că unii din cei ce stau aici nu vor gusta moartea pînă nu vor vedea pe Fiul omului venind în Împărăţia Sa.“

- Marcu 8:31-9:1

Isus vesteşte patimile şi moartea Sa.

31. Atunci a început să-i înveţe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrîni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorît, şi după trei zile să învieze.

32. Le spunea lucrurile acestea pe faţă. Petru însă L-a luat de o parte, şi a început să-L mustre.

33. Dar Isus S-a întors şi S-a uitat la ucenicii Săi, a mustrat pe Petru, şi i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Fiindcă tu nu te gîndeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.“

34. Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi, şi le-a zis: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuş, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze.

35. Căci oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei, o va mîntui.

36. Şi ce foloseşte unui om să cîştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul?

37. Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?

38. Pentrucă de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul omului, cînd va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri.“

Capitolul 9

1. El le-a mai zis: „Adevărat vă spun, că sînt unii din ceice stau aici, cari nu vor muri pînă nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere.“

- Luca 9:22-27

22. Apoi a adăugat că Fiul omului trebuie să pătimească multe, să fie tăgăduit de bătrîni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorît, şi a treia zi să învieze.

Cum să urmăm pe Isus.

23. Apoi a zis tuturor: „Dacă voeşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze.

24. Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va mîntui.

25. Şi ce ar folosi un om să cîştige toată lumea, dacă s-ar prăpădi sau s-ar pierde pe sine însuş?

26. Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, cînd va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.

27. Adevărat vă spun, că sînt unii din cei ce stau aici, cari nu vor gusta moartea, pînă nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu.

c) Schimbarea la fata a Domnului Iisus

- Luca 9:28-36

Schimbarea la faţă.

28. Cam la opt zile după cuvintele acestea, Isus a luat cu El pe Petru, pe Ioan şi pe Iacov, şi S-a suit pe munte să Se roage.

29. Pe cînd Se ruga, I s-a schimbat înfăţişarea feţei, şi îmbrăcămintea I s-a făcut albă strălucitoare.

30. Şi iatăcă stăteau de vorbă cu El doi bărbaţi: erau Moise şi Ilie,

31. cari se arătaseră în slavă, şi vorbeau despre sfîrşitul Lui, pe care avea să-l aibă în Ierusalim.

32. Petru şi tovarăşii lui erau îngreuiaţi de somn; dar, cînd s-au deşteptat bine, au văzut slava lui Isus, şi pe cei doi bărbaţi cari stăteau împreună cu El.

33. În clipa cînd se despărţeau bărbaţii aceştia de Isus, Petru a zis lui Isus: „Învăţătorule, este bine să fim aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie.“ Nu ştia ce spune.

34. Pe cînd vorbea el astfel, a venit un nor, şi i-a acoperit cu umbra lui; ucenicii s-au spăimîntat, cînd i-au văzut intrînd în nor.

35. Şi din nor s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit: de El să ascultaţi.“

36. Cînd s-a auzit glasul acela, Isus a rămas singur. Ucenicii au tăcut, şi n-au spus, în zilele acelea, nimănui nimic din cele ce văzuseră.

- Marcu 9:2-13

Schimbarea la faţă.

2. După şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, şi i-a dus singuri de o parte pe un munte înalt. Acolo S-a schimbat la faţă înaintea lor.

3. Hainele Lui s-au făcut strălucitoare şi foarte albe, de o albeaţă pe care nici un nălbitor de pe pămînt n-o poate da.

4. Ilie li s-a arătat împreună cu Moise, şi sta de vorbă cu Isus.

5. Petru a luat cuvîntul, şi a zis lui Isus: „Învăţătorule, este bine să stăm aici; să facem trei colibi: una pentru Tine, una pentru Moise, şi una pentru Ilie.“

6. Căci nu ştia ce să zică, atît de mare spaimă îi apucase.

7. A venit un nor şi i-a acoperit cu umbra lui; şi din nor s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit: de El să ascultaţi!“

8. Îndată, ucenicii s-au uitat împrejur, şi n-au mai văzut pe nimeni decît pe Isus singur cu ei.

9. Pe cînd se pogorau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu spună nimănui ce au văzut, pînă va învia Fiul omului dintre cei morţi.

10. Ei au păstrat în ei lucrul acesta, şi se întrebau între ei ce să însemne învierea aceea dintre cei morţi,

11. Ucenicii I-au pus următoarea întrebare: „Pentruce zic cărturarii că trebuie să vină întîi Ilie?“

12. El le-a răspuns: „Ilie va veni întîi; şi va aşeza din nou toate lucrurile; tot aşa după cum este scris despre Fiul omului că trebuie să pătimească mult şi să fie defăimat.

13. Dar Eu vă spun că Ilie a şi venit, şi ei i-au făcut ce au vrut, după cum este scris despre el.“

- Matei 17:1-13

Schimbarea la faţă.

1. După şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui, şi i-a dus la o parte pe un munte înalt.

2. El S-a schimbat la faţă înaintea lor; faţa Lui a strălucit ca soarele, şi hainele I s-au făcut albe ca lumina.

3. Şi iată că li s-a arătat Moise şi Ilie, stînd de vorbă cu El.

