All Posts (151)

Psalmii cap.111

Psalmul 111 , Traducerea Dumitru Cornilescu ,

1. Laudati pe Domnul! Voi lauda pe Domnul din toata inima mea, in tovarasia oamenilor fara prihana si in adunare.

2. Mari sunt lucrarile Domnului, cercetate de toti cei ce le iubesc.

3. Stralucire si maretie este lucrarea Lui, si dreptatea Lui tine in veci.

4. El a lasat o aducere aminte a minunilor Lui, Domnul este indurator si milostiv.

5. El a dat hrana celor ce se tem de El; El Isi aduce pururi aminte de legamantul Lui.

6. El a aratat poporului Sau puterea lucrarilor Lui, caci le-a dat mostenirea neamurilor.

7. Lucrarile mainilor Lui sunt credinciosie si dreptate; toate poruncile Lui sunt adevarate,

8. intarite pentru vesnicie, facute cu credinciosie si neprihanire.

9. A trimis poporului Sau izbavirea, a asezat legamantul Sau in veci; Numele Lui este sfant si infricosat.

10. Frica Domnului este inceputul intelepciunii; toti cei ce o pazesc au o minte sanatoasa, si slava Lui tine in veci.

Psalmul 111 , Noua Traducere in Limba Romana

Psalmul 111[a]

Lăudaţi-L pe Domnul![b]
    Îi voi mulţumi Domnului din toată inima mea,
        în sfatul celor drepţi şi în adunare!

Mari sunt lucrările Domnului;
    ele sunt cercetate de toţi cei ce le iubesc!
Plină de măreţie şi splendoare este lucrarea Lui,
    iar dreptatea Lui dăinuie pe vecie.
El a făcut minuni spre aducere-aminte.
    Domnul este îndurător şi milostiv!
El dă hrană celor ce se tem de El;
    El Îşi aduce pururi aminte de legământul Său.
El a arătat puterea lucrărilor Sale poporului Său,
    dându-le drept moştenire posesiunile neamurilor.
Lucrările mâinilor Sale sunt motivate de credincioşie şi de judecată;
    toate orânduirile Sale sunt demne de încredere,
sunt întărite pe veci de veci,
    fiind întocmite în adevăr şi cu integritate.
El a trimis poporului Său răscumpărarea;
    Şi-a decretat legământul pe vecie.
        Sfânt şi înfricoşător este Numele Lui!

10 Frica de Domnul este începutul înţelepciunii;
    toţi cei ce păzesc orânduirile Sale au o minte sănătoasă.
        Lauda Lui este statornicită pe vecie.

Footnotes:

  1. Psalmii 111:1 Titlu. Un psalm în acrostih (în textul ebraic fiecare vers începe cu o literă a alfabetului ebraic, în ordinea literelor)
  2. Psalmii 111:1 Ebr.: Hallelu Yah; peste tot în carte

Psalmul 110 = 111 , Traducerea Bartolomeu Anania

Aliluia

1Mărturisi-mă-voi Ţie, Doamne, cu toată inima mea,
în sfatul celor drepţi şi'n adunare.

2Mari sunt lucrurile Domnului,
dovedite în toate vrerile Sale;

3mărturisire şi măreţie este lucrarea Lui
şi dreptatea Lui rămâne în veacul veacului.

4Pomenire a făcut de minunile Lui;
milostiv şi îndurat este Domnul,

5hrană le-a dat celor ce se tem de El (nota : Fer. Ieronim: În tâlcuire literală: Dumnezeu l-a hrănit pe Ilie când era flămând, i-a hrănit pe Israeliţi cu mană în pustie şi, plinind Scripturile, le-a dat hrană tuturor celor ce se tem de El. În tâlcuire alegorică (profetică): Adevărata, duhovniceasca hrană pe care ne-a dat-o Dumnezeu este „Pâinea cea vie, Care S'a pogorât din cer“ (In 6, 51), adică Iisus, Care va deveni Hristosul Euharistic.) .
El pururea va avea grijă de legământul Său.

6Tăria lucrurilor Sale i-a vestit-o poporului Său,
aşa ca El să le poată da moştenirea neamurilor.

7Lucrurile mâinilor Sale sunt adevăr şi judecată;
vrednice de crezare sunt toate poruncile Lui,

8întărite în veacul veacului,
făcute întru adevăr şi dreptate.

9El i-a trimis mântuire poporului Său,
în veac Şi-a pus legământul sub poruncă;
sfânt şi de temut e numele Său.

10Frica de Domnul (nota : Literal: „Frica Domnului“. Ca şi în multe alte expresii („credinţa lui Dumnezeu“, „omul lui Dumnezeu“, „muntele lui Dumnezeu“), acest genitiv posesiv exprimă superlativul, absolutul. Aşadar, (în mentalitatea iudaică) „frica lui Dumnezeu“ ar fi singura pe care trebuie s'o iei cu adevărat în seamă, celelalte fiind neglijabile. Cu toate acestea, „frica“ nu trebuie înţeleasă, sub nici o formă, ca fiind o însuşire a lui Dumnezeu, ceea ce impune, pentru mentalitatea modernă, o traducere prin genitivul instrumental: „frica de Domnul“.) este începutul înţelepciunii,
toţi cei ce o plinesc au asupră-i o bună înţelegere.
Lauda Lui rămâne în veacul veacului.

Psalmul 111(110) , psalmul 5 din volumul 5 al imnologiei iudaice , un acrostih - prima litera a fiecarui verset,sunt literele alfabetului ebraic in ordine cronologica, unde vedem. indemn pentru a fi adusa lauda  Domnului pentru lucrarile Lui, Providenta lui Dumnezeu ,

- in versiunea siriaca lipseste titlul de "Aleluia" , iar cum titlul este un adaus liturgic , el nu intra in acrostihul psalmului

- unele manuscrise grecesti adauga un titlu si o indicatie cronologica postexilica : " Pentru intoarcerea lui Aggeu(Hagai) si a lui Zaharia"

- este considerat psalm geaman cu cel ce urmeaza , psalmul 112(111), ambii fiind alfabetici

-

(in lucru)

Read more…

Psalmii cap.110

Psalmul 110 , Traducerea Dumitru Cornilescu

1. (Un psalm al lui David.) Domnul a zis Domnului meu: "Sezi la dreapta Mea, pana voi pune pe vrajmasii Tai sub picioarele Tale." -

2. Domnul va intinde din Sion toiagul de carmuire al puterii Tale, zicand: "Stapaneste in mijlocul vrajmasilor Tai!"

3. Poporul Tau este plin de inflacarare, cand Iti aduni ostirea; cu podoabe sfinte, ca din sanul zorilor, vine tineretul Tau la Tine, ca roua.

4. Domnul a jurat, si nu-I va parea rau: "Tu esti preot in veac, in felul lui Melhisedec." -

5. Domnul, de la dreapta Ta, zdrobeste pe imparati in ziua maniei Lui.

6. El face dreptate printre neamuri: totul este plin de trupuri moarte; El zdrobeste capete pe toata intinderea tarii.

7. El bea din parau in timpul mersului: de aceea Isi inalta capul.

Psalmul 110 , Noua Traducere in Limba Romana

Psalmul 110[a]

Al lui David. Un psalm.

Domnul i-a zis Stăpânului meu:[b]
    „Şezi la dreapta Mea,
până voi face din duşmanii Tăi
    aşternut[c] al picioarelor Tale!

Domnul va întinde toiagul puterii Tale din Sion.
    Stăpâneşte în mijlocul duşmanilor Tăi!
Poporul Tău este dornic de luptă,
    când se adună oştirea Ta.
Cu podoabe sfinte
    din tainiţa zorilor
        vei primi roua tineretului Tău. “[d]

Domnul a jurat
    şi nu-I va părea rău:
„Tu eşti preot în veci
    potrivit rânduielii lui Melhisedek.

Stăpânul este la dreapta Ta.
    El va zdrobi regi în ziua mâniei Sale.
El va judeca neamurile, va umple pământul de leşuri
    şi va zdrobi căpeteniile întregului pământ.
El va bea dintr-un pârâu de lângă drum;
    de aceea Îşi va înălţa fruntea.“

Footnotes:

  1. Psalmii 110:1 Psalmul cel mai des citat în NT, cu referire clară la Isus Hristos (Mt. 22:43-45), fiind deci un psalm mesianic. În contextul său imediat, Ps. 110, ca şi Ps. 2, era rostit la încoronarea unui nou rege din dinastia lui David
  2. Psalmii 110:1 Ebr.: YHWH i-a zis lui adoni; în NT: kurios i-a zis lui kurios
  3. Psalmii 110:1 Vezi nota de la 99:5
  4. Psalmii 110:3 Sau: tinerii tăi vor veni la tine ca roua.

Psalmul 109 = 110 , Traducerea Bartolomeu Anania

Un psalm al lui David (nota : Psalm mesianic de mare transparenţă, pe care Sf. Pavel îl va folosi cu îmbelşugare în Epistola către Evrei.)

1Zis-a Domnul către Domnul meu: „Şezi de-a dreapta Mea
până ce-i voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale“.(nota : După ce Dumnezeu (şi nu omul) L-a uns pe Fiul Său cu untdelemnul bucuriei (Ps 44, 7), El Îi conferă locul cel mai de cinste, de-a dreapta Sa, pe toată durata victoriei Lui asupra vrăjmaşilor (care îl au în frunte pe Satana). De observat că adverbul héos = „până ce“ semnifică un prezent continuu, deoarece nu e de presupus că Fiul n'ar mai sta de-a dreapta Tatălui şi după victorie; vezi şi nota de la Mt 1, 25.)

2Toiagul puterii (nota : „Toiag“, în limbajul biblic, semnifică, de fapt, „sceptru“, însemn al regalităţii. Asemenea ungerii, Fiul Îşi primeşte demnitatea împărătească nu de la oameni (deşi, după trup, este „fiul lui David“), ci de la Tatăl, Cel ce stăpâneşte în Sion („Sion“, simbol al locuirii lui Dumnezeu printre oameni).) Ţi-l va trimite Domnul din Sion:
„Stăpâneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi!

3Cu Tine este înstăpânirea (nota : Autorul foloseşte aici cuvântul arhé, ale cărui prime sensuri sunt „început“, „principiu“, „origine“, dar al cărui ultim înţeles este acela de „ceea ce este supus unei autorităţi“, „imperiu“, „regat“, „ţară“, „dominion“. Versiunea de faţă preferă echivalentul „înstăpânire“, cu nuanţa că e vorba de o autoritate pe care Fiul o are de la început, de când Se născuse din Tatăl „mai înainte de luceafăr“, adică mai înainte de aşezarea lumii (vezi stihul al treilea din acest verset).) în ziua puterii Tale,
întru strălucirea sfinţilor Tăi;
din pântece mai înainte de luceafăr Te-am născut“.

4Juratu-S'a Domnul şi nu-I va părea rău:
„Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec“ (nota : Asupra lui Melchisedec vezi episodul din Fc 14, 18-20. Acesta era „preot al lui Dumnezeu Cel-Preaînalt“, ceea ce înseamnă că nu-şi avea preoţia prin Aaron şi leviţi (care pe atunci nici nu existau). Pavel va folosi acest citat spre a demonstra că Iisus Hristos, ca „preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec“, nu-şi are nici El preoţia de la oameni. Aşadar, Hristos-Profetul (Ps 44, 7), Hristos-Împăratul (Ps 109, 2) şi Hristos-Arhiereul (textul de faţă) Îşi are lucrările, pe toate trei, direct de la Dumnezeu, Tatăl Său.) !

5Domnul de-a dreapta Ta va sfărâma regi în ziua mâniei Sale;

6El va judeca între popoare, El le va umple de leşuri,
El va zdrobi capetele multora pe pământ (nota : Hristos, Cel ce stă de-a dreapta Tatălui, va avea biruinţa finală în lungul Său război cu diavolul.)

7El din pârâu pe cale va bea (nota : Prin „cale“ se înţelege drumul omenirii de-a lungul istoriei. Un călător poate muri de sete dacă nu găseşte apă; creştinătatea însă, condusă de Capul ei cel nevăzut, Iisus Hristos, va avea întotdeauna pâraiele Duhului Sfânt din care să se adape şi să trăiască în lunga ei călătorie către Eshaton.) ;
de-aceea El capul Şi-l va înălţa.

Psalmul 110(109), o profetie despre Cristos care a fost ridicat de Dumnezeu sa stea la dreapta Lui, ca preot dupa randuiala lui Melhisedec

(in lucru)


Read more…

Psalmii cap.109

Psalmul 109 , Traducerea Dumitru Cornilescu

1. (Catre mai marele cantaretilor. Un psalm al lui David.) Dumnezeul laudei mele, nu tacea!

2. Caci potrivnicii au deschis impotriva mea o gura rea si inselatoare, imi vorbesc cu o limba mincinoasa,

3. ma inconjoara cu cuvantari pline de ura si se razboiesc cu mine fara temei.

4. Pe cand eu ii iubesc, ei imi sunt potrivnici; dar eu alerg la rugaciune.

5. Ei imi intorc rau pentru bine, si ura, pentru dragostea mea.

6. Pe vrajmasul meu pune-l sub stapanirea unui om rau, si un paras sa stea la dreapta lui!

7. Cand va fi judecat, sa fie gasit vinovat, si rugaciunea lui sa treaca drept un pacat!

8. Putine sa-i fie zilele la numar, si slujba sa i-o ia altul!

9. Sa-i ramana copiii orfani, si nevasta sa, vaduva!

10. Copiii lui sa umble fara niciun capatai si sa cerseasca, sa-si caute painea departe de locuinta lor daramata!

11. Cel ce l-a imprumutat sa-i puna mana pe tot ce are, si strainii sa-i jefuiasca rodul muncii lui!

12. Nimeni sa nu mai tina la el si nimeni sa n-aiba mila de orfanii lui!

13. Urmasii lui sa fie nimiciti si sa li se stinga numele in neamul urmator!

14. Nelegiuirea parintilor sai sa ramana ca aducere aminte inaintea Domnului si sa nu se stearga pacatul mamei lui!

15. Domnul sa-i aiba totdeauna inaintea ochilor, ca sa le stearga pomenirea de pe pamant,

16. pentru ca nu si-a adus aminte sa faca indurare, pentru ca a prigonit pe cel nenorocit si pe cel lipsit, pana acolo incat sa omoare pe omul cu inima zdrobita!

17. Ii placea blestemul: sa cada asupra lui! Nu-i placea binecuvantarea: sa se departeze de el!

18. Se imbraca cu blestemul cum se imbraca cu haina lui, ii patrunde ca apa inauntrul lui, ca untdelemnul, in oase!

19. De aceea, sa-i slujeasca de vesmant, ca sa se acopere, de cingatoare, cu care sa fie totdeauna incins!

20. Aceasta sa fie, din partea Domnului, plata vrajmasilor mei si a celor ce vorbesc cu rautate de mine!

21. Iar Tu, Doamne Dumnezeule, lucreaza pentru mine din pricina Numelui Tau, caci mare este bunatatea Ta; izbaveste-ma!

22. Sunt nenorocit si lipsit, si imi e ranita inima inauntrul meu.

23. Pier ca umbra gata sa treaca, sunt izgonit ca o lacusta.

24. Mi-au slabit genunchii de post si mi s-a sleit trupul de slabiciune.

25. Am ajuns de ocara lor; cand ma privesc, ei dau din cap.

26. Ajuta-mi, Doamne Dumnezeul meu! Scapa-ma prin bunatatea Ta!

27. Si sa stie ca mana Ta, ca Tu, Doamne, ai facut lucrul acesta!

28. Macar ca ei blestema, Tu binecuvanta; macar ca se ridica ei impotriva mea, vor fi infruntati, iar robul Tau se va bucura.

29. Potrivnicii mei sa se imbrace cu ocara, sa se acopere cu rusinea lor cum se acopera cu o manta!

30. Voi lauda foarte mult cu gura mea pe Domnul, Il voi mari in mijlocul multimii;

31. caci El sta la dreapta saracului, ca sa-l izbaveasca de cei ce-l osandesc.

Psalmul 109 , Noua Traducere in Limba Romana

Pentru dirijor. Al lui David. Un psalm.

Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!
Iată că gura celui rău şi gura celui înşelător
    se deschid împotriva mea;
        îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă.
Mă împresoară cu nişte cuvinte de ură
    şi se războiesc cu mine fără temei.
La dragostea mea ei răspund cu duşmănie,
    dar eu mă rog.
Ei îmi răsplătesc binele cu rău
    şi dragostea mea – cu ură.

Pune[a] un om rău împotriva lui
    şi un acuzator[b] să stea la dreapta lui!
Când va fi judecat, să fie găsit vinovat,
    iar rugăciunea să-i fie socotită un păcat.
Fie-i zilele puţine,
    iar slujba lui s-o ia altul!
Să-i rămână fiii orfani,
    şi soţia lui – văduvă!
10 Fiii lui să rătăcească cerşind
    şi căutând printre ruine[c]!
11 Cel ce l-a împrumutat să-i ia tot ceea ce are
    şi străinii să-l jefuiască de rodul muncii lui!
12 Să nu mai fie nimeni care să-i arate îndurare
    şi să nu mai fie nimeni care să arate îndurare orfanilor lui!
13 Fie ca urmaşii lui să fie stârpiţi,
    iar în generaţia următoare să le fie şters numele!
14 Să fie păstrată înaintea Domnului
    aducerea-aminte a vinii strămoşilor lui
şi să nu fie şters păcatul mamei lui!
15 Să rămână de-a pururi înaintea Domnului,
    iar El să le şteargă amintirea de pe pământ!
16 Căci nu şi-a amintit să se poarte cu îndurare,
    ci l-a prigonit pe sărman şi pe nevoiaş
        şi l-a omorât pe cel cu inima zdrobită!
17 A iubit blestemul; de el să aibă parte![d]
    Nu i-a plăcut binecuvântarea; aceasta să stea departe de el![e]
18 A îmbrăcat blestemul ca pe propria haină,
    i-a intrat în pântece ca apa
        şi în oase – ca untdelemnul.
19 De aceea, el să-i fie mantaua cu care se acoperă
    şi brâul cu care se încinge mereu!
20 Aceasta să fie răsplata potrivnicilor mei din partea Domnului
    şi a celor ce mă vorbesc de rău!

