a) Vestirea Nasterii lui Iisus Cristos lui Iosif

Matei 1:18-25

18 Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi, înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt.

19 Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit şi nu voia s-o facă de ruşine înaintea lumii; de aceea şi-a pus de gând s-o lase pe ascuns.

20 Dar, pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului şi i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevasta ta, căci ce S-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt.

21 Ea va naşte un Fiu, şi-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.”

22 Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin prorocul care zice:

23 „Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un Fiu, şi-I vor pune numele Emanuel” care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi.”

24 Când s-a trezit Iosif din somn, a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului; şi a luat la el pe nevasta sa.

25 Dar n-a cunoscut-o, până ce ea a născut un Fiu. Şi el I-a pus numele Isus.

b) Nasterea lui Iisus Cristos

Luca 2:1-7

1 În vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea.

2 Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius.

3 Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.

4 Iosif s-a suit şi el din Galileea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem – pentru că era din casa şi din seminţia lui David –

5 să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată.

6 Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria.

7 Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.

c) Nasterea unui Mantuitor vestita pastorilor de catre ingeri

Luca 2:8-20

8 În ţinutul acela erau nişte păstori care stăteau afară în câmp şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor.

9 Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare.

10 Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul:

11 astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.

12 Iată semnul, după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un Prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.”

13 Şi deodată, împreună cu îngerul, s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând:

14 „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.”

15 După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: „Haidem să mergem până la Betleem şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul.”

16 S-au dus în grabă şi au găsit pe Maria, pe Iosif, şi Pruncul culcat în iesle.

17 După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc.

18 Toţi cei ce i-au auzit s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii.

19 Maria păstra toate cuvintele acelea şi se gândea la ele în inima ei.

20 Şi păstorii s-au întors, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră şi care erau întocmai cum li se spusese.

d) Pruncul Iisus dus la Templu unde este circumcis

Luca 2:21-24

21 Când a venit ziua a opta, în care trebuia tăiat împrejur Pruncul, I-au pus numele Isus, nume care fusese spus de înger înainte ca să fi fost El zămislit în pântece.

22 Şi, când s-au împlinit zilele pentru curăţarea lor, după Legea lui Moise, Iosif şi Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să-L înfăţişeze înaintea Domnului –

23 după cum este scris în Legea Domnului: „Orice întâi născut de parte bărbătească va fi închinat Domnului” –

24 şi ca să aducă jertfă: o pereche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum este poruncit în Legea Domnului.

e) Cantarea lui Simeon si binecuvantarea lui Iisus si a lui Iosif si Maria

Luca 2:25-35

25 Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă sfântă şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era peste el.

26 Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului.

27 El a venit în Templu, mânat de Duhul. Şi, când au adus părinţii înăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea,

28 Simeon L-a luat în braţe, a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:

29 „Acum, sloboade în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău.

30 Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta,

31 pe care ai pregătit-o să fie înaintea tuturor popoarelor,

32 lumina care să lumineze Neamurile şi slava poporului Tău, Israel.”

33 Tatăl şi mama Lui se mirau de lucrurile care se spuneau despre El.

34 Simeon i-a binecuvântat şi a zis Mariei, mama Lui: „Iată, Copilul acesta este rânduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel şi să fie un semn care va stârni împotrivire.

35 Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gândurile multor inimi.”

f) Bucuria prorocitei Ana

Luca 2:36-38

36 Mai era acolo şi o prorociţă, Ana, fata lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Ea era foarte înaintată în vârstă şi trăise cu bărbatul ei şapte ani după fecioria ei.

37 Rămasă văduvă şi fiind în vârstă de optzeci şi patru de ani, Ana nu se depărta de Templu, şi zi şi noapte slujea lui Dumnezeu cu post şi cu rugăciuni.