4. Petru a luat cuvîntul, şi a zis lui Isus: „Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, am să fac aici trei colibi: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie.“

5. Pe cînd vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Şi din nor s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!“

6. Cînd au auzit, ucenicii au căzut cu feţele la pămînt, şi s-au înspăimîntat foarte tare.

7. Dar Isus S-a apropiat, S-a atins de ei, şi le-a zis: „Sculaţi-vă, nu vă temeţi!“

8. Ei au ridicat ochii, şi n-au văzut pe nimeni, decît pe Isus singur.

9. Pe cînd se coborau din munte, Isus le-a dat porunca următoare: „Să nu spuneţi nimărui de vedenia aceasta, pînă va învia Fiul omului din morţi.“

10. Ucenicii I-au pus întrebarea următoare: „Oare de ce zic cărturarii că întîi trebuie să vină Ilie?“

11. Drept răspuns, Isus le-a zis: „Este adevărat că trebuie să vină întîi Ilie, şi să aşeze din nou toate lucrurile.

12. Dar vă spun că Ilie a şi venit, şi ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut. Tot aşa are să sufere şi Fiul omului din partea lor.“

13. Ucenicii au înţeles atunci că le vorbise despre Ioan Botezătorul.

d) Iisus vindeca un demonizat

- Luca 9:37-43

Vindecarea unui îndrăcit.

37. A doua zi, cînd s-au pogorît de pe munte, o gloată mare a întîmpinat pe Isus.

38. Şi un om din mijlocul mulţimii a strigat: „Învăţătorule, rogu-Te, uită-Te cu îndurare la fiul meu, fiindcă îl am numai pe el.

39. Îl apucă un duh, şi deodată răcneşte; şi duhul îl scutură cu putere, aşa că băiatul face spumă la gură, şi cu anevoie se duce duhul dela el, după ce l-a stropşit de tot.

40. Am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată, şi n-au putut.

41. „O neam necredincios şi pornit la rău“, a răspuns Isus; „pînă cînd voi fi cu voi şi vă voi suferi? Adu aici pe fiul tău.“

42. Pe cînd venea băiatul, dracul l-a trîntit la pămînt, şi l-a scuturat cu putere. Dar Isus a certat duhul necurat, a vindecat pe băiat, şi l-a dat înapoi tatălui său.

43. Şi toţi au rămas uimiţi de mărirea lui Dumnezeu.

- Marcu 9:14-29

Vindecarea unui îndrăcit.

14. Cînd au ajuns la ucenici, au văzut mult norod împrejurul lor şi pe cărturari întrebîndu-se cu ei.

15. De îndată ce a văzut norodul pe Isus, s-a mirat, şi a alergat la El să I se închine.

16. El i-a întrebat: „Despre ce vă întrebaţi cu ei?“

17. Şi un om din norod I-a răspuns: „Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care este stăpînit de un duh mut.

18. Oriunde îl apucă, îl trînteşte la pămînt. Copilul face spumă la gură, scrîşneşte din dinţi, şi rămîne ţapăn. M-am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, şi n-au putut.“

19. „O neam necredincios!“ le-a zis Isus. „Pînă cînd voi fi cu voi? Pînă cînd vă voi suferi? Aduceţi-l la Mine.“

20. L-au adus la El. Şi, cum a văzut copilul pe Isus, duhul l-a scuturat cu putere; copilul a căzut la pămînt, şi se svîrcolea făcînd spumă la gură.

21. Isus a întrebat pe tatăl lui: „Cîtă vreme este de cînd îi vine aşa?“ „Din copilărie“, a răspuns el.

22. „Şi de multe ori duhul l-a aruncat cînd în foc, cînd în apă, ca să-l omoare. Dar dacă poţi face ceva, fie-Ţi milă de noi şi ajută-ne.“

23. Isus a răspuns: „Tu zici: «Dacă poţi!» ... Toate lucrurile sînt cu putinţă celui ce crede!“

24. Îndată tatăl copilului a strigat cu lacrămi: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!“

25. Cînd a văzut Isus că norodul vine în fuga mare spre El, a mustrat duhul necurat, şi i-a zis: „Duh mut şi surd, îţi poruncesc să ieşi afară din copilul acesta, şi să nu mai intri în el.“

26. Şi duhul a ieşit, ţipînd şi scuturîndu-l cu mare putere. Copilul a rămas ca mort, aşa că mulţi ziceau: „A murit!“

27. Dar Isus l-a apucat de mînă, şi l-a ridicat. Şi el s-a sculat în picioare.

28. Cînd a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte: „Noi de ce n-am putut să scoatem duhul acesta?“

29. „Acest soi de draci“, le-a zis El, „nu poate ieşi decît prin rugăciune şi post.“

Matei 17:14-21

Vindecarea unui lunatic.

14. Cînd au ajuns la norod, a venit un om, care a căzut în genunchi înaintea lui Isus, şi I-a zis:

15. „Doamne, ai milă de fiul meu, căci este lunatic, şi pătimeşte rău: de multe ori cade în foc, şi de multe ori cade în apă.

16. L-am adus la ucenicii Tăi, şi n-au putut să-l vindece.“

17. „O, neam necredincios şi pornit la rău!“ a răspuns Isus. „Pînă cînd voi fi cu voi? Pînă cînd vă voi suferi? Aduceţi-l aici la Mine.“

18. Isus a certat dracul, care a ieşit afară din el. Şi băiatul s-a tămăduit chiar în ceasul acela.

19. Atunci ucenicii au venit la Isus, şi I-au zis, deoparte: „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?“

20. „Din pricina puţinei voastre credinţe“, le-a zis Isus. „Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cît un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: «Mută-te de aici colo», şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă.

21. Dar acest soi de draci nu iese afară decît cu rugăciune şi cu post.“

- daca in urma citirii acestor texte, ai vreun gand, vreo meditatie, vreun motiv de rugaciune care sa reiasa din texte, te rog sa scrii ca raspuns

You need to be a member of ,,Holy Doctor" to add comments!

Join ,,Holy Doctor"

Email me when people reply –