Psalmii cap.139

Psalmul 139 , Traducerea Dumitru Cornilescu

1. (Catre mai marele cantaretilor. Un psalm al lui David.) Doamne, Tu ma cercetezi de aproape si ma cunosti,

2. stii cand stau jos si cand ma scol, si de departe imi patrunzi gandul.

3. Stii cand umblu si cand ma culc, si cunosti toate caile mele.

4. Caci nu-mi ajunge cuvantul pe limba, si Tu, Doamne, il si cunosti in totul.

5. Tu ma inconjori pe dinapoi si pe dinainte si-Ti pui mana peste mine.

6. O stiinta atat de minunata este mai presus de puterile mele: este prea inalta ca s-o pot prinde.

7. Unde ma voi duce departe de Duhul Tau si unde voi fugi departe de fata Ta?

8. Daca ma voi sui in cer, Tu esti acolo; daca ma voi culca in Locuinta mortilor, iata-Te si acolo;

9. daca voi lua aripile zorilor si ma voi duce sa locuiesc la marginea marii,

10. si acolo mana Ta ma va calauzi, si dreapta Ta ma va apuca.

11. Daca voi zice: "Cel putin intunericul ma va acoperi si se va face noapte lumina dimprejurul meu!"

12. Iata ca nici chiar intunericul nu este intunecos pentru Tine; ci noaptea straluceste ca ziua, si intunericul, ca lumina.

13. Tu mi-ai intocmit rinichii, Tu m-ai tesut in pantecele mamei mele:

14. Te laud ca sunt o faptura asa de minunata. Minunate sunt lucrarile Tale, si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!

15. Trupul meu nu era ascuns de Tine, cand am fost facut intr-un loc tainic, tesut in chip ciudat, ca in adancimile pamantului.

16. Cand nu eram decat un plod fara chip, ochii Tai ma vedeau; si in cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau randuite, mai inainte de a fi fost vreuna din ele.

17. Cat de nepatrunse mi se par gandurile Tale, Dumnezeule, si cat de mare este numarul lor!

18. Daca le numar, sunt mai multe decat boabele de nisip. Cand ma trezesc, sunt tot cu Tine.

19. O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rau! Departati-va de la mine, oameni setosi de sange!

20. Ei vorbesc despre Tine in chip nelegiuit, Iti iau Numele ca sa minta, ei, vrajmasii Tai!

21. Sa nu urasc eu, Doamne, pe cei ce Te urasc si sa nu-mi fie scarba de cei ce se ridica impotriva Ta?

22. Da, ii urasc cu o ura desavarsita; ii privesc ca pe vrajmasi ai mei.

23. Cerceteaza-ma, Dumnezeule, si cunoaste-mi inima! Incearca-ma si cunoaste-mi gandurile!

24. Vezi daca sunt pe o cale rea, si du-ma pe calea vesniciei!

Psalmul 139 , Noua Traducere in Limba Romana

Pentru dirijor. Al lui David. Un psalm.

Doamne, Tu mă cercetezi şi mă cunoşti!

Tu ştii când stau jos şi când mă ridic
    şi de departe îmi cunoşti gândurile.
Tu îmi cercetezi cărarea şi culcuşul
    şi toate căile mi le ştii îndeaproape.
Nici nu-mi ajunge cuvântul pe buze,
    că Tu, Doamne, îl şi cunoşti pe de-a-ntregul.

Tu mă învălui pe dinapoi şi pe dinainte
    şi-Ţi pui mâna peste mine.
O asemenea cunoştinţă este prea minunată pentru mine:
    este atât de înaltă, încât nu o pot pricepe.

Unde să plec dinaintea Duhului Tău,
    unde să fug dinaintea feţei Tale?
Dacă mă sui în cer, Tu eşti acolo!
    Dacă îmi întind patul în Locuinţa Morţilor, iată-Te şi acolo!
Purtat de aripile zorilor,
    mă aşez la capătul mării,
10 dar şi acolo mâna Ta mă conduce
    şi dreapta Ta mă apucă.