38 A venit şi ea în acelaşi ceas şi a început să laude pe Dumnezeu şi să vorbească despre Isus tuturor celor ce aşteptau mântuirea Ierusalimului.

g) Magii il viziteaza pe Iisus

Matei 2:1-12

1 După ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit nişte magi din răsărit la Ierusalim
2 şi au întrebat: „Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în răsărit şi am venit să ne închinăm Lui.”
3 Când a auzit împăratul Irod acest lucru, s-a tulburat mult; şi tot Ierusalimul s-a tulburat împreună cu el.
4 A adunat pe toţi preoţii cei mai de seamă şi pe cărturarii norodului şi a căutat să afle de la ei unde trebuia să Se nască Hristosul.
5 „În Betleemul din Iudeea”, i-au răspuns ei, „căci iată ce a fost scris prin prorocul:
6 „Şi tu, Betleeme, ţara lui Iuda, nu eşti nicidecum cea mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda; căci din tine va ieşi o Căpetenie, care va fi Păstorul poporului Meu Israel.”
7 Atunci Irod a chemat în ascuns pe magi şi a aflat întocmai de la ei vremea în care se arătase steaua.
8 Apoi i-a trimis la Betleem şi le-a zis: „Duceţi-vă de cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc: şi, când Îl veţi găsi, daţi-mi şi mie de ştire, ca să vin şi eu să mă închin Lui.”
9 După ce au ascultat pe împăratul, magii au plecat. Şi iată că steaua pe care o văzuseră în răsărit, mergea înaintea lor, până ce a venit şi s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul.
10 Când au văzut ei steaua, n-au mai putut de bucurie.
11 Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ şi I s-au închinat; apoi şi-au deschis vistieriile şi I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă.
12 În urmă, au fost înştiinţaţi de Dumnezeu în vis să nu mai dea pe la Irod, şi s-au întors în ţara lor pe un alt drum.

h) Fuga in Egipt si uciderea pruncilor din Betleem

Matei 2:13-18

13 După ce au plecat magii, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif şi-i zice: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui, fugi în Egipt şi rămâi acolo până îţi voi spune eu; căci Irod are să caute Pruncul, ca să-L omoare.”
14 Iosif s-a sculat, a luat Pruncul şi pe mama Lui, noaptea, şi a plecat în Egipt.
15 Acolo a rămas până la moartea lui Irod, ca să se împlinească ce fusese vestit de Domnul prin prorocul care zice: „Am chemat pe Fiul Meu din Egipt.”
16 Atunci Irod, când a văzut că fusese înşelat de magi, s-a mâniat foarte tare şi a trimis să omoare pe toţi pruncii de parte bărbătească, de la doi ani în jos, care erau în Betleem şi în toate împrejurimile lui, potrivit cu vremea pe care o aflase întocmai de la magi.
17 Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin prorocul Ieremia, care zice:

18 „Un ţipăt s-a auzit în Rama, plângere şi bocet mult: Rahela îşi jelea copiii şi nu voia să fie mângâiată, pentru că nu mai erau.”

i) Reintoarcerea lui Isus din Egipt in Nazaret

Matei 2:19-23

19 După ce a murit Irod, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif, în Egipt,
20 şi-i zice: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi du-te în ţara lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia viaţa Pruncului.”
21 Iosif s-a sculat, a luat Pruncul şi pe mama Lui şi a venit în ţara lui Israel.
22 Dar când a auzit că în Iudeea împărăţeşte Arhelau, în locul tatălui său Irod, s-a temut să se ducă acolo; şi, fiind înştiinţat de Dumnezeu în vis, a plecat în părţile Galileii.
23 A venit acolo şi a locuit într-o cetate numită Nazaret, ca să se împlinească ce fusese vestit prin proroci: că El va fi chemat Nazarinean.

j) Iisus copilareste in Nazaret si pelerinajul la Ierusalim la varsta de 12 ani

Luca 2:39-52

39 După ce au împlinit tot ce poruncea Legea Domnului, Iosif şi Maria s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret.

40 Iar Pruncul creştea şi Se întărea; era plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era peste El.

41 Părinţii lui Isus se duceau la Ierusalim în fiecare an, la praznicul Paştilui.

42 Când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul praznicului.

43 Apoi, după ce au trecut zilele praznicului, pe când se întorceau acasă, băiatul Isus a rămas în Ierusalim. Părinţii Lui n-au băgat de seamă lucrul acesta.