21 Dar Tu, Doamne, Stăpâne,
    de dragul Numelui Tău, fă-Ţi lucrarea cu mine!
        Pentru că îndurarea Ta este mare, mântuieşte-mă!
22 Căci sunt sărman şi necăjit,
    iar inima mi-e rănită înăuntrul meu.
23 Pier ca o umbră trecătoare;
    sunt alungat ca o lăcustă.
24 Genunchii îmi sunt slăbiţi de post,
    iar trupul mi-e sleit din lipsă de grăsime.
25 Am ajuns de batjocura lor;
    cei ce mă văd dau din cap.

26 Doamne, Dumnezeul meu, ajută-mă!
    În îndurarea Ta, scapă-mă!
27 Fă ca ei să recunoască în aceasta mâna Ta,
    să recunoască că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!
28 Ei blestemă, dar Tu binecuvântezi.
    Ei se ridică şi rămân de ruşine, dar robul Tău se va veseli.
29 Potrivnicii mei se îmbracă cu batjocura,
    se acoperă cu neruşinarea ca şi cu o manta.

30 Eu Îl voi slăvi pe Domnul cu gura mea,
    în mijlocul multora Îl voi lăuda.
31 Căci El stă la dreapta celui sărman,
    ca să-l scape de acuzatorii lui.

Footnotes:

  1. Psalmii 109:6 Sau: Ei spun:Pune
  2. Psalmii 109:6 Lit.: satan, care înseamnă vrăjmaş, acuzator; sau: şi pe Satan
  3. Psalmii 109:10 TM; LXX: cerşind, / alungaţi fiind din casele lor ruinate
  4. Psalmii 109:17 blestemul; de el a avut parte.
  5. Psalmii 109:17 binecuvântarea; / aceasta stă departe de el.

Psalmul 108 = 109 , Traducerea Bartolomeu Anania , vezi AICI ,

Psalmul 109(108) , o rugaciune din cauza nerecunoscatorilor care devin vrajmasi si pe care ii blastama ,cere izbavire de la Domnul increzator ca El se ingrijeste de saraci,

- nu este si nici nu a fost folosit in liturgia sinagogala sau crestin-traditionala

-

(in lucru)

Read more…

Psalmii cap.108

Psalmul 108 , Traducerea Dumitru Cornilescu

1. (O cantare. Un psalm al lui David.) Gata imi este inima sa cante, Dumnezeule! Voi canta, voi suna din instrumentele mele; aceasta este slava mea!

2. Desteptati-va, lauta si harpa! Ma voi trezi in zori de zi.

3. Te voi lauda printre popoare, Doamne, Te voi canta printre neamuri.

4. Caci mare este bunatatea Ta si se inalta mai presus de ceruri, iar credinciosia Ta, pana la nori.

5. Inalta-Te peste ceruri, Dumnezeule, si fie slava Ta peste tot pamantul!

6. Pentru ca preaiubitii Tai sa fie izbaviti, scapa-ne prin dreapta Ta si asculta-ne!

7. Dumnezeu a vorbit in sfintenia Lui: "Voi birui, voi imparti Sihemul, voi masura Valea Sucot;

8. al Meu este Galaadul, al Meu, Manase; Efraim este intaritura capului Meu, si Iuda, toiagul Meu de carmuire;

9. Moab este ligheanul in care Ma spal; Imi arunc incaltamintea asupra Edomului; strig de bucurie asupra tarii filistenilor!"

10. Cine ma va duce in cetatea intarita? Cine ma va duce la Edom?

11. Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepadat si care nu vrei sa mai iesi, Dumnezeule, cu ostirile noastre?

12. Da-ne ajutor in necaz, caci zadarnic este ajutorul omului.

13. Cu Dumnezeu vom face mari ispravi; El va zdrobi pe vrajmasii nostri.

Psalmul 108 , Noua Traducere in Limba Romana

Un cântec. Un psalm al lui David.

Inima mea este pregătită, Dumnezeule;
    voi cânta şi voi suna din instrumentele mele.
Trezeşte-te, suflet al meu!
    Treziţi-vă, harfă şi liră!
        Voi trezi zorii[a].
Doamne, Te voi lăuda printre popoare,
    Îţi voi cânta printre neamuri.
Căci îndurarea Ta este mai înaltă decât cerurile,
    iar credincioşia Ta este mai presus de nori!
Fii înălţat, Dumnezeule, mai presus de ceruri
    şi fie slava Ta peste întreg pământul!

Pentru ca preaiubiţii Tăi să fie salvaţi,
    dă izbăvire prin dreapta Ta şi răspunde-mi!
Dumnezeu a vorbit în sfinţenia Sa[b]:
    „Voi triumfa, voi împărţi Şehemul
        şi voi măsura valea Sucot!
Al Meu este Ghiladul, al Meu este şi Manase;
    Efraim este coiful Meu,
        iar Iuda – sceptrul Meu!
Moab este vasul în care Mă spăl!
    Deasupra Edomului Îmi arunc încălţările,
        iar strigătele Mele de triumf se aud peste Filistia.“

10 Cine mă va conduce în cetatea fortificată?
    Cine mă va călăuzi până în Edom?
11 Oare nu Tu, Dumnezeule, Cel Care ne-ai respins?
    Oare nu Tu, Dumnezeule, Cel Care nu mai ieşi cu oştirile noastre?
12 Dă-ne ajutor împotriva duşmanului,
    căci zadarnic este sprijinul dat de om!
13 Cu Dumnezeu vom fi biruitori
    şi El îi va călca în picioare pe duşmanii noştri.

Footnotes:

  1. Psalmii 108:2 TM; LXX: Mă voi trezi în zori
  2. Psalmii 108:7 Sau: din Lăcaşul Său

Psalmul 107 = 108 , Traducerea Bartolomeu Anania

O cantare psalmica a lui David

1Gata este inima mea, Dumnezeule,
gata-mi este inima;
întru slava mea cânta-voi şi-Ţi voi aduce laudă.

2Deşteptaţi-vă, voi, psaltire şi alăută!;
în zori mă voi trezi.

3Pe Tine Te voi mărturisi între popoare, Doamne,
Ţie Îţi voi cânta între neamuri (nota : Fer. Ieronim: Text profetic: Evanghelia va fi vestită (prin mărturisire) mai întâi seminţiilor lui Israel („popoarelor“) şi apoi păgânilor („neamurilor“).)

4că mare e mila Ta, deasupra cerurilor,
şi pân'la nori e adevărul Tău.

5Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule,
şi peste tot pământul slava Ta.

6Pentru ca ei, cei iubiţi ai Tăi, să se izbăvească,
mântuieşte-mă cu dreapta Ta şi mă auzi!

7Grăit-a Dumnezeu în locul Său cel sfânt:
„Mă voi înălţa şi voi împărţi Sichemul
şi Valea Corturilor o voi măsura;

8al Meu este Galaadul, al Meu este Manase,
Efraim e ocrotitorul capului Meu,
Iuda e regele Meu;
Moab, vas al nădejdii Mele,

9peste Idumeea Îmi voi întinde sandala,
Mie Mi s'au supus triburile străine.“

10Cine mă va aduce în cetatea întărită?
Cine mă va călăuzi până la Idumeea?

11Oare nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ne-ai lepădat?
Oare nu Tu vei ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?

12Dă-ne ajutor ca să ieşim din necaz,
că deşartă e mântuirea ce vine de la om.

13Întru Dumnezeu vom face fapte puternice
şi El îi va nimici pe vrăjmaşii noştri.

Psalmul 108(107) , psalmul 2 din volumul 5 al imnologiei iudaice , unde vedem glorificarea Domnului deoarece El a vorbit , cand se rugau Domnului sa dea ajutor in necaz desi El ii lepadase , dar de cum I-au auzit Glasul Domnului au fost incredintati ca vor avea biruinta, imn de lauda si rugaciune pentru eliberare

- fragmente legate de psalmul 57 (8-12), si 60 (7-14)

- Biserica prin acest psalm a vazut expresii pentru celebrarea triumfului Domnului prin Inaltarea Sa la cer

- traditia a vazut in acest psalm ca Cristos multumea Tatalui pentru ca l-a inviat spre gloria vesnica

(in lucru)

Read more…

Psalmii cap.107

Psalmul 107 , Traducerea Dumitru Cornilescu

1. "Laudati pe Domnul, caci este bun, caci in veac tine indurarea Lui!"

2. Asa sa zica cei rascumparati de Domnul, pe care i-a izbavit El din mana vrajmasului,

3. si pe care i-a strans din toate tarile: de la rasarit si de la apus, de la miazanoapte si de la mare.

4. Ei pribegeau prin pustiu, umblau pe cai neumblate, si nu gaseau nicio cetate, unde sa poata locui.

5. Sufereau de foame si de sete; le tanjea sufletul in ei.

6. Atunci, in stramtorarea lor au strigat catre Domnul, si El i-a izbavit din necazurile lor;

7. i-a calauzit pe drumul cel drept, ca sa ajunga intr-o cetate de locuit.

8. O, de ar lauda oamenii pe Domnul pentru bunatatea Lui si pentru minunile Lui fata de fiii oamenilor!

9. Caci El a potolit setea sufletului insetat si a umplut de bunatati sufletul flamand.

10. Cei ce sedeau in intuneric si umbra mortii traiau legati in ticalosie si in fiare,

11. pentru ca se razvratisera impotriva cuvintelor lui Dumnezeu, pentru ca nesocotisera sfatul Celui Preainalt.

12. El le-a smerit inima prin suferinta: au cazut, si nimeni nu i-a ajutat.

13. Atunci, in stramtorarea lor, au strigat catre Domnul, si El i-a izbavit din necazurile lor.

14. I-a scos din intuneric si de umbra mortii si le-a rupt legaturile.

15. O, de ar lauda oamenii pe Domnul pentru bunatatea Lui si pentru minunile Lui fata de fiii oamenilor!

16. Caci El a sfaramat porti din arama si a rupt zavoare din fier.

17. Nebunii, prin purtarea lor vinovata si prin nelegiuirile lor, ajunsesera nenorociti.

18. Sufletul lor se dezgustase de orice hrana, si erau langa portile mortii.

19. Atunci, in stramtorarea lor, au strigat catre Domnul, si El i-a izbavit din necazurile lor;

20. a trimis cuvantul Sau si i-a tamaduit si i-a scapat de groapa.

21. O, de ar lauda oamenii pe Domnul pentru bunatatea Lui si pentru minunile Lui fata de fiii oamenilor!

22. Sa-I aduca jertfe de multumiri si sa vesteasca lucrarile Lui cu strigate de bucurie.

23. Cei ce se coborasera pe mare in corabii si faceau negot pe apele cele mari,

24. aceia au vazut lucrarile Domnului si minunile Lui in mijlocul adancului.

25. El a zis si a pus sa sufle furtuna, care a ridicat valurile marii.

26. Se suiau spre ceruri, se coborau in adanc; sufletul le era pierdut in fata primejdiei.

27. Apucati de ameteala, se clatinau ca un om beat, si zadarnica le era toata iscusinta.

28. Atunci, in stramtorarea lor, au strigat catre Domnul, si El i-a izbavit din necazurile lor.

29. A oprit furtuna, a adus linistea, si valurile s-au potolit.

30. Ei s-au bucurat ca valurile s-au linistit, si Domnul i-a dus in limanul dorit.

31. O, de ar lauda oamenii pe Domnul pentru bunatatea Lui si pentru minunile Lui fata de fiii oamenilor!

32. Sa-L inalte in adunarea poporului si sa-L laude in adunarea batranilor!

33. El preface raurile in pustiu, si izvoarele de apa, in pamant uscat,

34. tara roditoare in tara sarata, din pricina rautatii locuitorilor ei.

35. Tot El preface pustiul in iaz, si pamantul uscat, in izvoare de ape.

36. Asaza acolo pe cei flamanzi, si ei intemeiaza o cetate ca sa locuiasca in ea;

37. insamanteaza ogoare, sadesc vii si-i culeg roadele.

38. El ii binecuvanta, si se inmultesc nespus, si nu le imputineaza vitele.

39. Daca sunt imputinati si apasati prin asuprire, nenorocire si suferinta,

40. El varsa dispretul peste cei mari si-i face sa pribegeasca prin pustiuri fara drum,

41. dar ridica pe cel lipsit, izbaveste pe cel nevoias si inmulteste familiile ca pe niste turme.

42. "Oamenii fara prihana vad lucrul acesta si se bucura, si orice nelegiuire isi inchide gura!"

43. Cine este intelept sa ia seama la aceste lucruri si sa fie cu luare aminte la bunatatile Domnului.

Psalmul 107 , Noua Traducere in Limba Romana

CARTEA A CINCEA

Psalmul 107

Daţi mulţumire Domnului, căci este bun,
    căci veşnică-I este îndurarea!

Aşa să zică răscumpăraţii Domnului,
    cei pe care i-a răscumpărat din mâna duşmanului,
pe care i-a adunat de pe cuprinsul ţărilor:
    de la răsărit şi de la apus,
        de la nord şi de la sud[a].

Ei rătăceau prin pustie, pe o cale neumblată,
    fără să găsească o cetate în care să locuiască.
Flămânzi şi însetaţi,
    li se lihnise sufletul în ei.
Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
    şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
I-a călăuzit pe o cale dreaptă,
    ca să meargă spre o cetate în care să locuiască.
Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui
    şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
Căci El a potolit sufletul însetat
    şi a săturat sufletul flămând.

10 Celor ce locuiau în întuneric şi în umbra morţii,
    legaţi în chin şi în fiare,
11 pentru că se răzvrătiseră faţă de mesajele lui Dumnezeu
    şi dispreţuiseră sfatul Celui Preaînalt,
12 El le-a smerit inima prin necaz;
    ei se clătinaseră şi nu era nimeni să-i ajute.
13 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
    şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
14 I-a scos din întuneric şi din umbra morţii
    şi le-a rupt legăturile.
15 Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui
    şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
16 Căci El a zdrobit porţi de bronz
    şi a tăiat zăvoare de fier.

17 Ei ajunseseră nebuni[b] din cauza căii lor nelegiuite
    şi se nenorociseră din cauza păcatelor lor.
18 Sufletul lor se dezgustase de orice hrană
    şi ajunseseră la porţile morţii.
19 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
    şi El i-a eliberat din necazurile lor.
20 Le-a trimis Cuvântul Lui, i-a tămăduit
    şi i-a scăpat din groapă.
21 Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui
    şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
22 Să aducă jertfe de mulţumire
    şi să povestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie!

23 Cei ce coborau pe mare cu corăbiile,
    cei ce făceau negoţ pe ape mari,
24 au văzut ei înşişi lucrările Domnului
    şi minunile Lui din adâncuri.
25 Când a grăit El, s-a iscat o furtună năprasnică,
    care a ridicat talazurile mării.
26 Se suiau spre ceruri şi se coborau în adâncuri;
    sufletul li se înmuiase din cauza nenorocirii.
27 Se clătinau şi se mişcau ca un om beat;
    toată înţelepciunea lor fusese înghiţită.
28 Atunci, în strâmtorarea lor, ei au strigat către Domnul,
    şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
29 A liniştit furtuna,
    iar valurile s-au potolit.
30 Ei s-au bucurat că acestea s-au liniştit,
    iar El i-a condus la limanul dorit.
31 Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui
    şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
32 Să-L înalţe în adunarea poporului
    şi să-L înalţe în sfatul bătrânilor[c]!

33 El preface râurile în pustiu
    şi izvoarele de ape în pământ uscat
34 şi pământul roditor în pământ sterp,
    din pricina răutăţii locuitorilor ţării.

35 El preface pustia într-o vale cu apă
    şi ţinutul arid în izvoare de ape.
36 Aşază acolo pe cei flămânzi,
    iar ei îşi întemeiază o cetate în care să locuiască,
37 îşi seamănă ogoare, îşi plantează vii
    şi au recolte bogate.
38 El îi binecuvântează, astfel încât se înmulţesc foarte mult,
    iar vitele nu li le împuţinează.

39 Când sunt împuţinaţi şi umiliţi
    din pricina asupririi, a necazului şi a suferinţei,
40 El revarsă dispreţ asupra nobililor
    şi-i face să rătăcească prin pustietate fără drum.
41 Îi ridică însă pe cei nevoiaşi din sărăcie
    şi le înmulţeşte familiile ca pe o turmă.
42 Cei drepţi văd şi se bucură
    şi orice nedreptate îşi închide gura.