11 Dacă aş spune: „Sigur întunericul mă va ascunde,
    iar lumina dimprejurul meu se va preface în noapte“,
12 nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine;
    noaptea luminează ca ziua,
        iar întunericul este ca lumina.

13 Tu mi-ai întocmit rărunchii;
    Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele.
14 Te laud că sunt o făptură atât de minunată
    – minunate sunt lucrările Tale! –
        şi sufletul meu ştie foarte bine aceasta.
15 Oasele mele nu erau ascunse de Tine
    când am fost făcut într-un loc ascuns,
        când am fost ţesut în adâncimile pământului.
16 Când eram doar un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau,
    iar în cartea Ta erau scrise toate zilele care mi-au fost hotărâte
        mai înainte să existe vreuna din ele.

17 Cât de greu de pătruns îmi sunt gândurile Tale, Dumnezeule!
    Cât de mare este numărul lor!
18 Când le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip.
    Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.

19 Dumnezeule, de l-ai ucide pe cel rău!
    Depărtaţi-vă de la mine, ucigaşilor!
20 Ei, care vorbesc de Tine în chip nelegiuit,
    duşmanii Tăi, care Îţi folosesc Numele în mod nesăbuit!
21 Să nu-i urăsc pe cei ce Te urăsc, Doamne?
    Să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
22 Îi urăsc cu o ură desăvârşită:
    pentru mine, ei sunt nişte duşmani.

23 Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima,
    încearcă-mă şi cunoaşte-mi frământările!
24 Vezi dacă sunt pe o cale rea
    şi du-mă pe calea veşniciei!

Psalmul 138 = 139 , Traducerea Bartolomeu Anania

Pentru sfarsit . Al lui David. Un psalm al lui Zaharia in diaspora (nota : „Un psalm al lui Zaharia în diaspora“: menţiune în Codex Alexandrinus.)

1Doamne, Tu m'ai pus la încercare şi m'ai cunoscut;

2Tu mi-ai cunoscut şederea şi scularea,
gândurile mele Tu de departe le pricepi.

3Tu mi-ai cercetat cărarea şi culcuşul
şi toate căile mele mai dinainte le-ai văzut,

4că'n limba mea nu e cuvânt viclean (nota : „cuvânt viclean“: cf. codicilor Vaticanus, Sinaiticus şi Alexandrinus.)

5Iată, Doamne, Tu pe toate le cunoşti,
pe cele din urmă şi pe cele dintâi;
Tu m'ai plăsmuit şi mâna Ţi-ai pus-o peste mine.

6Cunoaşterea Ta e mult prea minunată pentru mine;
puternică este, eu n'o pot atinge (nota : Sf. Atanasie cel Mare: Nu degeaba a spus Apostolul: „O, adâncul bogăţiei şi al înţelepciunii şi al ştiinţei lui Dumnezeu!“ (Rm 11, 33). Căci, iată, cu cât mă străduiesc să scriu şi să înţeleg dumnezeirea Cuvântului, cu atât simt că înţelegerea mă părăseşte; mai mult, pe măsură ce cred că înţeleg, pe atât simt că nu pot înţelege şi că scrisul meu nu e decât umbra adevărului ce se află în mine. Aceasta însă nu înseamnă să deznădăjduiesc.)

7De la Duhul Tău, unde mă voi duce?
iar de la faţa Ta, unde voi fugi?

8De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti;
de mă voi pogorî în iad, Tu eşti de faţă;

9de-mi voi lua aripile din lumina zorilor
şi'n marginile mării mă voi sălăşlui,

10chiar şi acolo mâna Ta mă va'ndruma
şi dreapta Ta mă va ţine (nota : Sf. Grigorie de Nazianz: Dumnezeu e pretutindeni; păcătosul nu poate scăpa de El, dreptul Îl află oriunde.)