44 Au crezut că este cu tovarăşii lor de călătorie şi au mers cale de o zi şi L-au căutat printre rudele şi cunoscuţii lor.

45 Dar nu L-au găsit şi s-au întors la Ierusalim să-L caute.

46 După trei zile, L-au găsit în Templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări.

47 Toţi care-L auzeau, rămâneau uimiţi de priceperea şi răspunsurile Lui.

48 Când L-au văzut părinţii Lui, au rămas înmărmuriţi; şi mama Lui I-a zis: „Fiule, pentru ce Te-ai purtat aşa cu noi? Iată că tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare.”

49 El le-a zis: „De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în Casa Tatălui Meu?”

50 Dar ei n-au înţeles spusele Lui.

51 Apoi S-a coborât împreună cu ei, a venit la Nazaret şi le era supus. Mama Sa păstra toate cuvintele acestea în inima ei.

52 Şi Isus creştea în înţelepciune, în statură, şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.

- daca ai vreun gand sau o meditatie in urma citirii acestor texte, te rog sa scrii ca comentariu

- daca in urma citirii acestor texte ai dorinta sa ne rugam pentru ceva ce reiese din texte , te rog sa scrii ca comentariu

You need to be a member of ,,Holy Doctor" to add comments!

Join ,,Holy Doctor"

Email me when people reply –

Replies

  • (citind si din traducerea Bartolomeu Anania , vom intelege mai bine textul )

    Matei 1:18-2:23 , explicatii :
    - Matei 1:18 "Dar..." - Acest episod se deschide prin particula adversativă dè = dar, adică: spre deosebire de ceea ce (sau de cum) a fost înainte. Este folosită şi la FA 5, 1 spre a marca incorectitudinea soţilor Anania şi Safira în contrast cu cinstea totală a lui Barnaba. În cazul de faţă, intenţia Evanghelistului este aceea de a demonstra că dacă strămoşii după trup ai lui Iisus s'au născut în chip firesc, naşterea Sa a avut un caracter suprafiresc, aşa cum e istorisită mai jos.
    - Matei 1:19"....drept fiind ..." - Cu respectul legilor şi al adevărului; inocent.
    - Matei 1:20 "...Maria drept femeia ta...." - La Evrei, logodna nu era o simplă promisiune, ci un legământ sacru, cu putere legală.
    - Matei 1:21" ...de păcatele lor" - Numele Iisus înseamnă „Domnul este (Cel ce dă) mântuirea“.
    - Matei 1:25 "...născut pe Fiul ei..." - În limbajul biblic: a cunoaşte (o femeie): a avea legături trupeşti (cu ea). Evanghelistul e preocupat aici numai de faptul că Iisus S'a născut din Fecioară (prin zămislirea de la Duhul Sfânt). Textul de faţă nu atestă în mod explicit pururea-fecioria Mariei, aşa cum ea reiese din restul Evangheliilor şi din tradiţia Bisericii, dar nici nu o infirmă. Adverbul-prepoziţie héos = până, până ce, până când, are şi semnificaţia de continuitate, perpetuitate (Bailly). Verbul care o precede, ouk egínosken = nu a cunoscut-o (redat în limbile moderne prin perfectul compus), este în original imperfectul durabil (Osty), adică exprimă o acţiune care nu se termină, care nu are un capăt. Compară pe héos de aici cu cel din 2 Rg 6, 23: [Micol] „n'a avut copii până în ziua morţii ei“; Ps 109, 1: „Şezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale“; Mt 28, 20: „Iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului“; Lc 2, 37: [Proorociţa Ana] „văduvă până la optzeci şi patru de ani“. În toate cazurile, héos nu semnifică un capăt al acţiunii sau situaţiei care-l angajează (că adică Micol ar fi avut copii după moarte, că Fiul n'ar mai fi şezut de-a dreapta Tatălui după înfrângerea vrăjmaşilor, că Iisus n'ar mai fi cu apostolii după sfârşitul veacului, că proorociţa Ana s'ar fi recăsătorit după vârsta de 84 de ani), de unde rezultă fără echivoc că textul de faţă nu implică o legătură maritală între Iosif şi Maria, nici înainte şi nici după naşterea lui Iisus.
    - Matei 2:1 "...Irod.." - Irod cel Mare (Idumeul). Rege al Iudeii şi vasal al Romei. Ocupând tronul prin uzurpare şi crimă, principala lui grijă, de-a lungul celor 33 de ani de domnie, a fost aceea de a nu şi-l pierde; bântuit de bănuieli, nu a ezitat să-şi ucidă doi din cei zece fii ai săi.
    - Matei 2:1 "...magii.." - Înţelepţi ce se ocupau cu astrologia; după tradiţie, din părţile Persiei sau Arabiei.
    - Matei 2:2 "...rege al Iudeilor?.." - Noul-Născut era definit drept rege prin naştere (în fapt, descendent al lui David), ceea ce va stârni reacţia lui Irod.
    - Matei 2:11 "...smirnă." - După Sfinţii Părinţi, trei daruri, trei simboluri: aurul, regalitatea; tămâia, dumnezeirea; smirna, suferinţa prin Patimi.
  • (citind si traducerea catolica vom mai avea o complectare pentru a intelege textul mai bine )