43 Cine este înţelept, să păzească aceste lucruri
    şi să ia aminte la marea îndurare a Domnului!

Footnotes:

  1. Psalmii 107:3 TM: de la mare; Tg explică: de la marea de la miazăzi
  2. Psalmii 107:17 Termenul ebraic tradus cu nebun denotă, aici şi aproape peste tot în VT, o persoană deficientă din punct de vedere moral
  3. Psalmii 107:32 Lit.: bătrânii (sau: cei care poartă barbă) lui Israel, şefi de familii şi de clanuri, recunoscuţi ca autoritate la toate popoarele orientale; rol de judecători în cadrul comunităţii locale (Deut. 19:12; 21:1-9; 18-21; 22:13-21; 25:5-10) sau lideri militari (Ios. 8:10). Ca instituţie, Sfatul Bătrânilor lui Israel (lit.: bătrânii lui Israel) este atestat în special în perioada monarhiei, cu rol de consiliu (2 Sam. 3:17; 5:3; 17:4; 1 Regi 20:7)

Psalmul 106 = 107 , Traducerea Bartolomeu Anania , vezi AICI ,

Psalmul 107(106) , primul psalm din volumul 5 al imnologiei iudaice , unde vedem un indemn de a fi laudat Domnul din cauza bunatatii Lui, imn de multumire,

- in liturgia sinagogala este folosit de Paste , si in timpul unei jertfe de multumire devine o multumire comunitara

- o rugaciune de multumire a patru categorii de oameni, a) calatorul/membrii caravanei rataciti in pustie (v.4-9) b) prizonierii (v.10-16), c) bolnavii (v.17-22), d) marinarii (v.23-32) , fiecare categorie de oameni reluind versetele 1 la 3 , si se incheie cu un imn de multumire comun , deoarece omul nu este singur

- vers. 33-43 = imnul istoriei mantuirii , compus din : a) vers 33-35 = cantarea exodului, b) vers 36-39 = cantarea Tarii promise , c) vers. 40-42 = cantarea intoarcerii din exil, d) vers. 43 = finalul

(in lucru)

Read more…

Psalmii cap.106

Psalmul 106 , Traducerea Dumitru Cornilescu

1. Laudati pe Domnul! Laudati pe Domnul, caci este bun, caci indurarea Lui tine in veci!

2. Cine va putea spune ispravile marete ale Domnului? Cine va putea vesti toata lauda Lui?

3. Ferice de cei ce pazesc Legea, de cei ce infaptuiesc dreptatea in orice vreme!

4. Adu-Ti aminte de mine, Doamne, in bunavointa Ta pentru poporul Tau! Adu-Ti aminte de mine si da-i ajutorul Tau,

5. ca sa vad fericirea alesilor Tai, sa ma bucur de bucuria poporului Tau si sa ma laud cu mostenirea Ta!

6. Noi am pacatuit ca si parintii nostri, am savarsit nelegiuire, am facut rau.

7. Parintii nostri in Egipt n-au luat aminte la minunile Tale, nu si-au adus aminte de multimea indurarilor Tale si au fost neascultatori la mare, la Marea Rosie.

8. Dar El i-a scapat, din pricina Numelui Lui, ca sa-Si arate puterea.

9. A mustrat Marea Rosie, si ea s-a uscat; si i-a trecut prin adancuri ca printr-un pustiu.

10. I-a scapat din mana celui ce-i ura si i-a izbavit din mana vrajmasului.

11. Apele au acoperit pe potrivnicii lor. N-a ramas unul macar din ei.

12. Atunci ei au crezut in cuvintele Lui si au cantat laudele Lui.

13. Dar au uitat curand lucrarile Lui si n-au asteptat implinirea planurilor Lui.

14. Ci i-a apucat pofta in pustiu si au ispitit pe Dumnezeu in pustietate.

15. El le-a dat ce cereau; dar a trimis o molima printre ei.

16. In tabara au fost gelosi pe Moise si pe Aaron, sfantul Domnului.

17. Atunci s-a deschis pamantul si a inghitit pe Datan, si s-a inchis deasupra cetei lui Abiram.

18. Focul le-a aprins ceata, si flacara a mistuit pe cei rai.

19. Au facut un vitel in Horeb. S-au inchinat inaintea unui chip turnat

20. si au schimbat Slava lor pe chipul unui bou care mananca iarba.

21. Au uitat pe Dumnezeu, Mantuitorul lor, care facuse lucruri mari in Egipt,

22. minuni in tara lui Ham, semne minunate la Marea Rosie.

23. Si El a vorbit sa-i nimiceasca: dar Moise, alesul Sau, a stat la mijloc inaintea Lui, ca sa-L abata de la mania Lui si sa-L opreasca sa-i nimiceasca.

24. Ei au nesocotit tara desfatarilor; n-au crezut in cuvantul Domnului,

25. ci au cartit in corturile lor si n-au ascultat de glasul Lui.

26. Atunci El a ridicat mana si a jurat ca-i va face sa cada in pustiu,

27. ca le va dobori samanta printre neamuri si-i va imprastia in mijlocul tarilor.

28. Ei s-au alipit de Baal-Peor si au mancat vite jertfite mortilor.

29. Au maniat astfel pe Domnul prin faptele lor, si o urgie a izbucnit intre ei.

30. Dar Fineas s-a sculat si a facut judecata, si astfel urgia s-a oprit.

31. Lucrul acesta i-a fost socotit ca o stare de neprihanire, din neam in neam, pe vecie.

32. Ei au maniat pe Domnul la apele Meriba; si Moise a fost pedepsit din pricina lor.

33. Caci s-au razvratit impotriva Duhului Lui, si Moise a vorbit in chip usuratic cu buzele.

34. Ei n-au nimicit popoarele pe care le poruncise Domnul sa le nimiceasca.

35. Ci s-au amestecat cu neamurile si au invatat faptele lor,

36. au slujit idolilor lor, care au fost o cursa pentru ei.

37. Si-au jertfit fiii si fiicele la idoli,

38. au varsat sange nevinovat, sangele fiilor si fiicelor lor, pe care i-au jertfit idolilor din Canaan, si tara a fost spurcata astfel prin omoruri.

39. S-au spurcat prin faptele lor, s-au desfranat prin faptele lor.

40. Atunci Domnul S-a aprins de manie impotriva poporului Sau si a urat mostenirea Lui.

41. I-a dat in mainile neamurilor, cei ce ii urau au stapanit peste ei,

42. vrajmasii lor i-au asuprit, si au fost smeriti sub puterea lor.

43. El de mai multe ori i-a izbavit, dar ei s-au aratat neascultatori in planurile lor, si au ajuns nenorociti prin nelegiuirea lor.

44. Dar El le-a vazut stramtorarea, cand le-a auzit strigatele.

45. Si-a adus aminte de legamantul Sau, si a avut mila de ei, dupa bunatatea Lui cea mare:

46. a starnit pentru ei mila tuturor celor ce ii tineau prinsi de razboi.

47. Scapa-ne, Doamne Dumnezeul nostru, si strange-ne din mijlocul neamurilor, ca sa laudam Numele Tau cel sfant si sa ne falim cu lauda Ta!

48. Binecuvantat sa fie Domnul Dumnezeul lui Israel, din vesnicie in vesnicie! Si tot poporul sa zica: "Amin! Laudati pe Domnul!"

Psalmul 106 , Noua Traducere in Limba Romana

Lăudaţi-L pe Domnul!

Daţi mulţumire Domnului, căci este bun!
    Îndurarea Lui ţine pe vecie![a]
Cine poate spune toate isprăvile Domnului?
    Cine poate vesti toată lauda Sa?
Ferice de cei care păzesc ce este drept
    şi care înfăptuiesc dreptatea tot timpul.
Adu-Ţi aminte de mine, Doamne, în bunăvoinţa Ta faţă de poporul Tău!
    Apropie-Te de mine cu mântuirea Ta,
ca să văd bunăstarea aleşilor Tăi,
    să mă bucur de bucuria poporului Tău
        şi să Te laud împreună cu moştenirea Ta.

Noi am păcătuit ca şi strămoşii noştri,
    am săvârşit nelegiuire, am făcut rău.
În timp ce erau în Egipt, strămoşii noştri
    nu au luat aminte la minunile Tale;
nu au ţinut minte mulţimea îndurărilor Tale
    şi s-au răzvrătit când au ajuns la mare, la Marea Roşie[b].
El i-a izbăvit din pricina Numelui Său,
    ca să-Şi descopere puterea Sa.
A mustrat Marea Roşie şi aceasta s-a uscat;
    apoi i-a condus prin adâncuri sterpe ca pustia.
10 I-a izbăvit din mâna celui ce-i ura
    şi i-a răscumpărat din mâna duşmanului.
11 Apele i-au acoperit pe potrivnicii lor,
    fără ca vreunul din ei să scape.
12 Atunci I-au crezut cuvintele
    şi I-au cântat laudă.

13 Dar au uitat curând lucrările Lui;
    ei nu I-au aşteptat sfatul.
14 Li s-au aprins poftele în pustie
    şi L-au ispitit pe Dumnezeu în pustietăţi.
15 El le-a dat ce ceruseră,
    dar a trimis o boală nimicitoare peste ei.

16 Unii din tabără au fost geloşi pe Moise
    şi pe Aaron, cel sfinţit Domnului.
17 Pământul s-a deschis, l-a înghiţit pe Datan
    şi a acoperit ceata lui Abiram.
18 Focul le-a consumat ceata;
    flăcările i-au mistuit pe cei răi.

19 La Horeb şi-au făcut un viţel
    şi s-au închinat chipului turnat.
20 Au schimbat Slava lor
    cu chipul unui bou care mănâncă iarbă.
21 L-au uitat pe Dumnezeu, Izbăvitorul lor,
    pe Cel Ce făcuse mari lucrări în Egipt,
22 pe Cel Ce înfăptuise minuni în ţara lui Ham
    şi lucruri înfricoşătoare la Marea Roşie.
23 Astfel El a spus că o să-i nimicească,
    însă Moise, alesul Său,
a stat în spărtură înaintea Lui,
    ca să-I abată mânia de la nimicire.

24 Apoi au respins ţara cea plăcută;
    ei nu au crezut în promisiunea Lui.
25 Au cârtit în corturile lor
    şi nu au ascultat de glasul Domnului.
26 Atunci, El a jurat solemn
    că îi va face să cadă în pustie,
27 că le va face urmaşii să cadă printre neamuri
    şi-i va împrăştia printre popoare.

28 S-au alipit de Baal-Peor
    şi au mâncat jertfe închinate morţilor[c].
29 L-au mâniat prin faptele lor,
    astfel încât o urgie a izbucnit printre ei.
30 Dar s-a ridicat Fineas, a făcut judecată
    şi urgia s-a oprit.
31 Lucrul acesta i-a fost socotit dreptate,
    din generaţie în generaţie, pe vecie.

32 L-au mâniat pe Dumnezeu şi la apele Meriba,
    iar din pricina lor i-a mers rău şi lui Moise.
33 Căci s-au răzvrătit împotriva Duhului Său,
    iar Moise a vorbit necugetat cu buzele lui.[d]

34 Ei nu au nimicit popoarele
    despre care le spusese Domnul,
35 ci s-au amestecat cu neamurile
    şi s-au deprins cu faptele acestora.
36 Au slujit idolilor lor,
    iar aceştia au devenit o cursă pentru ei.
37 Şi-au jertfit fiii şi fiicele
    în cinstea demonilor.
38 Au vărsat sânge nevinovat,
    sângele fiilor şi al fiicelor lor,
jertfindu-i idolilor din Canaan,
    şi au spurcat ţara din pricina sângelui.
39 S-au întinat prin faptele lor,
    s-au desfrânat prin lucrările lor.

40 Atunci s-a aprins mânia Domnului împotriva poporului Său
    şi Şi-a urât moştenirea.
41 I-a dat pe mâna neamurilor
    şi astfel cei ce îi urau au stăpânit peste ei.
42 Duşmanii lor i-au asuprit
    şi au fost umiliţi sub mâna lor.
43 El i-a scăpat de multe ori,
    dar ei se răzvrăteau prin planurile lor.
        S-au nenorocit prin nelegiuirea lor.

44 El a privit la strâmtorarea lor
    când le-a auzit strigătele.
45 Din pricina lor Şi-a adus aminte de legământul Lui.
    I s-a făcut milă de ei din pricina marii Sale îndurări
46 şi a făcut ca aceştia să capete milă
    din partea tuturor celor ce-i luaseră captivi.

47 Doamne, Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne!
    Strânge-ne dintre neamuri
ca să lăudăm Numele Tău cel sfânt
    şi să ne fălim aducându-Ţi laudă.

48 Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,
    din veşnicie în veşnicie!
Tot poporul să zică: „Amin!“

Laudă Domnului!

Footnotes:

  1. Psalmii 106:1 Sau: Dragostea Lui este veşnică!
  2. Psalmii 106:7 Ebr.: Yam Suf (lit.: Marea Trestiilor sau Marea Algelor - vezi Iona 2:5, unde acelaşi termen ebraic, suf, are sensul de alge). Denumirea de Marea Roşie a fost introdusă în traducerile moderne prin LXX şi VUL; în VT însă, sintagma ebraică denumea actualul Golf Aqaba, la sud de Elat. Chiar şi astăzi localnicii numesc Golful Aqaba Yam Suf; vezi 1 Regi 9:26
  3. Psalmii 106:28 Cu referire probabil la idoli
  4. Psalmii 106:33 Sau: Căci i-au întărâtat duhul (lui Moise) / iar el a vorbit necugetat cu buzele lui.

Psalmul 105 = 106 , Traducerea Bartolomeu Anania  , vezi AICI ,

Psalmul 106(105) , ultimul psalm din volumul 4 al imnologiei iudaice, unde vedem un imn de lauda adresat Domnului prin amintirea istoriei poporului Israel , cand poporul a oferit prilejuri de a se mania Domnul, dar care si-a adus aminte de legamantul facut si s-a indurat de ei, fidelitatea Domnului si infidelitatea Israelului ,

(in lucru)

Read more…

Psalmii cap.105

Psalmul 105 , Traducerea Dumitru Cornilescu

1. Laudati pe Domnul, chemati Numele Lui! Faceti cunoscut printre popoare ispravile Lui!

2. Cantati, cantati in cinstea Lui! Vorbiti despre toate minunile Lui!

3. Faliti-va cu Numele Lui cel sfant! Sa se bucure inima celor ce cauta pe Domnul!

4. Alergati la Domnul si la sprijinul Lui, cautati necurmat fata Lui!

5. Aduceti-va aminte de semnele minunate pe care le-a facut, de minunile si de judecatile rostite de gura Lui,

6. samanta a robului Sau Avraam, copii ai lui Iacov, alesii Sai!

7. Domnul este Dumnezeul nostru: judecatile Lui se aduc la indeplinire pe tot pamantul.

8. El Isi aduce aminte totdeauna de legamantul Lui, de fagaduintele Lui facute pentru o mie de neamuri de om,

9. de legamantul pe care l-a incheiat cu Avraam si de juramantul pe care l-a facut lui Isaac;

10. El l-a facut lege pentru Iacov, legamant vesnic pentru Israel,

11. zicand: "Tie iti voi da tara Canaanului ca mostenire care v-a cazut la sorti."

12. Pe atunci ei erau putini la numar, foarte putini la numar, si straini in tara;

13. mergeau de la un neam la altul si de la o imparatie la un alt popor;

14. dar n-a dat voie nimanui sa-i asupreasca si a pedepsit imparati din pricina lor.

15. "Nu va atingeti de unsii Mei - a zis El - si nu faceti rau prorocilor Mei!"

16. A chemat foametea asupra tarii si a taiat orice mijloc de trai.

17. Le-a trimis inainte pe un om; Iosif a fost vandut ca rob.

18. I-au strans picioarele in lanturi, l-au pus in fiare,

19. pana la vremea cand s-a intamplat ce vestise el si pana cand l-a incercat cuvantul Domnului.

20. Atunci imparatul a trimis sa-i scoata lanturile, si stapanitorul popoarelor l-a izbavit.

21. L-a pus domn peste casa lui si dregatorul tuturor averilor lui,

22. ca sa lege dupa plac pe domnitorii lui si sa invete pe batranii lui intelepciunea.

23. Atunci Israel a venit in Egipt, si Iacov a locuit in tara lui Ham.

24. Domnul a inmultit pe poporul Sau foarte mult si l-a facut mai puternic decat potrivnicii lui.

25. Acestora le-a schimbat inima, pana acolo ca au urat pe poporul Lui si s-au purtat miseleste cu robii Sai.

26. A trimis pe robul Sau Moise si pe Aaron, pe care-l alesese.

27. Prin puterea Lui, ei au facut semne minunate in mijlocul lor, au facut minuni in tara lui Ham.

28. A trimis intuneric si a adus negura, ca sa nu fie neascultatori la cuvantul Lui.

29. Le-a prefacut apele in sange si a facut sa le piara toti pestii.

30. Tara lor a forfotit de broaste, pana in odaile imparatilor lor.

31. El a zis, si au venit muste otravitoare, paduchi pe tot tinutul lor.

32. In loc de ploaie le-a dat grindina si flacari de foc in tara lor.

33. Le-a batut viile si smochinii si a sfaramat copacii din tinutul lor.

34. El a zis si au venit lacuste, lacuste fara numar,

35. care au mancat toata iarba din tara si au mistuit roadele de pe campiile lor.

36. A lovit pe toti intaii nascuti din tara lor, toata parga puterii lor.

37. A scos pe poporul Sau cu argint si aur, si niciunul n-a sovait dintre semintiile Lui.

38. Egiptenii s-au bucurat de plecarea lor, caci ii apucase groaza de ei.

39. A intins un nor, ca sa-i acopere, si focul, ca sa lumineze noaptea.

40. La cererea lor, a trimis prepelite si i-a saturat cu paine din cer.

41. A deschis stanca, si au curs ape, care s-au varsat ca un rau in locurile uscate.

42. Caci Si-a adus aminte de cuvantul Lui cel sfant si de robul Sau Avraam.

43. A scos pe poporul Sau cu veselie, pe alesii Sai in mijlocul strigatelor de bucurie.

44. Le-a dat pamanturile neamurilor, si au pus stapanire pe rodul muncii popoarelor,

45. ca sa pazeasca poruncile Lui si sa tina legile Lui. Laudati pe Domnul!

Psalmul 105 , Noua Traducere in Limba Romana

Mulţumiţi Domnului, chemaţi Numele Lui!
    Faceţi cunoscute printre popoare isprăvile Lui!
Cântaţi-I, cântaţi în cinstea Lui,
    vestiţi toate minunile Lui!
Făliţi-vă cu Numele Lui cel sfânt!
    Să se bucure inima celor ce-L caută pe Domnul!
Căutaţi pe Domnul şi puterea Lui,
    căutaţi întotdeauna faţa Lui!
Aduceţi-vă aminte de minunile pe care le-a făcut,
    de semnele Sale şi de judecăţile rostite de gura Sa,
urmaşi ai robului Său Avraam,
    fii ai lui Iacov, aleşii Lui!