11Şi am zis: – Da, întunericul mă va copleşi
şi'n desfătarea mea chiar noaptea va deveni lumină...,

12căci cu Tine întunericul nu va fi întuneric
şi noaptea lumină va fi ca şi ziua;
întuneric şi lumină, la Tine sunt totuna.

13Că Tu, Doamne, mi-ai luat în stăpânire rărunchii,
Tu încă din pântecele maicii mele m'ai apărat.

14Pe Tine Te voi mărturisi,
că minunat eşti Tu întru cele temute;
minunate sunt lucrurile Tale,
şi sufletul meu le cunoaşte foarte.

15Oasele mi le-ai făcut întru ascuns,
ele Ţie nu-Ţi sunt ascunse,
şi nici fiinţa mea (nota : Foarte exact: „substanţa mea“.)  în străfundurile pământului;

16eram în devenire, Tu m'ai văzut întreg (nota : Literal: „Ochii Tăi mi-au văzut fiinţa când ea era încă neterminată“. Imaginea este acea a unui artist care-şi lucrează opera având în minte forma ei desăvârşită.) ;
în cartea Ta toţi oamenii vor fi scrişi:
ei ziua se urzesc, dar nimeni printre ei (nota : Deşi omul se alcătuieşte în timpul zilei, adică în evidenţele exterioare, nici un om nu e martorul devenirii sale intime, căci în omul lăuntric lucrează doar mâna lui Dumnezeu.)

17Dar mie, Dumnezeule, în mare cinstire mi-au fost prietenii Tăi,
puternice foarte li s'au făcut stăpânirile (nota : Sf. Grigorie cel Mare: Spusa psalmistului se conjugă cu aceea a Evanghelistului: „Celor câţi L-au primit, care cred întru numele Lui, le-a dat putere să devină fii ai lui Dumnezeu“ (In 1, 12). În timp ce sfinţii sunt văzuţi în suferinţe şi'n umilinţă, fiinţa lor lăuntrică făureşte regate cereşti.)

18Eu îi voi număra, ei mai mult decât nisipul se vor înmulţi;
m'am trezit, şi încă sunt cu Tine.

19O, de i-ai ucide pe păcătoşi, Dumnezeule!
Voi, bărbaţi ai vărsării de sânge, îndepărtaţi-vă de mine,

20că'n gândurile voastre nu-i decât gâlceavă;
cetăţile Tale zadarnic le vor lua.

21Oare nu i-am urât eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc?
oare nu m'am topit eu din pricina vrăjmaşilor Tăi?:

22Cu ură desăvârşită i-am urât,
duşmanii mei i-am socotit (nota : Marcu Ascetul: Duşmanii lui Dumnezeu sunt gândurile rele, cele ce-l împiedică pe om să-I facă voia, cele ce-l amăgesc prin patimi şi-i închid calea spre mântuire. Evagrie Ponticul: Cu ură desăvârşită îi urăşte pe vrăjmaşi acela care nu păcătuieşte nici cu fapta, nici cu gândul, adică acela care stă sub semnul celei mai mari şi celei dintâi nepătimiri.)

23Pune-mă la'ncercare, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima:
cercetează-mă şi cunoaşte-mi cărările

24şi vezi dacă'n mine îşi are nelegiuirea vreo cale;
călăuzeşte-mă Tu pe calea cea veşnică.

Psalmul 139(138) , un cantec de lauda prin care sunt recunoscute atributele lui Dumnezeu, de a fi atotcunoscator, omniprezent, creator, atotputernic, si-si arata supararea pe cei ce nu le observa , dar este nesigur pe starea pe care o avea la adresa lor , cerand sa fie ajutat sa fie pe o cale buna,

-

(in lucru)

E-mail me when people leave their comments –

You need to be a member of ,,Holy Doctor" to add comments!

Join ,,Holy Doctor"