    Matei 1:18-2:23
    Naşterea lui Isus
    (Lc 1,26-2,7)
    18 Naşterea lui Isus Cristos a fost astfel: mama lui, Maria, era logodită cu Iosif. Mai înainte ca ei să fi fost împreună, ea s-a aflat însărcinată prin puterea Duhului Sfânt. 19 Iosif, soţul ei, fiind drept şi nevoind s-o denunţe, s-a hotărât să o lase în ascuns. 20 După ce cugetase el acestea, iată că un înger al Domnului i-a apărut în vis, spunându-i: "Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soţia ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt. 21 Ea va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus (g), căci el va mântui poporul său de păcatele sale".
    22 Toate acestea s-au petrecut ca să se împlinească ceea ce fusese spus de Domnul prin profetul care zice:
    23 Iată, fecioara va zămisli şi va naşte un fiu
    şi îi vor pune numele Emmanuel,
    care înseamnă Dumnezeu-cu-noi.
    24 Trezindu-se din somn, Iosif a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului: a luat-o la sine pe soţia lui 25 şi nu a cunoscut-o înainte (h) ca ea să fi născut un fiu. Şi i-a pus numele Isus.

    Vizita magilor

    Capitolul 2
    1 După ce s-a născut Isus în Betleemul Iudeii (a), în zilele regelui Irod (b), iată că au ajuns la Ierusalim nişte magi (c) din Răsărit 2 şi întrebau: "Unde este regele nou-născut al iudeilor? Căci am văzut steaua (d) lui la răsărit şi am venit să ne închinăm lui". 3 Când a auzit aceasta, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el. 4 Atunci i-a adunat pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului (e) şi a căutat să afle de la ei unde avea să se nască Cristos. 5 Ei i-au spus: "În Betleemul lui Iuda, căci aşa este scris de profet:
    6 Şi tu, Betleeme, pământ al lui Iuda,
    nicidecum nu eşti cea mai mică
    dintre cetăţile de seamă ale lui Iuda;
    căci din tine va ieşi stăpânitorul care va conduce poporul meu Israel".
    7 Atunci Irod, chemându-i pe magi în secret, a aflat de la ei timpul când li s-a arătat steaua. 8 Şi trimiţându-i la Betleem, le-a spus: "Mergeţi şi informaţi-vă cu exactitate despre copil şi, când îl veţi fi găsit, înştiinţaţi-mă şi pe mine ca să merg şi eu să mă închin lui". 9 După ce l-au ascultat pe rege, au plecat şi iată că steaua pe care o văzuseră la răsărit, mergea înaintea lor, până când, venind, s-a oprit deasupra locului unde era copilul. 10 Când au văzut steaua, au fost cuprinşi de o bucurie foarte mare. 11 Şi, intrând în casă, au văzut copilul împreună cu Maria, mama lui. Apoi, căzând la pământ (f), l-au adorat şi, deschizând tezaurele lor, i-au oferit în dar aur, tămâie şi smirnă. 12 După ce au fost înştiinţaţi în vis să nu mai treacă pe la Irod, s-au întors pe alt drum în ţara lor.