El este Domnul, Dumnezeul nostru,
    şi judecăţile Lui se împlinesc pe tot pământul.
El Îşi aduce aminte mereu de legământul Lui,
    de cuvântul pe care l-a poruncit pentru o mie de generaţii,
de legământul pe care l-a încheiat cu Avraam,
    de jurământul Lui către Isaac,
10 pe care l-a întărit faţă de Iacov printr-o hotărâre
    şi faţă de Israel – printr-un legământ veşnic,
11 spunând: „Ţie îţi voi da ţara Canaanului,
    ca parte a moştenirii voastre.“

12 Pe atunci erau doar câţiva bărbaţi
    – puţini la număr – şi erau peregrini în ţară;
13 călătoreau de la un neam la altul,
    de la un regat la altul.
14 El nu a îngăduit nici unui om să-i asuprească
    şi a mustrat regi din pricina lor:
15 „Nu vă atingeţi de unşii Mei
    şi nu-i vătămaţi pe profeţii Mei!“

16 A chemat foametea peste ţară
    şi a distrus orice provizie de hrană[a].
17 Trimisese înaintea lor un om,
    pe Iosif, care a fost vândut ca sclav.
18 I-au strâns picioarele în lanţuri,
    iar gâtul i-a fost pus în fiare,
19 până a venit vremea să se împlinească cuvintele Lui,
    să se dovedească Cuvântul Domnului faţă de el.
20 Atunci regele a trimis să-l dezlege
    şi conducătorul popoarelor – să-l elibereze.
21 L-a pus stăpân peste casa lui
    şi conducător peste toate proprietăţile lui,
22 ca să-i lege după bunu-i plac pe prinţii lui
    şi să-i înveţe pe bătrânii lui înţelepciunea.

23 Atunci Israel a venit în Egipt,
    Iacov a locuit ca străin în ţara lui Ham.
24 Dumnezeu Şi-a înmulţit poporul foarte mult
    şi i-a făcut mai tari decât pe duşmanii lor.
25 Acestora le-a schimbat inima, ca să-I urască poporul
    şi să se poarte mişeleşte cu slujitorii Săi.
26 L-a trimis pe Moise, robul Său,
    şi pe Aaron pe care-l alesese.
27 Ei au înfăptuit printre duşmani semnele Lui
    şi au făcut minuni în ţara lui Ham.
28 A trimis întunericul şi s-a făcut beznă;
    Moise şi Aaron nu s-au răzvrătit împotriva cuvintelor Lui.
29 Le-a prefăcut apa în sânge
    şi le-a omorât peştii.
30 Ţara lor a mişunat de broaşte,
    care au ajuns până şi în odăile palatelor lor.
31 Când a grăit El, au sosit roiuri de muşte
    şi păduchi în tot ţinutul lor.
32 Le-a prefăcut ploile în grindină
    şi în flăcări de foc ce au căzut peste ţara lor.
33 Le-a lovit viile şi smochinii
    şi le-a rupt copacii din teritoriul lor.
34 Când a grăit El, au sosit roiuri de lăcuste[b],
    lăcuste[c] fără număr,
35 care le-au devorat toată verdeaţa din ţară,
    toate roadele pământului lor.
36 I-a lovit pe întâii născuţi din ţara lor,
    pârga puterii lor.

37 El i-a scos pe israeliţi de acolo cu argint şi cu aur
    şi n-a fost unul din seminţiile Lui care să şovăiască.
38 Egiptenii s-au bucurat de plecarea lor,
    căci îi îngroziseră.

39 El a întins un nor ca să le fie învelitoare
    şi un foc ca să le dea lumină noaptea.
40 Au cerut, iar El le-a trimis prepeliţe
    şi cu pâine din cer i-a săturat.
41 A despicat stânca şi a curs apă;
    prin pustii au curs râuri.

42 Şi aceasta pentru că Şi-a amintit de promisiunea Sa cea sfântă,
    făcută lui Avraam, robul Său.
43 El Şi-a scos poporul cu bucurie,
    Şi-a scos aleşii cu strigăte de veselie.
44 Le-a dat teritoriile neamurilor
    şi au moştenit rodul trudei noroadelor,
45 ca să păzească hotărârile Lui
    şi să trăiască după învăţăturile[d] Lui.

    Lăudaţi-L pe Domnul![e]

Footnotes:

  1. Psalmii 105:16 Lit.: A frânt orice toiag al pâinii
  2. Psalmii 105:34 Termenul ebraic este unul general (apare de 24 de ori în VT), derivat din rădăcina rbh (a înmulţi). Este asociat în general cu plaga a opta şi desemnează probabil lăcustele migratoare
  3. Psalmii 105:34 Corespondentul modern al termenului ebraic este nesigur
  4. Psalmii 105:45 Sau: să împlinească legile
  5. Psalmii 105:45 Ebr.: Hallelu Yah; peste tot în Psalmi

Psalmul 104 = 105 , Traducerea Bartolomeu Anania , ( vezi AICI )

Psalmul 105(104) , un imn de multumire pentru providenta in istorie de la Avraam la Moise

- psalmul este inclus in 1Cronici 16:8-36 , ca "cantarea de lauda a lui David" , dupa aducerea Chivotului lui Dumnezeu  la Ierusalim

(in lucru)

Read more…

Psalmii cap.104

Psalmul 104 , Traducerea Dumitru Cornilescu

1. Binecuvanta, suflete, pe Domnul! Doamne Dumnezeule, Tu esti nemarginit de mare! Tu esti imbracat cu stralucire si maretie!

2. Te invelesti cu lumina ca si cu o manta; intinzi cerurile ca un cort.

3. Cu apele Iti intocmesti varful locuintei Tale; din nori Iti faci carul si umbli pe aripile vantului.

4. Din vanturi Iti faci soli, si din flacari de foc, slujitori.

5. Tu ai asezat pamantul pe temeliile lui, si niciodata nu se va clatina.

6. Tu il acoperisesi cu Adancul cum l-ai acoperi cu o haina; apele stateau pe munti,

7. dar la amenintarea Ta au fugit, la glasul tunetului Tau au luat-o la fuga,

8. suindu-se pe munti si coborandu-se in vai, pana la locul pe care li-l hotarasesi Tu.

9. Le-ai pus o margine pe care nu trebuie s-o treaca, pentru ca sa nu se mai intoarca sa acopere pamantul.

10. Tu faci sa tasneasca izvoarele in vai, si ele curg printre munti.

11. Tu adapi la ele toate fiarele campului; in ele isi potolesc setea magarii salbatici.

12. Pasarile cerului locuiesc pe marginile lor si fac sa le rasune glasul printre ramuri.

13. Din locasul Tau cel inalt Tu uzi muntii; si se satura pamantul de rodul lucrarilor Tale.

14. Tu faci sa creasca iarba pentru vite, si verdeturi, pentru nevoile omului, ca pamantul sa dea hrana:

15. vin, care inveseleste inima omului, untdelemn, care-i infrumuseteaza fata, si paine, care-i intareste inima.

16. Se uda copacii Domnului, cedrii din Liban pe care i-a sadit El.

17. In ei isi fac pasarile cuiburi; iar cocostarcul isi are locuinta in chiparosi;

18. muntii cei inalti sunt pentru tapii salbatici, iar stancile sunt adapost pentru iepuri.

19. El a facut luna, ca sa arate vremurile; soarele stie cand trebuie sa apuna.

20. Tu aduci intunericul, si se face noapte: atunci toate fiarele padurilor se pun in miscare;

21. puii de lei mugesc dupa prada si isi cer hrana de la Dumnezeu.

22. Cand rasare soarele, ele fug inapoi si se culca in vizuinile lor.

23. Dar omul iese la lucrul sau si la munca lui, pana seara.

24. Cat de multe sunt lucrarile Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai facut cu intelepciune, si pamantul este plin de fapturile Tale.

25. Iata marea cea intinsa si mare: in ea se misca nenumarate vietuitoare mici si mari.

26. Acolo in ea umbla corabiile, si in ea este leviatanul acela pe care l-ai facut sa se joace in valurile ei.

27. Toate aceste vietuitoare Te asteapta, ca sa le dai hrana la vreme.

28. Le-o dai Tu, ele o primesc; Iti deschizi Tu mana, ele se satura de bunatatile Tale.

29. Iti ascunzi Tu fata, ele tremura; le iei Tu suflarea, ele mor si se intorc in tarana lor.

30. Iti trimiti Tu suflarea, ele sunt zidite, si innoiesti astfel fata pamantului.

31. In veci sa tina slava Domnului! Sa Se bucure Domnul de lucrarile Lui!

32. El priveste pamantul, si pamantul se cutremura; atinge muntii, si ei fumega.

33. Voi canta Domnului cat voi trai, voi lauda pe Dumnezeul meu cat voi fi.

34. Fie placute Lui cuvintele mele! Ma bucur de Domnul.

35. Sa piara pacatosii de pe pamant, si cei rai sa nu mai fie! Binecuvanta, suflete, pe Domnul! Laudati pe Domnul!

Psalmul 104 , Noua Traducere in Limba Romana

Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul!

Doamne, Dumnezeul meu, Tu eşti nemărginit de mare!
    Tu eşti îmbrăcat cu splendoare şi măreţie!
Tu Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta;
    Tu întinzi cerurile ca pe un cort,
şi pui grinzile odăilor lui de sus pe ape;
din nori Îţi faci car,
    şi umbli pe aripile vântului.
Din vânturi Tu Îţi faci îngeri
    şi din flăcări de foc – slujitori.

Tu ai statornicit pământul pe temeliile lui,
    ca să nu se clatine niciodată.
Îl acoperiseşi cu adâncul ca şi cu o haină.
    Apele stăteau pe munţi,
dar la mustrarea Ta au fugit,
    la bubuitul tunetului Tău au luat-o la fugă.
S-au scurs de pe munţi, au coborât în văi,
    în locul pe care îl hotărâseşi pentru ele.
Le-ai pus un hotar peste care nu au voie să treacă,
    ca să nu se întoarcă şi să acopere pământul.

10 El face să ţâşnească izvoarele în văi
    şi ele curg printre munţi.
11 Toate fiarele câmpului se adapă din ele
    şi măgarii sălbatici îşi potolesc setea acolo.
12 Pe malul lor îşi fac cuibul păsările cerului
    care-şi fac auzit glasul din frunziş.

13 Din odăile de sus, El udă munţii;
    pământul se satură de rodul lucrărilor Tale.
14 El face să crească iarbă pentru vite
    şi verdeţuri pe care omul să le cultive.
        El face astfel să răsară hrană din pământ:
15 vinul care înveseleşte inima omului,
    uleiul care dă strălucire feţei
        şi hrana care întăreşte inima omului.
16 Copacii Domnului sunt bine udaţi,
    cedrii Libanului pe care El i-a sădit.
17 În ei îşi fac cuibul păsările;
    barza îşi are casa în pini.
18 Munţii cei înalţi sunt ai caprelor sălbatice,
    iar stâncile sunt un adăpost pentru viezurii de stâncă[a].

19 El a făcut luna să arate vremurile,
    iar soarele ştie când să apună.[b]
20 Tu aduci întunericul şi se face noapte;
    atunci toate fiarele pădurii încep să mişune.
21 Puii de leu rag de foame,
    cerându-şi hrana de la Dumnezeu.
22 Când răsare soarele, se adună
    şi se culcă în cotloanele lor.
23 Atunci iese omul la lucrul lui,
    la munca lui, până seara.

24 Ce măreţe sunt lucrările Tale, Doamne!
    Toate le-ai făcut cu înţelepciune;
        pământul este plin de creaturile Tale.
25 Iată marea cât de încăpătoare şi de întinsă este!
    În ea mişună vieţuitoare fără număr,
        vieţuitoare mici şi mari.
26 Corăbiile o străbat,
    în ea se joacă leviatanul[c], pe care l-ai făcut Tu.

27 Toate nădăjduiesc în Tine
    ca să le dai hrana la vreme.
28 Tu le-o dai, ele o primesc;
    Îţi deschizi mâna, ele se satură de bunătăţi;
29 Îţi ascunzi faţa, ele se îngrozesc;
    le iei suflarea, ele mor
        şi se întorc în ţărână;
30 Îţi trimiţi Duhul[d], ele sunt plăsmuite,
    înnoind astfel faţa pământului.

31 Fie ca slava Domnului să dăinuiască veşnic!
    Domnul să se bucure de lucrările Sale,
32 El, Care atunci când priveşte pământul, acesta tremură,
    iar când atinge munţii, aceştia fumegă.

33 Voi cânta Domnului toată viaţa mea,
    voi cânta Dumnezeului meu cât voi fi!
34 Fie plăcută Domnului cugetarea mea!
    Eu mă voi bucura în Domnul.
35 Să piară păcătoşii de pe pământ
    şi cei răi să nu mai fie!

Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul!

Lăudaţi-L pe Domnul!

Footnotes:

  1. Psalmii 104:18 Sau : pentru bursuci
  2. Psalmii 104:19 Sau: Tu ai făcut luna ca să arate vremurile / şi soarele, care ştie când să apună.
  3. Psalmii 104:26 VT foloseşte cuvântul atât cu referire la mitologie, desemnând un monstru mitic marin (Iov 3:8; Ps. 74:13-14), cât şi cu referire la o specie de animal marin, impresionantă şi de temut, de al cărei corespondent modern nu putem fi siguri (Iov 41:1)
  4. Psalmii 104:30 Sau: suflarea

Psalmul 103 = 104 , Traduerea Bartolomeu Anania

1Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul!
Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte!
În mărturisire (nota : Psalmul 103 este un amplu tablou asupra creaţiei. Dacă lumea, odată aşezată, Îl mărturiseşte pe Creator („Cerurile povestesc mărirea lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria!“, Ps 18, 1), Creatorul Însuşi Se mărturiseşte pe Sine prin propria Sa creaţie. Aşa se face că, din această perspectivă, lumina (slava) lui Dumnezeu nu e văzută ca fiind lăuntrică (slava de care Fiul S'a golit pe Sine prin întrupare smerită – Flp 2, 6-8), ci ca un veşmânt de mărturisire (exomológesis), podoabă şi lumină. (Cu Psalmul 103 se deschide vecernia, slujba care marchează începutul zilei liturgice ca început al lumii).) şi'n mare podoabă Te-ai îmbrăcat, Tu,

2Cel ce Te îmbraci cu lumina precum cu o mantie,
Cel ce întinzi cerul ca pe un cort

3şi-i acoperi cu ape înălţimile (nota : „înălţimile“: de la hiperóos = ceea ce e situat la etajul superior, deasupra, la înălţime.)

şi norii îi pui să-i facă urcuşul.

Cel ce umblă (nota : Registrul gramatical alternează între „Tu“ şi „El“. „Umblă pe aripile vânturilor“: metaforă pentru omniprezenţa lui Dumnezeu.) pe aripile vânturilor;

4Cel ce-i face pe îngerii Săi duhuri (nota : Cum oare îi face Dumnezeu pe îngerii Săi duhuri, de vreme ce ei sunt duhuri prin însăşi natura lor? Ideea este că îngerul, ca duh, este născut din Duhul Sfânt, aşa cum va preciza mai târziu Evanghelistul: „cel ce este născut din Duh, duh este“ (In 3, 6). Omul însuşi îşi are duhul născut din acelaşi Duh, ceea ce îi conferă putinţa de a deveni om duhovnicesc. Şi aşa cum îngerii, ca duhuri din Duh, stau pururea cu faţa spre Dumnezeu, de aceeaşi părtăşie a luminii dumnezeieşti (necreate) se învrednicesc, prin Duhul Sfânt, şi oamenii duhovniceşti (Calist Catafygiotul).)

şi pară de foc pe slujitorii Săi;

5Cel ce a întemeiat pământul pe temeinicia lui (nota : „temeinicia“ (de la asfáleia): stabilitate, siguranţă, asigurare, certitudine.)

că'n veacul veacului el nu se va abate (nota : klíno = „a înclina“ talerul unei balanţe ce se află în echilibru stabil; „a se abate de la drumul stabilit“; „a se îndepărta“; „a rătăci“. Prezenţa acestui verb, în asociere cu „temeinicia“ din stihul precedent, arată că versetul e construit pe câteva abstracţii matematice şi aruncă o lumină extraordinară asupra unei viziuni cosmogonice deloc străine de ceea ce ştim noi astăzi. În termeni contemporani, textul s'ar traduce astfel: Dumnezeu a creat universul pe baza legilor fixe pe care i le-a stabilit o dată pentru totdeauna. Ca parte din univers, pământul se conduce după aceleaşi legi, rotindu-se în jurul axei sale şi, în acelaşi timp, în jurul soarelui pe o anume orbită fixă, adică pe o traiectorie de la care nu există deviere. (De altfel, zborurile cosmice ar fi de neconceput fără existenţa legilor stabile ale universului).)

6Adâncul ca o mantie Îi este'mbrăcămintea,
peste munţi vor sta ape;

7de certarea Ta vor fugi,
de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa.

8Munţi se urcă şi văi se coboară
acolo'n locul unde le-ai întemeiat;

9hotar ai pus pe care nu-l vor trece
şi nici se vor întoarce să acopere pământul.

10El în văi trimite izvoare,
ape vor trece prin mijlocul munţilor;

11din ele se vor adăpa toate fiarele câmpului,
asinii sălbatici setea îşi vor potoli;

12păsările cerului se vor sălăşlui deasupră-le,
din mijlocul stâncilor vor da glas.

