Psalmii cap.137

Psalmul 137 , Traducerea Dumitru Cornilescu

1. Pe malurile raurilor Babilonului sedeam jos si plangeam, cand ne aduceam aminte de Sion.

2. In salciile din tinutul acela ne atarnaseram harpele.

3. Caci acolo, biruitorii nostri ne cereau cantari, si asupritorii nostri ne cereau bucurie, zicand: "Cantati-ne cateva din cantarile Sionului!" -

4. Cum sa cantam noi cantarile Domnului pe un pamant strain?

5. Daca te voi uita, Ierusalime, sa-si uite dreapta mea destoinicia ei!

6. Sa mi se lipeasca limba de cerul gurii, daca nu-mi voi aduce aminte de tine, daca nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!

7. Adu-Ti aminte, Doamne, de copiii Edomului, care, in ziua nenorocirii Ierusalimului, ziceau: "Radeti-l, radeti-l din temelii!"

8. Ah! fiica Babilonului, sortita pustiirii, ferice de cine-ti va intoarce la fel raul pe care ni l-ai facut!

9. Ferice de cine va apuca pe pruncii tai si-i va zdrobi de stanca!

Psalmul 137 , Noua Traducere in Limba Romana

Pe malurile râurilor Babilonului,
    stăteam jos şi plângeam amintindu-ne de Sion.
Ne atârnaserăm lirele
    în sălciile din ţinutul acela,
căci acolo, cei ce ne-au înrobit ne cereau cântece,
    asupritorii noştri ne cereau bucurie:
        „Cântaţi-ne din cântecele Sionului!“

Cum să cântăm noi cântecele Domnului
    pe un pământ străin?
Ierusalime, dacă te voi uita,
    să-şi uite şi dreapta mea destoinicia!
Limba mea să se lipească de cerul gurii mele
    dacă nu îmi voi aminti de tine
        şi dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!

Doamne, adu-Ţi aminte de edomiţii
    care, la căderea Ierusalimului,
ziceau: „Radeţi!
    Radeţi tot până la temelie!“
Fiică a Babilonului, sortită pustiirii!
    Ferice de acela care-ţi va răsplăti
        ceea ce tu ne-ai făcut!
Ferice de cel ce-i va apuca pe copiii tăi
    şi-i va zdrobi de stâncă!

Psalmul 136 = 137 , Traducerea Bartolomeu Anania  (nota : Psalmul acesta constituie, şi el, un Polieleu ce se cântă după cel alcătuit din Psalmii 134 şi 135, dar numai în trei Duminici pe an: a Fiului Risipitor şi a celor două de lăsatul secului. Cântare celebră şi foarte îndrăgită, mai ales în mânăstiri, ea exprimă tristeţea deportării şi sentimentele celor surghiuniţi.)

Al lui David

1La râurile Babilonului (nota : Fer. Ieronim: Cuvântul „Babilon“ înseamnă „confuzie“ şi e un simbol al acestei lumi trecătoare. Aici nu e psalmistul, ci omul păcătos care s'a desprins din fericirea Sionului ceresc şi a căzut în apele tulburi ale degradării şi tristeţii; cu toate acestea, el nu uită de unde a fost smuls de propriile sale păcate.) ,
acolo am şezut şi am plâns
când ne-am adus aminte de Sion.

2În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat noi harpele (nota : În fapt, cuvântul órganon înseamnă orice fel de instrument muzical.) noastre.

3Că, acolo, cei ce ne robiseră ne-au cerut cuvinte de cântare,
iar cei ce ne târâseră ne-au cerut un cânt:
„Cântaţi-ne una din cântările Sionului!“

4Cum vom cânta cântarea Domnului în pământ străin?...(nota : Fer. Ieronim: Cei căzuţi în robia păcatului nu pot decât să-şi plângă propria cădere, nicidecum să-L laude pe Domnul. Sf. Ioan Scărarul: „Pământul străin“ este pământul împătimirii.)

5De te voi uita, Ierusalime, uitată să-mi fie mâna dreaptă!;

6lipească-mi-se limba de gâtlej dacă nu-mi voi aduce aminte de tine,
dacă nu voi pune Ierusalimul mai presus de orice altceva, ca început al veseliei mele!

7Adu-Ţi aminte, Doamne, de fiii Edomului în ziua Ierusalimului,
cei ce ziceau: „Goliţi-l, goliţi-l până'n temelii!“

8O, fiică a Babilonului, tu, ticăloaso,
fericit va fi cel ce-ţi va plăti prin plata cu care tu ne-ai răsplătit,

9fericit va fi cel ce-i va apuca pe pruncii tăi şi-i va izbi de piatră (nota : Avva Dorotei: Prin „Babilon“ se înţelege „zăpăceală“; prin „fiica Babilonului“ se înţelege „duşmănie“. Sufletul mai întâi se zăpăceşte şi apoi naşte păcatul, care-i devine duşman prin ticăloşia lui. Cele două fericiri le sunt adresate celor ce îi vor întoarce „fiicei Babilonului“ păcatul înapoi şi-i vor zdrobi de piatră pruncii, adică gândurile viclene încă în faşă, nedându-i răului timp să crească şi să lucreze un rău mai mare; iar „piatra“ este Hristos, Cel ce nimiceşte păcatul.) !

Psalmul 137(136) , nostalgia deportatilor fata de Sion,

(in lucru)

E-mail me when people leave their comments –

You need to be a member of ,,Holy Doctor" to add comments!

Join ,,Holy Doctor"