    Fuga în Egipt

    13 După ce au plecat ei, iată că îngerul Domnului i-a apărut în vis lui Iosif şi i-a zis: "Scoală-te, ia copilul şi pe mama lui, fugi în Egipt şi stai acolo până când îţi voi spune, pentru că Irod are de gând să caute copilul ca să-l ucidă". 14 Sculându-se, a luat copilul şi pe mama lui în timpul nopţii şi a plecat în Egipt. 15 A rămas acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească ceea ce a fost spus de Domnul prin profetul care zice: Din Egipt l-am chemat pe fiul meu.

    Uciderea copiilor nevinovaţi

    16 Atunci Irod, văzând că a fost înşelat de magi, s-a înfuriat şi a trimis să fie ucişi, în Betleem şi în toate împrejurimile sale, toţi copiii de la doi ani în jos (g), după timpul pe care îl aflase de la magi. 17 Atunci s-a împlinit ceea ce a fost spus prin profetul Ieremia:
    18 Un ţipăt s-a auzit în Rama (h).
    Plângere şi tânguire mare.
    Rahela îşi plânge copiii
    şi nu vrea să fie mângâiată,
    pentru că nu mai sunt.

    Întoarcerea din Egipt

    19 După ce a murit Irod, iată că îngerul Domnului i-a apărut în vis lui Iosif în Egipt 20 şi i-a spus: "Scoală-te, ia copilul şi pe mama lui şi mergi în ţara lui Israel, pentru că au murit cei care căutau să ia viaţa copilului". 21 El s-a sculat, a luat copilul şi pe mama lui şi a intrat în ţara lui Israel. 22 Auzind că Arhelau (i) domnea în Iudeea în locul tatălui său Irod, s-a temut să meargă acolo. Înştiinţat în vis, s-a dus în părţile Galileii 23 şi a venit să locuiască în cetatea numită Nazaret (j), ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profeţi: "Se va chema Nazarinean" (k.)

    Note de subsol :
    g) Isus era un nume foarte obişnuit la evrei până în sec. al II-lea d.C. şi înseamnă "Dumnezeu mântuieşte" sau "Dumnezeu este mântuire". În NT întâlnim mai multe persoane cu acest nume: Isus - Iosue (Fap 7,45; Evr 4,8); Iesu, fiul lui Eliezer (Lc 3,29); Isus - Baraba (Mt 27,16); Isus - Iustus (Col 4,11). Impunerea acestui nume din partea îngerului subliniază misiunea răscumpărătoare a lui Isus Cristos.
    h) Prin această expresie, Matei insistă asupra conceperii minunate a lui Isus Cristos, fără a da de înţeles că mai târziu Iosif şi Maria ar fi trăit împreună. Subînţelesuri de acest fel nu se află nicăieri în textele biblice şi nu sunt proprii gândirii ebraice şi orientale.