13Cel ce munţii îi adapă din înălţimile Sale (nota : „înălţimile“: de la hiperóos = ceea ce e situat la etajul superior, deasupra, la înălţime.)

din roada lucrurilor Tale se va sătura pământul.

14Cel ce face să răsară iarbă pentru vite
şi verdeaţă spre slujirea (nota : „Slujirea“ (douleía): ideea că natura nu a fost creată pentru ea însăşi, ci pentru a fi în serviciul omului, el fiind scopul şi încununarea creaţiei.)oamenilor,
ca să scoată pâine din pământ,

15şi vinul ce veseleşte inima omului;
să-i facă faţa veselă cu untdelemn
şi cu pâinea care'ntăreşte inima omului.

16Sătura-se-vor copacii câmpului,
cedrii Libanului pe care Tu i-ai sădit;

17în ei îşi vor face păsările (nota : Literal: „vrăbiuţele“. Sf. Maxim Mărturisitorul le acordă înţelesul alegoric de „suflete“ sau „virtuţi“.) cuib,
locaşul cocostârcului fiind deasupra lor (nota : Cocostârcul e simbolul neprihănirii. Dacă păsările obişnuite îşi fac cuiburile în copacii obişnuiţi, şi chiar în cedrii cei înalţi ai Munţilor Liban, dar, oricum, la adăpost, cocostârcul şi-l face în punctul cel mai de sus al copacului înalt, sau în vârful unui stâlp, fără umbră, scăldat în aerul pur. Neprihana stă deasupra tuturor virtuţilor (Sf. Maxim Mărturisitorul).)

18Munţii cei înalţi scăpare pentru cerbi,
iar pentru iepuri, stâncile.

19El a făcut luna spre măsurarea vremilor;
soarele şi-a cunoscut apusul său,

20pus-ai întuneric şi s'a făcut noapte
când toate fiarele pădurii vor ieşi (nota : Sf. Grigorie Sinaitul tâlcuieşte alegoric: Noaptea patimilor este întunericul ignoranţei; sau, altfel spus, noaptea este împărăţia în care se nasc patimile. În ea împărăţeşte stăpânul întunericului, diavolul, şi prin ea umblă duhurile necurate care iau chip ca fiarele codrului, căutând cu urletele să ne răpească şi să ne devore.)

21pui de lei răcnind să-şi prindă prada
şi de la Dumnezeu să-şi ceară demâncarea.

22Dar soarele a răsărit şi ei s'au adunat
şi în culcuşurile lor s'or odihni (nota : Sf. Ioan Scărarul: Dacă, printr'o iconomie pedagogică, Soarele a răsărit în noi, iar după aceea Şi-a cunoscut întâiul Său apus, atunci peste locul culcuşului Său a pus întuneric şi s'a făcut noapte. În ea, în noapte, vor veni spre noi puii sălbatici şi toate fiarele colţoase ca să răpească nădejdea din noi, cerând de la Dumnezeu drept mâncare patimile noastre, hrănite fie prin gânduri, fie prin făptuire. După aceea, însă, din întunecoasa smerenie ne-a răsărit iarăşi Soarele, iar fiarele s'au adunat din nou în culcuşurile lor; de acum ele vor zăcea doar în inimile iubitoare de plăceri, dar nu în noi.)

23iar omul va ieşi la lucrul său
şi la lucrarea sa până seara.

24Cât de mărite sunt lucrurile Tale, Doamne,
pe toate'ntru înţelepciune le-ai făcut;
umplutu-s'a pământul de zidirea (nota : „zidirea“ în sensul: agoniseala, strânsura, totalitatea rodurilor muncii (în speţă, ale creaţiei): ierburi, copaci, vietăţi, oameni. Cei vechi ai noştri au preferat să-l traducă pe ktêsis prin „zidire“ în ideea că întreaga creaţie a lui Dumnezeu e o lucrare elaborată, „zidită“ după un anume plan, în trepte.)Ta.

25Marea aceasta este mare şi largă;
acolo'n ea se află târâtoare nenumărate,
vietăţi mici de-a valma cu cele mari;

26acolo pe ea străbat corăbii;
acolo-i balaurul acesta pe care l-ai zidit să-Ţi faci din el o joacă (nota : „Balaurul“: în Versiunea Ebraică, „Leviatanul“: monstru mitic marin, oarecum asemănător cu un balaur onctuos. Imagine apropiată de aceea din Iov 40, 19: „El (monstrul) de la Domnul este zidirea cea dintâi / făcută ca să-şi râdă de ea îngerii Săi“; simbol al forţei brutale pe care omul n'o poate stăpâni, dar care pentru Dumnezeu – şi chiar pentru îngerii Săi – e o jucărie cu care se amuză. Imaginea se apropie şi de întrebarea pusă de Dumnezeu lui Iov (a cărui neputinţă stă în opoziţie cu atotputinţa Creatorului): „Te vei juca cu dânsul cum joci o păsăruică...?“ (40, 29). Verbul din Iov (paízo) e înrudit cu cel de faţă (empaízo) şi identic cu cel din Iş 10, 2 (vezi textul şi nota), cu aceleaşi sensuri de joacă, amuzament, derâdere, luare în bătaie de joc.)

27Toate de la Tine aşteaptă
să le dai hrană la vreme potrivită;

28dacă le-o vei da, o vor aduna;
dacă mâna Tu Ţi-o vei deschide,
toate se vor umple de bunătate;

29dacă Tu Îţi vei întoarce faţa, ele se vor tulbura;
dacă Tu le vei lua duhul, ele se vor sfârşi
şi în ţărâna lor se vor întoarce;

30iar dacă Duhul Tău Îl vei trimite, ele se vor zidi (nota : „se vor zidi“ = vor fi create (vezi v. 24). Sf. Vasile cel Mare: Învierea din morţi se face prin lucrarea Duhului Sfânt. Dacă, aici, prin creaţie (zidire) se înţelege schimbarea într'o condiţie mai bună a celor ce în viaţă au căzut prin păcate (întru Hristos, omul e „făptură nouă“, 2 Co 5, 17), înnoirea ce se petrece acum şi strămutarea noastră din viaţa pământeană, senzorială, în condiţia cerească ce se instaurează în noi prin lucrarea Duhului, atunci sufletele noastre se ridică pe cele mai înalte culmi ale existenţei. Prin Sfântul Duh ne vine întoarcerea în rai, înălţarea noastră în Împărăţia cerurilor.)

şi faţa pământului o vei înnoi (nota: Duhul Sfânt este autorul regenerării duhovniceşti. În împărăţia lui Dumnezeu nu se intră decât printr'o nouă naştere, din apă şi din Duh (In 3, 5) (Sf. Grigorie de Nazianz).)

31Fie slava Domnului în veci;
veseli-Se-va Domnul de lucrurile Sale;

32Cel ce caută spre pământ şi-l face să tremure,
Cel ce munţii îi atinge şi ei fumegă.

33Cânta-voi Domnului de-a lungul vieţii mele,
cânta-voi Dumnezeului meu până ce voi fi (nota : Pentru expresia „până ce voi fi“ vezi nota de la Mt 1, 25.)

34Dulci să-I fie Lui cuvintele mele,
iar eu mă voi veseli'ntru Domnul.

35Să piară păcătoşii de pe pământ
şi cei fără de lege, ca nicicum să mai fie!
Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul!

Psalmul 104 , un imn de lauda adresat Domnului in care este recunoscuta maretia Lui, ca El este Creatorul

(in lucru)

Read more…

Psalmii cap.103

Psalmul 103, Traducerea Dumitru Cornilescu

1. (Un psalm al lui David.) Binecuvanta, suflete, pe Domnul, si tot ce este in mine sa binecuvanteze Numele Lui cel sfant!

2. Binecuvanta, suflete, pe Domnul si nu uita niciuna din binefacerile Lui!

3. El iti iarta toate faradelegile tale, El iti vindeca toate bolile tale;

4. El iti izbaveste viata din groapa, El te incununeaza cu bunatate si indurare;

5. El iti satura de bunatati batranetea si te face sa intineresti iarasi ca vulturul.

6. Domnul face dreptate si judecata tuturor celor asupriti.

7. El Si-a aratat caile Sale lui Moise, si lucrarile Sale, copiilor lui Israel.

8. Domnul este indurator si milostiv, indelung rabdator si bogat in bunatate.

9. El nu Se cearta fara incetare si nu tine mania pe vecie.

10. Nu ne face dupa pacatele noastre, nu ne pedepseste dupa faradelegile noastre.

11. Ci cat sunt de sus cerurile fata de pamant, atat este de mare bunatatea Lui pentru cei ce se tem de El;

12. cat este de departe rasaritul de apus, atat de mult departeaza El faradelegile noastre de la noi.

13. Cum se indura un tata de copiii lui, asa Se indura Domnul de cei ce se tem de El.

14. Caci El stie din ce suntem facuti; Isi aduce aminte ca suntem tarana.

15. Omul! Zilele lui sunt ca iarba, si infloreste ca floarea de pe camp.

16. Cand trece un vant peste ea, nu mai este, si locul pe care-l cuprindea n-o mai cunoaste.

17. Dar bunatatea Domnului tine in veci pentru cei ce se tem de El, si indurarea Lui pentru copiii copiilor lor,

18. pentru cei ce pazesc legamantul Lui si isi aduc aminte de poruncile Lui, ca sa le implineasca.

19. Domnul Si-a asezat scaunul de domnie in ceruri, si domnia Lui stapaneste peste tot.

20. Binecuvantati pe Domnul, ingerii Lui, care sunteti tari in putere, care impliniti poruncile Lui si care ascultati de glasul cuvantului Lui.

21. Binecuvantati pe Domnul, toate ostirile Lui, robii Lui, care faceti voia Lui!

22. Binecuvantati pe Domnul, toate lucrarile Lui, in toate locurile stapanirii Lui! Binecuvanta, suflete, pe Domnul!

Psalmul 103 , Noua Traducere in Limba Romana

Al lui David

Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul,
    şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt!
Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul
    şi nu uita nici una din binefacerile Lui!
El îţi iartă toate nelegiuirile,
    îţi vindecă toate bolile,
îţi răscumpără viaţa din groapă,
    te învăluie cu îndurare şi milă,
îţi satură de bunătăţi dorinţele
    şi astfel te face să întinereşti ca vulturul.

Domnul le face dreptate
    şi judecată tuturor celor asupriţi.
El Şi-a descoperit căile Sale lui Moise
    şi lucrările Sale – fiilor lui Israel.
Domnul este îndurător şi milostiv,
    încet la mânie şi bogat în îndurare.
El nu se ceartă veşnic
    şi nu ţine mânie pe vecie.
10 El nu ne face după păcatele noastre
    şi nu ne răsplăteşte după nelegiuirile noastre,
11 ci cât de înalte sunt cerurile faţă de pământ,
    tot atât de mare este şi îndurarea Lui pentru cei ce se tem de El;
12 cât de departe este răsăritul de apus,
    tot atât de mult îndepărtează El fărădelegile noastre de la noi.
13 Cum se îndură un tată de copiii lui,
    aşa se îndură Domnul de cei ce se tem de El,
14 căci El ştie din ce suntem făcuţi;
    Îşi aminteşte că suntem ţărână.
15 Cât despre om, zilele lui sunt ca iarba.
    Înfloreşte ca floarea de pe câmp,
16 iar când trece un vânt peste ea, nu mai este
    şi nu i se mai cunoaşte locul unde a fost.
17 Însă îndurarea Domnului este din veşnicie în veşnicie pentru cei ce se tem de El,
    iar dreptatea Lui, pentru copiii copiilor lor,
18 pentru cei ce păzesc legământul Lui
    şi pentru cei ce îşi amintesc poruncile Lui, ca să le împlinească.

19 Domnul Şi-a statornicit tronul în ceruri,
    iar domnia Lui îi cuprinde pe toţi.

20 Binecuvântaţi-L pe Domnul, îngeri ai Lui tari în putere,
    care-I împliniţi porunca,
        care ascultaţi glasul cuvântului Lui!
21 Binecuvântaţi-L pe Domnul, toate oştile Lui,
    slujitorii Lui, care-I împliniţi voia!
22 Binecuvântaţi-L pe Domnul, toate lucrările Lui,
    din toate locurile stăpânirii Lui!

Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul!

Psalmul 102 = 103 , Traducerea Bartolomeu Anania

Al lui David

1Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul,
şi toate cele dinlăuntrul meu (nota : „toate cele dinlăuntrul meu“ = adâncurile cele mai intime ale fiinţei mele; străfundul inimii. Aceasta înseamnă participarea totală a insului la actul rugăciunii.)

[să binecuvinteze] numele cel sfânt al Lui.

2Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul,
şi nu uita toate răsplătirile Lui (nota : Prin „răsplătirile Lui“ nu trebuie înţeleasă aici o răsplată pe care Dumnezeu i-o dă omului pentru faptele lui bune (fiindcă ele niciodată nu vor fi îndeajuns de bune), ci „tot ceea ce Dumnezeu a făcut pentru tine“. Că nu e vorba de o răsplată în sensul obişnuit al cuvântului se vede din v. 10.)

3pe Cel ce Se milostiveşte (nota : „Se milostiveşte“ încearcă o echivalenţă a verbului evilatévo = „a fi întru totul binevoitor faţă de“; ca în Dt 29, 20.) de toate fărădelegile tale,
pe Cel ce vindecă toate bolile tale (nota : Sufletul are tot atâtea boli câte păcate. Femeia „care de optsprezece ani avea un duh de neputinţă şi era gârbovă şi nu putea nicidecum să se ridice“ (Lc 13, 11) e imaginea unei boli sufleteşti; când cineva are o boală pricinuită de o stare a sufletului, el devine gârbov, se uită numai în jos şi zăreşte doar ţărâna, în neputinţa sa de a privi spre cer (Fer. Ieronim).)

4pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta,
pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări (nota : Sf. Ioan Hrisostom: Prin har noi am devenit iubiţii lui Dumnezeu, dar nu ca slugi, aşa cum eram înainte, ci în calitate de fii şi prieteni. Slugi eram sub Legea Veche, dar fii am devenit prin Iisus Hristos: „din plinătatea Lui noi toţi am primit, şi har pentru har; căci Legea prin Moise s'a dat, dar harul şi adevărul prin Iisus Hristos au venit“ (In 1, 16-17). Băgaţi de seamă cum harul i se opune legii şi cum verbul „au venit“ i se opune lui „s'a dat“; acesta din urmă aparţine unei succesiuni de mişcări, când cineva a primit ceva de la altcineva, iar pe acel ceva l-a transmis mai departe către cel căruia i se poruncise să-l transmită, în timp ce „harul şi adevărul au venit“ din partea unui Împărat Care are autoritatea de a ierta păcatele şi de a-i încununa pe beneficiarii acestei iertări.)

5pe Cel ce umple de bunătăţi dorirea ta;
înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale.

6Cel ce face milostenie, Domnul,
şi judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate.

7Cunoscute i-a făcut căile Sale lui Moise,
fiilor lui Israel voile Sale.

8Îndurat şi milostiv este Domnul,
îndelung-răbdător şi mult-milostiv.

9Nu până în sfârşit Se va iuţi,
nici în veac Se va mânia.

10Nu după păcatele noastre S'a purtat cu noi,
nici după fărădelegile noastre ne-a răsplătit,

11ci după cât e cerul de'nalt de la pământ,
într'atât Şi-a întărit Domnul mila spre cei ce se tem de El;

12pe cât de departe sunt răsăriturile de apusuri,
într'atât a'ndepărtat El de la noi fărădelegile noastre;

13în ce chip îi miluieşte tatăl pe fii,
aşa i-a miluit Domnul pe cei ce se tem de El;

14că El ne-a cunoscut alcătuirea (nota : plásma = „alcătuirea“; „substanţa care dă o formă“. Bătrânii din 1688 au tradus „ziditura“ (substanţa a ceea ce e zidit).) ,
adusu-Şi-a aminte că ţărână suntem.

15Omul: ca iarba sunt zilele lui;
ca floarea câmpului, aşa va înflori;

16că adiere a trecut prin el, şi el nu va mai fi,
şi nici locul nu i se va mai cunoaşte (nota: Sf. Grigorie de Nazianz: Omul vine din nefiinţă în fiinţă şi după ce fiinţează se topeşte, aşa cum se spune şi în cartea lui Iov: „Ca pe un vis ce zboară, nu-i chip să-l mai găseşti, / ca o nălucă-a nopţii în beznă s'a topit“. Aceasta e condiţia fragilă a omului, pe care şi Ecclesiastul o deplânge: „Deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciune“ (Ecc 1, 2), pentru ca tot el, ceva mai la vale, să conchidă: „Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte-I poruncile“ (12, 13). Acesta din urmă e singurul câştig al omului de pe urma existenţei sale efemere; cu alte cuvinte, de la cele ce se văd, trecătoare, să meargă spre cele ce nu se văd, netrecătoare (2 Co 4, 18), şi dintr'o existenţă a celor ce se schimbă prin zdruncinare să intre şi să rămână în cele ce sunt de nezdruncinat (Evr 12, 27).)

17Dar mila Domnului e din veac în veac spre cei ce se tem de El,

18şi dreptatea Lui peste fiii fiilor,
spre cei care-I păzesc legământul
şi-şi aduc aminte să-I plinească poruncile ( nota: Literal: „şi-şi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le plinească“ (să prefacă în faptă ceea ce li s'a poruncit).)

19Domnul în cer Şi-a pregătit tronul,
iar împărăţia Lui pe toţi îi stăpâneşte.

20Binecuvântaţi pe Domnul, voi, toţi îngerii Lui,
cei puternici în tărie, care-I pliniţi cuvântul
şi auziţi glasul cuvintelor Lui;

21binecuvântaţi pe Domnul, voi, toate puterile Lui,
slujitorii Lui care faceţi voia Lui (nota: Îngerii lui Dumnezeu fac voia lui Dumnezeu. În „Tatăl nostru“, noi spunem: „Facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ!“ Aşadar, precum voia Ta, Doamne, este făcută în îngeri, acolo sus, tot astfel să se facă aici pe pământ în mine, Doamne! (Sf. Chiril al Ierusalimului).)