    cap.2
    a)Localitate la 9 km sud de Ierusalim, cetatea de origine a lui David. În ebraică Beth lehem înseamnă "Casa pâinii". Este numit de evanghelist "al Iudeii" pentru a se deosebi de alte localităţi cu acelaşi nume (Ios 19,15). Faptul că Isus se naşte la Betleem îi conferă demnitatea mesianică profetizată de Natan (2Sam 7).
    b) Irod cel Mare, fiul lui Antipater, majordomul lui Ioan Hircan al II-lea, numit strateg al Galileii în 47 î.C., ridicat la rangul de tetrarh şi apoi rege al Iudeii de către Senatul roman în 40 î.C., s-a stabilit la Ierusalim în anul 37 î.C. Dictator sângeros, pe lângă copiii mamelor din Betleem, şi-a ucis soţia şi doi fii, iar la moartea lui a poruncit să fie ucişi toţi funcţionarii ca să fie totuşi cineva întristat de moartea lui. Politician abil şi megaloman (şi-a construit mai multe palate şi fortăreţe), a renovat şi extins templul. A murit în anul 4 î.C. Aşadar, naşterea lui Isus nu poate coincide cu primul an al erei creştine (aşa cum a fost ea calculată în mod greşit de Dionisiu cel Mic în sec. al VI-lea), ci trebuie dată înapoi, în anul 5 î.C.
    c) Cunoscuţi deja în VT (Ier 39,3), magii sunt membrii unei caste preoţeşti din Persia şi astrologi. Contextul nu ne permite să precizăm cu certitudine nici numărul, nici numele şi nici rangul lor. Tradiţia creştină îi consideră regi, în număr de 3 (după darurile oferite) şi îi numeşte Gaspar, Melchior şi Baltazar.
    d) În Orientul antic, steaua era semnul unui zeu sau al unui rege divinizat. Matei a păstrat tradiţia referitoare la o stea pentru a scoate în evidenţă calitatea regală şi divină a lui Mesia. Tradiţia rabinică interpretează profeţia lui Balaam din Num 24,10 în sens mesianic. Astfel steaua care apare la naşterea lui Isus este un semn din partea lui Dumnezeu că s-au împlinit timpurile mesianice.
    e) Gruparea arhiereilor era formată din toţi cei care au ocupat funcţia de mare preot împreună cu capii celor 24 de grupuri de preoţi. Cărturarii erau cunoscătorii şi interpreţii Legii şi ai tradiţiilor ebraice.
    f) Popoarele orientale îşi exprimau reverenţa în patru feluri: 1) îndoirea simplă a genunchilor; 2) îndoirea genunchilor şi întinderea mâinilor; 3) închinarea cu fruntea la pământ; 4) prosternarea - întinderea cu faţa la pământ în semn de supunere totală.
    g) Betleemul număra în vremea aceea aproximativ 1.000 de locuitori, deci copiii ucişi de Irod nu puteau fi mai mulţi de 25-30. Tradiţia etiopiano-bizantină vorbeşte de 144.000, dar numărul este simbolic, după Ap 14,1.
    h) Rama - localitate la aproximativ 10 km nord de Ierusalim, punct de adunare a prizonierilor evrei destinaţi deportării în Babilon (Ier 40,1-4). După 1Sam 10,2, la Rama a fost înmormântată Rahela. Într-o viziune poetică, profetul Ieremia (31,15) descrie plânsul Rahelei (soţia lui Iacob şi mama lui Iosif şi a lui Beniamin) care îşi vede urmaşii plecând în exil din Rama.
    i) Arhelau, fiul lui Irod cel Mare, a fost rege în Iudeea şi Samaria între anii 4 î.C. şi 6 d.C. Tiran crud ca şi tatăl său, a fost depus şi exilat în Galia de către romani din cauza teroarei pe care o instituise în regatul său.
    j) O mică localitate din Galileea situată într-o zonă muntoasă la aproximativ 30 km vest de lacul Genezaret şi 10 km nord-vest de muntele Tabor. Numele ei vine din ebraică şi înseamnă "vlăstar", din cauza vegetaţiei bogate, sau "foişor", din cauza aşezării ei pe o colină de pe care se poate vedea toată valea Esdrelon. Azi se numeşte An-Nasra, are aproximativ 40.000 de locuitori, în mare parte arabi.
    k) Semnificaţia cuvântului e greu de stabilit. Dacă îl corelăm cu Jud 13,5.7 sensul este "consacrat lui Dumnezeu" (în ebraică nazír). Dacă îl corelăm cu Is 11,1 sensul este "mlădiţă" (în ebraică neţer). În orice caz este o aluzie ori la Nazaret, unde va locui Isus, ori la titlul care i se va da: Nazarineanul.
  • (comparand traducerea Dumitru Cornilescu vom avea o intelegere mai clara a celor citite , traducerile nu se contrazic ce se complecteaza una pe alta )

    Matei 1:18-2:23 , Noua Traducere in Limba Romana

    Naşterea lui Isus Cristos

    18 Iată însă cum a avut loc naşterea lui Isus Cristos: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif, dar înainte ca ei să locuiască împreună, ea a rămas însărcinată de la Duhul Sfânt. 19 Iosif însă, soţul ei, era un om drept şi nu voia s-o facă de ruşine înaintea lumii. De aceea el şi-a propus s-o părăsească pe ascuns[c].

    20 Dar în timp ce se gândea el la aceste lucruri, iată că un înger al Domnului i s-a arătat în vis şi i-a zis: „Iosif, fiu al lui David, nu te teme s-o iei pe Maria de soţie, căci ce s-a conceput în ea este de la Duhul Sfânt! 21 Ea va naşte un Fiu, Căruia Îi vei pune numele Isus[d], pentru că El Îşi va mântui poporul de păcatele lui!“

    22 Toate acestea s-au întâmplat ca să se împlinească ceea ce a spus Domnul prin profetul care zice: 23 „Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un Fiu şi Îi vor pune numele Emanuel“[e], nume care, tradus, înseamnă „Dumnezeu este cu noi“.

    24 Când s-a trezit din somn, Iosif a făcut aşa cum i-a poruncit îngerul Domnului. A luat-o pe Maria de soţie, 25 dar n-a cunoscut-o până când ea nu a dat naştere unui Fiu. Iar el I-a pus numele Isus.


    Vizita magilor

    2 După ce s-a născut Isus în Betleemul Iudeii, în zilele regelui Irod[a], iată că nişte magi din Răsărit[b] au venit la Ierusalim 2 şi au întrebat: „Unde este Împăratul Care li s-a născut de curând iudeilor? Căci I-am văzut steaua în Răsărit[c] şi am venit să ne închinăm Lui!“

    3 Regele Irod s-a tulburat auzind acest lucru şi, împreună cu el, s-a tulburat tot Ierusalimul. 4 El i-a adunat pe toţi preoţii conducători şi pe toţi cărturarii[d] poporului şi i-a întrebat unde urma să se nască Cristosul. 5 Ei i-au răspuns: „În Betleemul Iudeii, căci iată ce a fost scris prin profetul care zice:

    6
    «Dar tu, Betleeme, ţinut al lui Iuda,
    nu eşti nicidecum cel mai neînsemnat dintre conducătorii lui Iuda,
    căci din tine va ieşi un Conducător
    Care va păstori poporul Meu, Israel!»“[e]

    7 Atunci Irod i-a chemat în ascuns pe magi şi a aflat de la ei vremea când apăruse steaua. 8 Apoi i-a trimis la Betleem, spunându-le: „Duceţi-vă şi cercetaţi cu atenţie despre Copil, iar când Îl veţi găsi, anunţaţi-mă şi pe mine, ca să vin şi eu să mă închin Lui!“

    9 După ce l-au ascultat pe rege, magii au plecat. Şi iată că steaua pe care o văzuseră în Răsărit[f] a mers înaintea lor până când a ajuns şi s-a oprit deasupra locului unde era Copilul. 10 Ei s-au bucurat nespus de mult la vederea stelei. 11 Când au intrat în casă şi L-au văzut pe Copil împreună cu Maria, mama Lui, s-au prosternat închinându-se înaintea Lui, şi-au deschis cuferele cu comori şi I-au oferit daruri: aur, tămâie şi smirnă. 12 Apoi, fiind înştiinţaţi de Dumnezeu în vis să nu se mai întoarcă pe la Irod, au pornit înapoi spre ţara lor, pe un alt drum.
    Fuga în Egipt

    13 După ce au plecat ei, un înger al Domnului i s-a arătat în vis lui Iosif şi i-a zis: „Scoală-te, ia Copilul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt! Să rămâi acolo până când îţi voi spune eu, căci Irod va căuta Copilul ca să-L omoare!“

    14 Iosif s-a sculat, a luat Copilul şi pe mama Lui şi a plecat în timpul nopţii în Egipt, 15 unde a rămas până la moartea lui Irod, ca să se împlinească ceea ce a spus Domnul prin profetul care zice: „L-am chemat pe Fiul Meu din Egipt“[g].