22binecuvântaţi pe Domnul, voi, toate lucrurile Lui,
în tot locul stăpânirii Lui;
binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul!

Psalmul 103(102) , un imn de lauda adresat Domnului prin care se recunoaste bunatatea indurarilor Domnului,

- face parte din liturgia sinagogala pentru ziua de Kippur, a fost introdus in liturgia celui de-al doilea Templu ca o cantare a lucrarii istorico-etice a lui Dumnezeu, iudaismul a primit psalmul ca recitare pentru pregatire  a rugaciunii SHEMA ' ISRAEL,

-

(in lucru)

Read more…

Psalmii cap.102

Psalmul 102 , Traducerea Dumitru Cornilescu

1. (O rugaciune a unui nenorocit, cand este doborat de intristare si isi varsa plangerea inaintea Domnului.) Doamne, asculta-mi rugaciunea si s-ajunga strigatul meu pana la Tine!

2. Nu-mi ascunde fata Ta in ziua necazului meu! Pleaca-Ti urechea spre mine, cand strig! Asculta-ma degraba!

3. Caci zilele mele pier ca fumul, si oasele imi ard ca un taciune.

4. Inima imi este lovita si mi se usuca intocmai ca iarba; pana si painea uit sa mi-o mananc.

5. Asa de mari imi sunt gemetele, ca mi se lipesc oasele de carne.

6. Seman cu pelicanul din pustiu, sunt ca o cucuvea din daramaturi;

7. nu mai pot dormi si sunt ca pasarea singuratica pe un acoperis.

8. In fiecare zi ma batjocoresc vrajmasii mei, si potrivnicii mei jura pe mine in mania lor.

9. Mananc tarana in loc de paine si imi amestec lacrimile cu bautura,

10. din pricina maniei si urgiei Tale; caci Tu m-ai ridicat si m-ai aruncat departe.

11. Zilele mele sunt ca o umbra gata sa treaca, si ma usuc ca iarba.

12. Dar Tu, Doamne, Tu imparatesti pe vecie, si pomenirea Ta tine din neam in neam.

13. Tu Te vei scula si vei avea mila de Sion; caci este vremea sa Te induri de el, a venit vremea hotarata pentru el.

14. Caci robii Tai iubesc pietrele Sionului si le e mila de tarana lui.

15. Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, si toti imparatii pamantului, de slava Ta.

16. Da, Domnul va zidi iarasi Sionul si Se va arata in slava Sa.

17. El ia aminte la rugaciunea nevoiasului si nu-i nesocoteste rugaciunea.

18. Sa se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, si poporul care se va naste sa laude pe Domnul!

19. Caci El priveste din inaltimea sfinteniei Lui; Domnul priveste din ceruri pe pamant,

20. ca sa auda gemetele prinsilor de razboi si sa izbaveasca pe cei ce sunt pe moarte;

21. pentru ca ei sa vesteasca in Sion Numele Domnului, si laudele Lui, in Ierusalim,

22. cand se vor strange toate popoarele si toate imparatiile ca sa slujeasca Domnului.

23. El mi-a frant puterea in drum si mi-a scurtat zilele.

24. Eu zic: "Dumnezeule, nu ma lua la jumatatea zilelor mele, Tu, ai carui ani tin vesnic!"

25. Tu ai intemeiat in vechime pamantul, si cerurile sunt lucrarea mainilor Tale.

26. Ele vor pieri, dar Tu vei ramane; toate se vor invechi ca o haina; le vei schimba ca pe un vesmant, si se vor schimba.

27. Dar Tu ramai Acelasi, si anii Tai nu se vor sfarsi.

28. Fiii robilor Tai isi vor locui tara, si samanta lor va ramane inaintea Ta.

Psalmul 102 , Noua Traducere in Limba Romana

O rugăciune a unui om necăjit, când era doborât de întristare şi îşi vărsa plângerea înaintea Domnului

Doamne, ascultă rugăciunea mea!
    Fie ca strigătul meu să ajungă la Tine!
Nu-Ţi ascunde faţa de mine
    în ziua necazului meu!
Pleacă-Ţi urechea spre mine;
    când strig, răspunde-mi degrabă!

Îmi pier zilele ca fumul,
    oasele-mi ard ca jarul.
Inima-mi este rănită şi se usucă ca iarba,
    căci uit să-mi mănânc pâinea.
Din pricina gemetelor mele
    mi s-au lipit oasele de carne.
Mă asemăn cu bufniţa din pustie;
    am ajuns ca o cucuvea printre dărâmături.
Stau treaz şi sunt
    ca o pasăre singuratică pe acoperiş.
În fiecare zi duşmanii mei mă batjocoresc;
    batjocoritorii mei mă blestemă.
Mănânc cenuşă în loc de pâine
    şi îmi amestec băutura cu lacrimi,
10 din pricina mâniei şi a urgiei Tale;
    căci Tu m-ai ridicat şi m-ai aruncat.
11 Zilele îmi sunt ca umbra înserării
    şi mă usuc ca iarba.

12 Însă Tu, Doamne, tronezi pe vecie,
    amintirea Ta ţine din generaţie în generaţie.
13 Tu Te vei ridica şi vei avea milă de Sion,
    căci este timpul să te înduri de el.
        I-a sosit vremea!
14 Slujitorii Tăi îndrăgesc pietrele Sionului
    şi le este milă de ţărâna lui.
15 Neamurile se vor teme de Numele Domnului
    şi toţi regii pământului – de slava Lui,
16 când Domnul va zidi Sionul
    şi Se va arăta în slava Lui.
17 El va răspunde la rugăciunile celor nevoiaşi
    şi nu va dispreţui rugăciunile lor.
18 Să se scrie aceasta pentru generaţia viitoare,
    pentru ca poporul care se va naşte să-L laude pe Domnul!
19 El supraveghează din înălţimea sfinţeniei Sale;
    Domnul priveşte din ceruri pe pământ,
20 ca să ia aminte la gemetele prizonierilor
    şi să-i elibereze pe cei condamnaţi la moarte.
21 Numele Domnului va fi vestit din Sion
    şi lauda Lui – din Ierusalim,
22 când se vor strânge popoarele
    şi regatele ca să-I slujească Domnului.

23 Mi-a frânt puterea pe drum;
    mi-a scurtat zilele.
24 De aceea am zis: „Dumnezeul meu, nu mă lua la jumătatea zilelor mele,
    Tu, ai Cărui ani ţin din generaţie în generaţie.
25 Tu ai întemeiat la început pământul,
    iar cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
26 Ele vor pieri, dar Tu rămâi.
    Toate se vor învechi ca o haină.
        Le vei schimba ca pe un veşmânt şi ele vor trece.
27 Tu, însă, rămâi Acelaşi
    şi anii Tăi nu se vor sfârşi.“
28 Fiii slujitorilor Tăi vor locui ţara
    şi urmaşii lor vor rămâne înaintea Ta.

Psalmul 101 = 102, Traducerea Bartolomeu Anania

Rugaciunea unui sarac mahnit care-si revarsa rugaciunea inaintea Domnului (nota : O rugăciune care nu e doar rostită cu buzele, ci se revarsă pe dinlăuntru, din preaplinul inimii.)

1Auzi-mi, Doamne, rugăciunea,
strigarea mea la Tine să vină!

2Faţa Ta de la mine să nu Ţi-o întorci;
în ziua necazului meu pleacă-Ţi auzul spre mine,
auzi-mă degrab în orice zi Te voi chema.

3Că zilele mele s'au stins ca fumul,
iar oasele mele ca nişte uscături s'au mistuit.

4Sunt bătucit ca iarba şi inima mi s'a ofilit,
că am uitat să-mi mănânc pâinea.

5De glasul suspinului meu
mi s'a lipit osul de carne.

6Devenit-am asemenea pelicanului pustiei,
ajuns-am ca o bufniţă într'o casă dărăpănată,

7în priveghiul meu sunt ca o vrăbiuţă singuratică pe acoperiş.

8Cât e ziua de lungă m'au ocărât vrăjmaşii,
iar cei ce mă lăudau se jurau împotrivă-mi.

9Că'n faţa urgiei şi a mâniei Tale
cenuşă mâncam în loc de pâine

10şi băutura cu plângere mi-o amestecam; (nota : Sf. Ioan Hrisostom: Medicina pocăinţei: să-ţi osândeşti păcatele proprii; să-ţi pui mintea în stare de smerenie; să ai inima zdrobită de păreri de rău; să te rogi cu stăruinţă şi cu lacrimi; să faci fapte de milostenie.)

că după ce m'ai ridicat, m'ai prăbuşit (nota : Textul original al versetelor 9-10 a fost supus aici unei redistribuiri gramaticale, pentru ca înţelesul să capete mai multă limpezime.)

11Zilele mele ca umbra s'au plecat,
eu ca iarba m'am veştejit.

12Dar Tu, Doamne, pururea dăinuieşti
şi pomenirea Ta din neam în neam.

13Tu Te vei ridica şi vei avea milă de Sion,
că vremea e să Te milostiveşti de El; da, acum e vremea.

14Că robii Tăi bine s'au simţit în pietrele lui
şi milă le va fi de ţărâna lui.

15De numele Domnului se vor teme neamurile
şi toţi regii pământului de slava Ta,

16că Domnul va zidi Sionul
şi Se va arăta întru slava Sa.

17El a căutat spre rugăciunea celor smeriţi
şi cererea lor n'a dispreţuit-o.

18Să se scrie aceasta pentru neamul ce va să vină
şi poporul ce se zideşte va lăuda pe Domnul,

19că a privit din înălţimea Lui cea sfântă.
Domnul din cer pe pământ a privit

20ca să audă suspinul celor ferecaţi,
să-i dezlege pe fiii celor omorâţi,

21să vestească în Sion numele Domnului
şi lauda Lui în Ierusalim,

22când se vor aduna popoarele laolaltă
şi regii, să-I slujească Domnului.

23Răspunsu-I-am în felul tăriei Lui:
Vesteşte-mi puţinătatea zilelor mele;

24nu mă lua la jumătatea zilelor mele;
anii Tăi sunt din neam în neam.

25Întru'nceput Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat,
şi cerurile sunt lucrul mâinilor Tale;

26ele vor pieri, dar Tu rămâi
şi toate ca o haină se vor învechi;

27ca pe o velinţă le vei împătura şi se vor schimba,
dar Tu acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor sfârşi (nota : Textul din versetele 25-27 va fi citat de Sf. Apostol Pavel în Evr 1, 10-12 şi comentat de Sf. Grigorie de Nyssa în sprijinul dogmei despre dumnezeirea Fiului (devenit Iisus Hristos).)

28Fiii robilor Tăi vor avea sălaşe
şi seminţia lor în veac va merge pe calea cea dreaptă.

Psalmul 102(101) , psalmul 13 din volumul 4 al imnologiei iudaice ,unde vedem o rugaciune a unui nenorocit , cand este doborat de intristare si isi varsa plangerea inaintea Domnului,

- unii recita acest psalm ca rugaciune pentru a obtine de la Dumnezeu iertarea pacatelor

(in lucru)

Read more…

Psalmii cap.101

Psalmul 101, Traducerea Dumitru Cornilescu

1. (Un psalm al lui David.) Voi canta bunatatea si dreptatea; Tie, Doamne, Iti voi canta.

2. Ma voi purta cu intelepciune pe o cale neprihanita. - Cand vei veni la mine? - Voi umbla cu inima fara prihana in mijlocul casei mele.

3. Nu voi pune nimic rau inaintea ochilor mei; urasc purtarea pacatosilor; ea nu se va lipi de mine.

4. Inima stricata se va departa de mine; nu vreau sa cunosc pe cel rau.

5. Pe cel ce cleveteste in ascuns pe aproapele sau, il voi nimici; pe cel cu priviri trufase si cu inima ingamfata, nu-l voi suferi.

6. Voi avea ochii indreptati asupra credinciosilor din tara, ca sa locuiasca langa mine; cel ce umbla pe o cale fara prihana, acela imi va sluji.

7. Cel ce se deda la inselaciune nu va locui in casa mea; cel ce spune minciuni nu va sta inaintea mea.

8. In fiecare dimineata voi nimici pe toti cei rai din tara, ca sa starpesc din cetatea Domnului pe toti cei ce savarsesc nelegiuirea.

Psalmul 101, Noua Traducere in Limba Romana

Al lui David. Un psalm.

Voi cânta îndurarea şi judecata,
    Ţie Îţi voi cânta, Doamne!
Voi fi cu luare aminte la calea integrităţii.
    Când vei veni la mine?
Voi umbla în integritatea inimii mele,
    în mijlocul casei mele.
Nu voi pune nici o nelegiuire
    înaintea ochilor mei!
Urăsc pe cei ce s-au abătut;
    el nu se va lipi de mine!
Inima pervertită se va îndepărta de mine.
    Nu vreau să cunosc răul!
Pe cel ce-şi bârfeşte semenul în ascuns
    îl voi reduce la tăcere;
pe cel cu ochii trufaşi şi cu inima îngâmfată
    nu-l voi suferi.

Ochii mei vor fi asupra credincioşilor din ţară,
    ca ei să locuiască cu mine;
cel ce umblă pe calea integrităţii
    îmi va sluji.
Cel ce săvârşeşte înşelăciunea
    nu va locui în casa mea;
cel ce spune minciuni
    nu va sta în preajma mea.
În fiecare dimineaţă îi voi nimici
    pe toţi cei răi din ţară,
ca să stârpesc din cetatea Domnului
    pe toţi aceia care săvârşesc nelegiuirea.

Psalmul 100 = 101 , Traducerea Bartolomeu Anania

Un psalm al lui David

1Mila şi judecata le voi cânta pentru Tine, Doamne; (nota : Dacă, în perspectivă profetică, Iisus este Cel ce-I cântă Părintelui Său, e de reţinut observaţia că mila precedă judecata. Între cele două veniri ale lui Hristos, omenirea se află sub semnul Mielului vestit de Ioan Botezătorul (In 1, 29) şi sub mila lui Dumnezeu, „Cel ce face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi să plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi“ (Mt 5, 45); la a doua Sa venire, omenirea va sta sub semnul judecăţii; de abia atunci va lucra „securea“ vestită tot de Ioan Botezătorul (Mt 3, 10), cumplitul deznodământ al judecăţii, la care se referă ultimul verset al acestui psalm.)

2în cale neprihănită voi cânta şi voi înţelege;
când vei veni la mine?
Întru nerăutatea inimii mele umblat-am eu în casa mea.

3Lucruri nelegiuite n'am pus în faţa ochilor mei,
pe cei ce calcă legea i-am urât.

4Inimă îndărătnică nu s'a lipit de mine,
pe omul rău ce fugea de mine nu l-am cunoscut.

5Pe cel ce într'ascuns îşi clevetea vecinul,
pe acela l-am alungat;
cu cel mândru'n cătătură şi nesăţios la inimă,
cu acela n'am mâncat.

6Ochii mei erau peste credincioşii pământului,
ca ei să şadă cu mine;
cel ce umbla pe cale neprihănită,
acela îmi slujea.

7În mijlocul casei mele meşterul trufiei nu va locui;
cel ce lucruri nedrepte grăieşte, drept nu va sta în faţa ochilor mei.

8În dimineţi i-am ucis pe toţi păcătoşii pământului,
pentru ca din cetatea Domnului să-i nimicesc pe cei ce lucrează fărădelegea.

Psalmul 101(100), unde vedem cateva promisiuni facute de David, Domnului , hotararile unui rege evlavios

- Ludovic al IX-lea al Frantei aprecia acest psalm ca pe un ghid pedagocic pentru fiul si mostenitorul sau, Filip

- traditia crestina a vazut in acest psalm o exprimare a judecatii pe care Domnul o va realiza cu toti oamenii

- cu acest psalm Biserica isi formuleaza la inceputul zilei propunerile sale de viata desavarsita inaintea lui Cristos , , fiind un program de traire pentru fieare crestin care vrea sa umble inaintea lui Dumnezeu cu o inima curata

(in lucru)

Read more…

Psalmii cap.100

Psalmul 100, Traducerea Dumitru Cornilescu

1. (Un psalm de lauda.) Strigati de bucurie catre Domnul, toti locuitorii pamantului!

2. Slujiti Domnului cu bucurie, veniti cu veselie inaintea Lui.

3. Sa stiti ca Domnul este Dumnezeu! El ne-a facut, ai Lui suntem: noi suntem poporul Lui si turma pasunii Lui.

4. Intrati cu laude pe portile Lui, intrati cu cantari in curtile Lui! Laudati-L si binecuvantati-I Numele.

5. Caci Domnul este bun; bunatatea Lui tine in veci, si credinciosia Lui, din neam in neam.

Psalmul 100 , Noua Traducere in Limba Romana

Un psalm de mulţumire

Strigaţi de bucurie către Domnul, toţi locuitorii pământului!
    Slujiţi Domnului cu bucurie,
        veniţi înaintea Lui cu strigăte de veselie!
Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu.
    El este Acela Care ne-a întocmit şi ai Lui suntem[a];
        suntem poporul Lui şi turma păşunii Lui!

Intraţi pe porţile Lui cu mulţumire
    şi în curţile Lui – cu laudă!
        Lăudaţi-L şi binecuvântaţi-I Numele!
Căci Domnul este bun; în veci ţine îndurarea Lui
    şi din neam în neam credincioşia Lui.

Footnotes:

  1. Psalmii 100:3 Sau: întocmit, nu noi înşine.

Psalmul 99 = 100 , Traducerea Bartolomeu Anania

Psalm de lauda

1Cu bucurie strigaţi-I Domnului tot pământul,

2Domnului slujiţi-I întru veselie,
cu bucurie veniţi-I înainte!

3Cunoaşteţi că Însuşi Domnul este Dumnezeu,
că El ne-a făcut pe noi, iar nu noi înşine,
că noi suntem poporul Său şi turma păşunii Sale.

4Cu laude intraţi pe porţile Lui,
cu cântări în curţile Sale!

5Lui să-I aduceţi laudă, numele Lui lăudaţi-L,
că bun este Domnul, că în veac este mila Lui
şi din neam în neam adevărul Său.

Psalmul 100(99), psalmul 11 din volumul 4 al imnologiei iudaice , unde vedem indemnuri de a canta Domnului Creatorul , bucuria celor ce intra in Templu

(in lucru)

Read more…

Psalmii cap.99

Psalmul 99 , Traducerea Dumitru Cornilescu

1. Domnul imparateste: popoarele tremura; El sade pe heruvimi: pamantul se clatina.

2. Domnul este mare in Sion si inaltat peste toate popoarele.

3. Sa laude oamenii Numele Tau cel mare si infricosat, caci este sfant!

4. Sa laude oamenii taria imparatului, caci iubeste dreptatea! Tu intaresti dreptatea, Tu faci dreptate si judecata in Iacov.

5. Inaltati pe Domnul Dumnezeul nostru si inchinati-va inaintea asternutului picioarelor Lui, caci este sfant!

6. Moise si Aaron, dintre preotii Lui, si Samuel, dintre cei ce chemau Numele Lui, au chemat pe Domnul, si El i-a ascultat.

7. El le-a vorbit din stalpul de nor; ei au pazit poruncile Lui si Legea pe care le-a dat-o El.

8. Doamne Dumnezeul nostru, Tu i-ai ascultat; ai fost pentru ei un Dumnezeu iertator, dar i-ai pedepsit pentru greselile lor.

9. Inaltati pe Domnul Dumnezeul nostru si inchinati-va pe muntele Lui cel sfant! Caci Domnul Dumnezeul nostru este sfant!

Psalmul 99 , Noua Traducere in Limba Romana

Domnul împărăţeşte! Să tremure popoarele!
    El tronează deasupra heruvimilor! Să se cutremure pământul!
Domnul este mare în Sion;
    El este înălţat peste popoare.
Lăudaţi Numele Lui cel mare şi înfricoşător:
    El este sfânt!

Împăratul este puternic şi iubeşte dreptatea.[a]
    Tu ai statornicit nepărtinirea;
        Tu ai făcut judecată şi dreptate în Iacov[b].
Înălţaţi-L pe Domnul, Dumnezeul nostru,
    şi închinaţi-vă înaintea aşternutului[c] picioarelor Sale:
        El este sfânt!

Moise şi Aaron erau dintre preoţii Săi,
    iar Samuel – dintre cei ce-I chemau Numele;
ei L-au chemat pe Domnul
    şi El le-a răspuns.
Le-a vorbit din stâlpul de nor,
    iar ei au păzit mărturiile şi poruncile pe care El le-a dat.

Doamne, Dumnezeul nostru, Tu le-ai răspuns;
    ai fost pentru ei[d] un Dumnezeu Care iartă,
        dar şi Unul Care te-ai răzbunat pe ei din cauza faptelor lor rele.
Înălţaţi pe Domnul, Dumnezeul nostru,
    şi închinaţi-vă pe muntele Lui cel sfânt,
        căci Domnul, Dumnezeul nostru, este sfânt!

Footnotes:

  1. Psalmii 99:4 Sau: Lăudaţi al Său Nume mare şi înfricoşător / – El este sfânt! – / precum şi tăria Împăratului care iubeşte dreptatea!
  2. Psalmii 99:4 Adică în Israel (printre israeliţi, descendenţii lui Iacov)
  3. Psalmii 99:5 Termenul ebraic se referă la scăunaşul pe care un rege îşi odihnea picioarele, atunci când şedea pe tron (vezi 2 Cron. 9:18; Ps. 110:1).
  4. Psalmii 99:8 Sau: pentru Israel

Psalmul 98 = 99, Traducerea Bartolomeu Anania

Un psalm al lui David

1Domnul S'a împărăţit: să se mânie popoarele (nota : Fer. Augustin observă că trei sunt psalmii care încep cu cuvintele: „Domnul S'a împărăţit“: 92, 96 şi 98, dar ceea ce urmează imediat e diferit, şi nu fără o anumită noimă. În primul caz: Domnul „întru podoabă S'a îmbrăcat“, ceea ce exprimă măreţia Sa de creator al întregii lumi; în al doilea: „să se bucure pământul“, ceea ce înseamnă bucuria celor ce cred în El şi-I urmează căile; în cazul de faţă: „să se mânie popoarele“ exprimă starea de spirit a celor ce, la sfârşitul veacurilor, îşi vor vedea necredinţa şi tăgada contrazise de evidenţa lui Iisus Hristos şi a judecăţii pe care El urmează s'o facă.);
El şade pe heruvimi: să tremure pământul (nota : Nu e vorba de un cutremur de pământ, ci de o tremurare a lui, adică de tot ceea ce e pământesc în noi şi care nu poate fi vindecat dacă nu tremură. De îndată ce e tulburat şi scuturat, îşi redobândeşte sănătatea (Fer. Ieronim). Tremurul înainte de vindecare ar fi ca efectele imediate şi deseori neplăcute, tulburătoare, ale unui vaccin.)

2Mare este Domnul în Sion
şi înalt peste toate popoarele;

3ele să-Ţi mărturisească numele Tău cel mare,
că de temut e şi sfânt;
şi cinstea (nota : „cinstea“ = „onoarea“, „demnitatea“.) Împăratului iubeşte judecata.

4Tu ai pregătit îndreptar (nota : „îndreptar“: totalitatea normelor după care se face o judecată şi se împarte dreptatea; fiind pregătit de Dumnezeu, el are caracter absolut, perfect, negreşelnic.),
Tu ai făcut judecată şi dreptate în Iacob.

5Înălţaţi-L pe Domnul, Dumnezeul nostru,
şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui,
că sfânt este! (nota : Evident, Dumnezeu nu are nevoie de ajutorul omului spre „a Se înălţa“. De altfel, expresia „a-L înălţa pe Dumnezeu“ înseamnă a-I înălţa imne de laudă şi preamărire; astfel „înălţându-L“ pe Dumnezeu, omul îşi acordă sieşi şansa de a se înălţa.)

6Moise şi Aaron printre preoţii Săi
şi Samuel printre cei ce cheamă numele Lui.
Ei L-au chemat pe Domnul, iar El i-a auzit,

7în stâlp de nor le grăia,
fiindcă ei păzeau mărturiile Lui
şi poruncile pe care El le dăduse lor.

8Doamne, Dumnezeul nostru, Tu i-ai ascultat;
Dumnezeule, bun şi iertător Te-ai făcut lor
şi pentru toate faptele lor i-ai răsplătit.

9Înălţaţi-L pe Domnul, Dumnezeul nostru,
şi vă închinaţi în muntele Său cel sfânt,
că sfânt este Domnul, Dumnezeul nostru!

Psalmul 99(98). "Domnul imparateste ", "El sade pe heruvimi; pamantul se clatina" ,astfel psalmul prevesteste Domnia Domnului in Sion, indeamna ca oamenii sa laude taria Imparatului, la inchinare si glorificarea Domnului , aminteste istoria din vremea lui Moise ,

- o cantare liturgica preexilica , posibil sa fi fost legata de traditia liturgica a Sarbatorii Anului Nou

- orice suveran in ziua intronarii acorda amnistia , ii indeparteaza pe dusmani si-i supune pe vasalii rebeli

(in lucru)

Read more…

Psalmii cap.98

Psalmul 98 , Traducerea Dumitru Cornilescu

1. (Un psalm.) Cantati Domnului o cantare noua, caci El a facut minuni. Dreapta si bratul Lui cel sfant I-au venit in ajutor.

2. Domnul Si-a aratat mantuirea, Si-a descoperit dreptatea inaintea neamurilor.

3. Si-a adus aminte de bunatatea si credinciosia Lui fata de casa lui Israel: toate marginile pamantului au vazut mantuirea Dumnezeului nostru.

4. Strigati catre Domnul cu strigate de bucurie, toti locuitorii pamantului! Chiuiti, strigati si cantati laude!

5. Cantati Domnului cu harpa, cu harpa si cu cantece din gura!

6. Cu trambite si sunete din corn, strigati de bucurie inaintea imparatului, Domnului!

7. Sa urle marea cu tot ce cuprinde ea, sa chiuie lumea si cei ce locuiesc pe ea,

8. sa bata din palme raurile, sa strige de bucurie toti muntii

9. inaintea Domnului! Caci El vine sa judece pamantul! El va judeca lumea cu dreptate, si popoarele, cu nepartinire.

Psalmul 98 , Noua Traducere in Limba Romana

Un psalm

Cântaţi Domnului un cântec nou,
    căci El a făcut minuni.
Mâna lui cea dreaptă şi braţul Lui cel sfânt
    I-au adus victorie!
Domnul Îşi face cunoscută mântuirea;
    Îşi descoperă dreptatea înaintea neamurilor.
El Şi-a amintit de îndurarea şi de credincioşia
    promisă casei lui Israel;
toate marginile pământului au văzut
    mântuirea Dumnezeului nostru.

Strigaţi către Domnul, toţi locuitorii pământului!
    Chiuiţi, strigaţi de bucurie, cântaţi!
Cântaţi Domnului cu lira,
    cu lira şi cu cântece din gură,
cu trâmbiţe şi cu sunet de corn,
    strigaţi înaintea Împăratului, a Domnului!

Să vuiască marea şi tot ce este în ea,
    lumea şi toţi locuitorii ei!
Râurile să bată din palme,
    munţii să strige de bucurie cu toţii
înaintea Domnului,
    Care vine să judece pământul.
El va judeca lumea cu dreptate
    şi popoarele cu nepărtinire!

Psalmul 97 = 98, Traducerea Bartolomeu Anania

Un psalm al lui David (nota : Text cu viziune eshatologică; parţial, variantă a Psalmului 95.= 96)

1Cântaţi-I Domnului cântare nouă,
că lucruri minunate a făcut Domnul;
mântuire I-au făcut Lui dreapta Sa
şi braţul Său cel sfânt.

2Cunoscută Şi-a făcut Domnul mântuirea,
înaintea neamurilor Şi-a descoperit dreptatea.

3Lui Iacob i-a amintit de mila Sa
şi casei lui Israel de adevărul Său;
toate marginile pământului au văzut mântuirea Dumnezeului nostru.

4Strigaţi-I lui Dumnezeu cu bucurie tot pământul,
cântaţi şi bucuraţi-vă şi cântaţi,

5cântaţi-I Domnului cu alăută,
cu alăută şi în sunet de psaltire,

6cu trâmbiţe ferecate şi'n glasul trâmbiţei de corn
strigaţi cu bucurie'n faţa Domnului, Împăratul nostru.

7Să tresalte marea cu toată plinătatea ei,
lumea şi toţi ce locuiesc într'însa;

8râurile'mpreună vor bate din palme,
munţii se vor bucura,
că vine să judece pământul;

9lumea o va judeca întru dreptate
şi popoarele în ceea ce e drept (nota : „în ceea ce e drept“ (en euthýteti) poate însemna şi: de-a dreptul; pe faţă; la lumina zilei; fără ocolişuri sau artificii de procedură (spre deosebire de instanţele omeneşti).)

Psalmul 98(97) , un indemn de a canta o cantare noua deoarece "El a facut minuni . Dreapta si bratul Lui cel sfant I-au venit in ajutor.", un indemn la multumire pentru ca Domnul si-a adus aminte de Israel, multumiri cu strigate de bucurie ca El vine sa judece pamantul cu dreptate, Regalitatea universala a lui Dumnezeu

(in lucru)

Read more…

Psalmii cap.97

Psalmul 97, Traducerea Dumitru Cornilescu

1. Domnul imparateste: sa se inveseleasca pamantul si sa se bucure ostroavele cele multe!

2. Norii si negura Il inconjoara, dreptatea si judecata sunt temelia scaunului Sau de domnie.

3. Inaintea Lui merge focul si arde de jur imprejur pe potrivnicii Lui.

4. Fulgerele Lui lumineaza lumea, pamantul Il vede si se cutremura.

5. Muntii se topesc ca ceara inaintea Domnului, inaintea Domnului intregului pamant.

6. Cerurile vestesc dreptatea Lui, si toate popoarele vad slava Lui.

7. Sunt rusinati toti cei ce slujesc icoanelor si care se falesc cu idolii: toti dumnezeii se inchina inaintea Lui.

8. Sionul aude lucrul acesta si se bucura; se inveselesc fiicele lui Iuda de judecatile Tale, Doamne!

9. Caci Tu, Doamne, Tu esti Cel Preainalt peste tot pamantul, Tu esti preainaltat mai presus de toti dumnezeii.

10. Urati raul, cei ce iubiti pe Domnul! El pazeste sufletele credinciosilor Lui si-i izbaveste din mana celor rai.

11. Lumina este semanata pentru cel neprihanit, si bucuria, pentru cei cu inima curata.

12. Neprihanitilor, bucurati-va in Domnul si mariti prin laudele voastre sfintenia Lui!

Psalmul 97 , Noua Traducere in Limba Romana

Domnul împărăţeşte! Să se înveselească pământul
    şi să se bucure ostroavele cele multe!

Norii şi negura Îl înconjoară,
    dreptatea şi judecata sunt temelia tronului Său.
Înaintea Lui merge focul,
    arzându-I duşmanii din preajmă.
Fulgerele Lui luminează lumea;
    pământul vede şi se cutremură.
Munţii se topesc ca ceara înaintea Domnului,
    înaintea Stăpânului întregului pământ.
Cerurile vestesc dreptatea Lui
    şi toate popoarele văd slava Lui.

Sunt făcuţi de ruşine toţi cei ce slujesc chipurilor
    şi cei ce se laudă cu idolii.
        Toţi zeii să se închine înaintea Lui!

Sionul aude şi se bucură,
    se veselesc fiicele lui Iuda[a]
        din pricina judecăţilor Tale, Doamne!
Tu, Doamne, eşti Cel Preaînalt peste întreg pământul;
    Tu eşti înălţat mai presus de toţi dumnezeii!

10 Cei ce iubiţi pe Domnul, urâţi răul!
    El păzeşte sufletele credincioşilor Săi
        şi îi scapă din mâna celor răi.
11 Lumina este semănată pentru cel drept
    şi bucuria pentru cel cu inima dreaptă.
12 Bucuraţi-vă în Domnul, voi, cei drepţi!
    Lăudaţi-L, amintindu- de sfinţenia Lui!

Footnotes:

  1. Psalmii 97:8 Metaforă folosită pentru cetăţile Iudeii

Psalmul 96 = 97 , Traducerea Bartolomeu Anania

Al lui David ; cand pamantul i-a fost inapoiat (nota : Nu cunoaştem un fapt istoric la care s'ar putea referi această menţiune. Fer. Augustin crede că, în perspectivă profetică, „pământul înapoiat“ (restituit) nu e altceva decât Învierea lui Hristos, prin care trupul (făcut din pământ) a fost restaurat în puritatea, dumnezeirea şi nemurirea de la început.) Fara titlu la Evrei

1Domnul S'a împărăţit, să se bucure pământul,
insule multe (nota : „insule multe“ poate fi o aluzie la textul din Fc 10, 32: (din triburile fiilor lui Noe) „s'au răspândit insulele neamurilor pe pământ după potop“. Termenul e acelaşi: nēsos = insulă. Aşadar, insule multe: popoare multe, concept de universalitate a împărăţiei lui Dumnezeu. De altfel, Sf. Atanasie cel Mare, într'o predică de Paşti, notează că, dacă acest psalm este un imn de bucurie al poporului lui Israel în urma unei victorii oarecare, el este şi o prefigurare a bucuriei noastre pascale, dobândită prin victoria lui Hristos asupra morţii.) să se veselească.

2Nor şi negură împrejuru-I,
dreptatea şi judecata sunt temeiul tronului Său.

3Foc va merge înainte-I
şi de jur-împrejur îi va arde pe vrăjmaşii Săi.

4Strălucire arătară lumii fulgerele Lui,
pământul a văzut şi a tremurat.

5Munţii precum ceara s'au topit la faţa Domnului,
la faţa Domnului a tot pământul.

6Cerurile I-au vestit dreptatea,
popoarele toate I-au văzut mărirea.

7Să se ruşineze toţi cei ce se închină la chipuri cioplite
şi se laudă cu idolii lor.
Închinaţi-vă Lui toţi îngerii Lui!

8Sionul a auzit şi s'a veselit
şi fiicele Iudeii s'au bucurat
de dragul judecăţilor Tale, Doamne.

9Că Tu eşti Domnul Cel-Preaînalt peste tot pământul,
înălţatu-Te-ai foarte, mai presus decât toţi dumnezeii.

10Voi, cei ce-L iubiţi pe Domnul, urâţi răul!
Domnul păzeşte sufletele sfinţilor Săi,
din mâna păcătoşilor îi va izbăvi

11Celui drept i-a răsărit lumină,
veselie celor drepţi la inimă.

12Voi, cei drepţi, veseliţi-vă întru Domnul
şi lăudaţi pomenirea sfinţeniei Lui!