    16 Irod s-a înfuriat foarte tare când a văzut că a fost înşelat de magi şi a trimis să fie ucişi toţi băieţii care erau în Betleem şi în toate împrejurimile lui, de la vârsta de doi ani în jos, potrivit cu perioada pe care o aflase de la magi. 17 Atunci s-a împlinit ceea ce a fost spus prin profetul Ieremia, care zice:

    18
    „Un ţipăt a fost auzit în Rama,
    plânset şi bocet mult:
    Rahela îşi plânge copiii
    şi nu vrea să fie mângâiată, căci ei nu mai sunt“[h].
    Întoarcerea în Nazaret

    19 După ce a murit Irod, un înger al Domnului i s-a arătat în vis lui Iosif, în Egipt, 20 şi i-a zis: „Scoală-te, ia Copilul şi pe mama Lui şi du-te în ţara lui Israel, căci cei ce căutau să ia viaţa Copilului au murit!” 21 Iosif s-a sculat, a luat Copilul şi pe mama Lui şi a venit în Israel. 22 Dar când a auzit că în Iudeea domnea Arhelau[i] în locul tatălui său Irod, Iosif s-a temut să se ducă acolo şi, fiind înştiinţat de Dumnezeu în vis, a plecat în ţinuturile Galileii. 23 S-a dus acolo şi a locuit într-o cetate numită Nazaret, ca să se împlinească ce a fost spus prin profeţi, şi anume că El va fi numit nazarinean[j].

    Footnotes:
    Matei 1:19 În contextul iudaic, logodna era un angajament mult mai puternic decât în zilele noastre şi nu putea fi ruptă decât printr-un act de divorţ; în Deut. 22:24 femeia logodită este numită soţie, iar în acest verset Iosif este numit soţul Mariei, chiar dacă erau doar logodiţi
    Matei 1:21 Isus este transcrierea în greacă a termenului ebraic Iosua (Ieşua), care înseamnă Domnul mântuie
    Matei 1:23 Vezi Isaia 7:14
    Matei 2:1 Irod cel Mare (37-4 î.Cr.)
    Matei 2:1 Probabil astrologi, originari fie din Persia, fie din Arabia, ambele la răsărit de Canaan
    Matei 2:2 Sau: steaua răsărind
    Matei 2:4 Lit.: scribi, în sensul de erudiţi, experţi în Lege; cei care studiau, interpretau şi învăţau legea scrisă şi orală. Majoritatea erau farisei; peste tot în carte
    Matei 2:6 Vezi Mica 5:2
    Matei 2:9 Sau: o văzuseră răsărind
    Matei 2:15 Vezi Osea 11:1; textul din Osea face referire la exodul lui Israel din Egipt, însă Matei vede istoria lui Israel recapitulată în viaţa lui Isus
    Matei 2:18 Vezi Ier. 31:15
    Matei 2:22 Fiul lui Irod cel Mare; a domnit peste Iudeea şi Samaria (4 î.Cr-6 d.Cr.). A fost un despot deosebit de crud, fiind detronat
    Matei 2:23 Probabil Matei face referire la mai multe texte profetice, care spun că Mesia va fi dispreţuit, Nazaretul fiind un oraş obscur, ai cărui locuitori erau dispreţuiţi (vezi In. 1:45-46); poate fi, în acelaşi timp, şi o aluzie la termenul ebraic nezer/neţer (vlăstar) din Is. 11:1
This reply was deleted.