Psalmul 97(96) , un indemn la bucurie deoarece Domnul imparateste , ca un foc mistuitor, privelistea maretiei lui Dumnezeu ii face sa se rusineze pe cei ce se incred in idoli, mai mult chiar , dumnezeii lor se inchina inaintea Domnului, motiv de bucurie pentru Sion, lumina este semanata , Dumnezeu este lumina si bucuria celor neprihaniti ,

(in lucru)

Read more…

Psalmii cap.96

Psalmul 96, Traducerea Dumitru Cornilescu

1. Cantati Domnului o cantare noua! Cantati Domnului, toti locuitorii pamantului!

2. Cantati Domnului, binecuvantati Numele Lui, vestiti din zi in zi mantuirea Lui!

3. Povestiti printre neamuri slava Lui, printre toate popoarele minunile Lui!

4. Caci Domnul este mare si foarte vrednic de lauda. El este mai de temut decat toti dumnezeii.

5. Caci toti dumnezeii popoarelor sunt niste idoli, dar Domnul a facut cerurile.

6. Stralucirea si maretia sunt inaintea fetei Lui, slava si podoaba sunt in Locasul Lui cel Sfant.

7. Familiile popoarelor, dati Domnului, dati Domnului slava si cinste!

8. Dati Domnului slava cuvenita Numelui Lui! Aduceti daruri de mancare si intrati in curtile Lui!

9. Inchinati-va inaintea Domnului imbracati cu podoabe sfinte, tremurati inaintea Lui, toti locuitorii pamantului!

10. Spuneti printre neamuri: "Domnul imparateste! De aceea lumea este tare si nu se clatina." Domnul judeca popoarele cu dreptate.

11. Sa se bucure cerurile si sa se inveseleasca pamantul; sa mugeasca marea cu tot ce cuprinde ea!

12. Sa tresalte campia cu tot ce e pe ea, toti copacii padurii sa strige de bucurie

13. inaintea Domnului! Caci El vine, vine sa judece pamantul. El va judeca lumea cu dreptate, si popoarele, dupa credinciosia Lui.

Psalmul 96, Noua Traducere in Limba Romana

Cântaţi Domnului un cântec nou,
    cântaţi Domnului, toţi locuitorii pământului!
Cântaţi Domnului, binecuvântaţi-I Numele!
    Vestiţi în fiecare zi mântuirea Lui!
Istorisiţi printre neamuri slava Lui
    şi printre toate popoarele – minunile Lui!

Căci mare este Domnul şi vrednic de laudă,
    El este mai de temut decât toţi zeii.
Toţi zeii popoarelor sunt doar nişte idoli,
    dar Domnul a făcut cerurile.
Măreţia şi strălucirea sunt înaintea feţei Lui,
    iar puterea şi slava – în Lăcaşul Lui.

Familii ale popoarelor, daţi Domnului,
    daţi Domnului slavă şi cinstiţi-I puterea!
Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Său!
    Aduceţi un dar şi veniţi în curţile Lui!
Închinaţi-vă Domnului cu podoabe sfinte[a]!
    Tremuraţi înaintea Lui, voi, de pe întreg pământul!
10 Spuneţi printre neamuri: „Domnul împărăţeşte!
    De aceea lumea stă neclintită şi nu poate fi clătinată.
        El va judeca popoarele cu nepărtinire.“
11 Să se bucure cerurile şi să se înveselească pământul!
    Să vuiască marea şi tot ce este în ea!
12 Să tresalte câmpia şi tot ce este pe ea!
    Atunci toţi copacii pădurii vor striga de bucurie
13 înaintea Domnului, căci El vine,
    vine să judece pământul,
să judece lumea cu dreptate
    şi popoarele după credincioşia Sa.

Footnotes:

  1. Psalmii 96:9 Sau: în splendoarea sfinţeniei Sale; sfinţenie se poate referi la Domnul Însuşi, la Tabernacul sau la îmbrăcămintea preoţească (vezi Ps. 110:3)

Psalmul 95 = 96, Traducerea Bartolomeu Anania

O cantare-lauda ; a lui David : cand a fost Casa zidita dupa intoarerea din robie . Fara titlu la Evrei

1Cântaţi-I Domnului cântare nouă,
cântaţi-I Domnului tot pământul!

2Cântaţi-I Domnului, binecuvântaţi-I numele,
din zi în zi binevestiţi mântuirea Lui.

3Vestiţi-I între neamuri slava,
între toate popoarele minunile Lui.

4Că mare e Domnul şi lăudat foarte,
de temut este mai presus decât toţi dumnezeii;

5că toţi dumnezeii păgânilor sunt demoni, (nota : daimónion (în limbajul biblic) = „duh rău“, „demon“, „diavol“ (ca în Dt 32, 17).)

dar Domnul a făcut cerurile;

6laudă şi frumuseţe sunt înaintea Lui,
sfinţenie şi măreţie în locaşul Său cel sfânt.

7Voi, urmaşi ai neamurilor, aduceţi-I Domnului,
Domnului aduceţi-I slavă şi cinste;
aduceţi-I Domnului slava datorată numelui Său,

8aduceţi jertfe şi intraţi în curţile Lui,
în curtea Lui cea sfântă închinaţi-vă Domnului.

9De faţa Lui să tresalte (nota : Sensul generic al verbului salévo este „a (se) agita“, dar nuanţele se traduc în funcţie de context (vezi şi v. 11).) tot pământul;
spuneţi între neamuri că Domnul S'a împărăţit

10pentru că a întărit lumea care nu se va clinti;
El întru dreptate va judeca popoarele.

11Veselească-se cerurile şi să se bucure pământul,
marea să tresalte cu toată plinătatea ei,  (nota : = cu toate vieţuitoarele care sunt în ea.)

să se bucure câmpurile cu tot ce e pe ele.

12Atunci toţi copacii pădurii se vor bucura de faţa Domnului,
că vine, vine să judece pământul;

13lumea o va judeca întru dreptate
şi popoarele întru adevărul Său. (nota : Omul cu conştiinţa curată nu aşteaptă judecata lui Dumnezeu cu spaimă, ci cu încredere şi bucurie.)

Psalmul 96(95) , psalmul 7 din volumul 4 al imnologiei iudaice , indemnuri de a-L lauda pe Domnul care Domneste si care vine sa judece pamantul

- acest psalm este citat in 1Cronici 16, astfel este plasat la celebrarea de dupa mutarea Chivotului din casa lui Obed-Edom

(in lucru)

Read more…

Psalmii cap.95

Psalmul 95 , Traducerea Dumitru Cornilescu

1. Veniti sa cantam cu veselie Domnului si sa strigam de bucurie catre Stanca mantuirii noastre.

2. Sa mergem inaintea Lui cu laude, sa facem sa rasune cantece in cinstea Lui!

3. Caci Domnul este un Dumnezeu mare, este un imparat mare mai presus de toti dumnezeii.

4. El tine in mana adancimile pamantului, si varfurile muntilor sunt ale Lui.

5. A Lui este marea, El a facut-o, si mainile Lui au intocmit uscatul:

6. veniti sa ne inchinam si sa ne smerim, sa ne plecam genunchiul inaintea Domnului, Facatorului nostru!

7. Caci El este Dumnezeul nostru, si noi suntem poporul pasunii Lui, turma pe care o povatuieste mana Lui… O! de ati asculta azi glasul Lui! -

8. "Nu va impietriti inima ca la Meriba, ca in ziua de la Masa, in pustiu,

9. unde parintii vostri M-au ispitit si M-au incercat, macar ca vazusera lucrarile Mele.

10. Patruzeci de ani M-am scarbit de neamul acesta si am zis: "Este un popor cu inima ratacita; ei nu cunosc caile Mele."

11. De aceea am jurat in mania Mea: "Nu vor intra in odihna Mea!"

Psalmul 95 , Noua Traducere in Limba Romana

Veniţi să strigăm de bucurie către Domnul,
    să strigăm către Stânca mântuirii noastre!
Să ne înfăţişăm înaintea Lui cu laude
    şi să strigăm către El prin cântări!

Căci Domnul este un Dumnezeu mare,
    este un împărat mare, mai presus de toţi zeii!
El ţine în mână adâncimile pământului,
    iar înălţimile munţilor sunt ale Lui.
A Lui este marea, – El a făcut-o –
    iar uscatul, mâinile Lui l-au întocmit.

Veniţi să I ne închinăm, să I ne plecăm înainte,
    să îngenunchem înaintea Domnului, Creatorul nostru!
Căci El este Dumnezeul nostru,
    iar noi suntem poporul păşunii Lui,
        turma mâinii Sale!

„Astăzi dacă auziţi glasul Lui,[a]
    nu vă împietriţi inimile ca la Meriba[b],
        ca în ziua de la Masa[c], în pustie,
când strămoşii voştri M-au pus la încercare
    şi M-au ispitit, deşi Îmi văzuseră lucrările!
10 Timp de patruzeci de ani am fost scârbit de acea generaţie
    şi am zis: «Ei sunt un popor care s-a rătăcit în inima lui
        şi n-au cunoscut căile Mele.»
11 De aceea am jurat în mânia Mea:
    «Nu vor intra în odihna Mea!»“

Footnotes:

  1. Psalmii 95:7 Sau: O, dacă aţi asculta astăzi glasul Său!
  2. Psalmii 95:8 Meriba înseamnă ceartă
  3. Psalmii 95:8 Masa însemnă testare

Psalmul 94 = 95 , Traducerea Bartolomeu Anania

O cantare-lauda a lui David ( fara titlu la evrei )

1Veniţi să ne bucurăm întru Domnul,
întru bucurie să-I strigăm lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.

2Întru laudă să-I întâmpinăm faţa,
cu psalmi de bucurie să-I strigăm. (nota : „Faţa“ înseamnă aici persoana Mântuitorului, ivirea şi prezenţa Sa printre noi. Să nu aşteptăm acasă până ce El va veni, ci să-I ieşim în întâmpinare cu mulţumiri şi imne de laudă, să-I dăm Fiului cinstirea pe care o dăm Tatălui (Sf. Nicolae Cabasila).)

3Că mare Dumnezeu este Domnul,
şi mare Împărat peste tot pământul.

4Că'n mâna Lui sunt marginile pământului,
înălţimile munţilor ale Sale sunt;

5că a Lui este marea, El a făcut-o,
şi mâinile Lui au plăsmuit uscatul.

6Veniţi să ne închinăm şi să-I cădem înainte
şi să plângem în faţa Domnului Care ne-a făcut!

7Că El e Dumnezeul nostru,
iar noi suntem poporul păşunii Sale
şi turma mâinilor Lui.
O, dacă I-aţi auzi voi astăzi glasul:

8„Nu vă învârtoşaţi inimile
ca atunci, la Răzvrătire (nota : Aluzie la întâmplarea şi cuvintele lui Moise din Iş 17, 2. Versetele 8-11 vor fi citate de Pavel în Evr 3, 7-11 şi comentate de Sf. Ioan Hrisostom. Momentele sau locurile de odihnă sunt trei: Ziua a Şaptea, când Dumnezeu, după creaţie, S'a odihnit de toate lucrurile Lui; Ţara Făgăduinţei, unde poporul lui Israel s'a odihnit după lunga sa călătorie prin pustie; Împărăţia cerurilor, unde noi năzuim să ne odihnim după toate ostenelile noastre. Primele două s'au consumat în istorie, aşa că aici nu mai poate fi vorba de ele; rămâne ultima, odihna pe care răzvrătiţii (păcătoşii) n'o vor avea, dar spre care noi ne străduim şi în care nădăjduim.) ,
în ziua ispitirii în pustie,

9unde părinţii voştri M'au ispitit,
M'au pus la'ncercare şi au văzut lucrurile Mele.

10Patruzeci de ani M'am mâniat pe neamul acesta
şi am zis: – Ei pururea rătăcesc cu inima

11şi căile Mele nu le-au cunoscut,
aşa că juratu-M'am întru mânia Mea:
Întru odihna Mea nu vor intra!“

Psalmul 95(94) , psalmul 6 din volumul 4 al imnologiei iudaice ,  un cantec de lauda , un indemn de a fi laudat Domnul deoarece El este Imparatul a caru-i maretie merita laudata , un indemn la inchinare in fata Domnului, atrage atentia pericolului impietririi inimii care are ca consecinta promisiunea lui Dumnezeu de a nu beneficia de cele promise in cazul ascultarii, invitatie la pelerinaj spre Templu ,

- in perioada postexilica acest psalm a fost introdus ca cantec procesional pentru intrarea la Templu, de fapt un preot invita comunitatea sa-L laude pe Domnul, pentru suveranitatea Lui asupra naturii,

- iudaismul a introdus acest psalm in liturgia de intrare in Sabat, vinerea seara la apus

- bisericile traditionale au introdus psalmul in liturgia orelor , si ii trezeste pe preoti in fiecare diminiata la rugaciunea liturgica ,

- pentru credinciosi acest psalm este un averisment sever deoarece aminteste ca de o mare parte din israeliti Domnul nu a avut placere si i-a lasat sa moara in pustiu , (1Corinteni 10:5-6) " Totuşi cei mai mulţi dintre ei n-au fost plăcuţi lui Dumnezeu, căci au pierit în pustiu. Şi aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească nouă drept pilde, pentru ca să nu poftim după lucruri rele, cum au poftit ei."

(in lucru)

Read more…

Psalmii cap.94

Psalmul 94, Traducerea Dumitru Cornilescu

1. Doamne Dumnezeul razbunarilor, Tu, Dumnezeul razbunarilor, arata-Te!

2. Scoala-Te, Judecatorul pamantului, si rasplateste celor mandri dupa faptele lor!

3. Pana cand vor birui cei rai, Doamne, pana cand vor birui cei rai?

4. Ei tin cuvantari puternice, vorbesc cu trufie, si toti cei ce fac raul se falesc.

5. Ei zdrobesc pe poporul Tau, Doamne, si asupresc mostenirea Ta.

6. Injunghie pe vaduva si pe strain, ucid pe orfani

7. si zic: "Nu vede Domnul, si Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!"

8. Totusi invatati-va minte, oameni fara minte! Cand va veti intelepti, nebunilor?

9. Cel ce a sadit urechea s-ar putea sa n-auda? Cel ce a intocmit ochiul s-ar putea sa nu vada?

10. Cel ce pedepseste neamurile s-ar putea sa nu pedepseasca, El, care a dat omului pricepere?

11. Domnul cunoaste gandurile omului: stie ca sunt desarte.

12. Ferice de omul pe care-l pedepsesti Tu, Doamne, si pe care-l inveti din legea Ta,

13. ca sa-l linistesti in zilele nenorocirii, pana se va sapa groapa celui rau!

14. Caci Domnul nu lasa pe poporul Sau si nu-Si paraseste mostenirea.

15. Ci se va face odata judecata dupa dreptate, si toti cei cu inima curata o vor gasi buna.

16. Cine ma va ajuta impotriva celor rai? Cine ma va sprijini impotriva celor ce fac raul?

17. De n-ar fi Domnul ajutorul meu, cat de curand ar fi sufletul meu in tacerea mortii!

18. Ori de cate ori zic: "Mi se clatina piciorul!", bunatatea Ta, Doamne, ma sprijina totdeauna.

19. Cand ganduri negre se framanta cu gramada inauntrul meu, mangaierile Tale imi invioreaza sufletul.

20. Te vor pune cei rai sa sezi pe scaunul lor de domnie, ei care pregatesc nenorocirea la adapostul Legii?

21. Ei se strang impotriva vietii celui neprihanit si osandesc sange nevinovat.

22. Dar Domnul este turnul meu de scapare, Dumnezeul meu este stanca mea de adapost.

23. El va face sa cada asupra lor nelegiuirea, El ii va nimici prin rautatea lor; Domnul Dumnezeul nostru ii va nimici.

Psalmul 94 , Noua Traducere in Limba Romana

O, Dumnezeu al răzbunărilor! O, Doamne!
    O, Dumnezeu al răzbunărilor, străluceşte Tu!
Ridică-Te, Judecător al pământului;
    răsplăteşte celor mândri după mândria lor!
Până când vor triumfa cei răi, Doamne,
    până când?

Ei bolborosesc, vorbesc cu trufie,
    toţi cei ce săvârşesc nelegiuirea se laudă.
Asupresc pe poporul Tău, Doamne,
    apasă asupra moştenirii Tale.
Îi omoară pe văduvă şi pe străin;
    îl ucid pe orfan.
Ei zic: „Nu vede Domnul!
    Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!“

Luaţi aminte, voi, oameni fără minte din popor!
    Neghiobilor, când vă veţi deştepta?
Să nu audă Cel Ce a sădit urechea?
    Să nu vadă Cel Ce a plăsmuit ochiul?
10 Să nu mustre oare Cel Ce disciplinează neamurile,
    Cel Ce învaţă pe om cunoaşterea?
11 Domnul cunoaşte gândurile omului;
    ştie că sunt zadarnice.

12 Ferice de bărbatul pe care-l disciplinezi Tu, Doamne,
    şi pe care-l înveţi din Legea Ta,
13 ca să-l linişteşti în zilele cele rele,
    până se va săpa groapa celui rău.
14 Domnul nu-Şi părăseşte poporul,
    nici nu-Şi uită moştenirea!
15 Căci din nou se va face judecată cu dreptate
    şi toţi cei cu inima cinstită o vor urma.

16 Cine se va ridica pentru mine împotriva celor răi?
    Cine va lua poziţie pentru mine împotriva celor ce săvârşesc nelegiuirea?
17 Dacă Domnul nu ar fi ajutorul meu,
    foarte curând sufletul meu ar fi culcat în tăcerea morţii.
18 Când zic: „Mi se clatină piciorul!“,
    îndurarea Ta, Doamne, mă sprijină!
19 În mulţimea frământărilor mele lăuntrice,
    alinările Tale îmi încântă sufletul.

20 Poate oare un tron corupt să Ţi se alăture,
    unul care plăsmuieşte necazul prin decret?
21 Ei uneltesc[a] împotriva sufletului celui drept
    şi osândesc sânge nevinovat.
22 Domnul este întăritura mea!
    Dumnezeul meu este stânca mea de adăpost!
23 El le va răsplăti după nelegiuirea lor
    şi-i va nimici pentru răutatea lor;
        Domnul, Dumnezeul nostru, îi va nimici.

Footnotes:

  1. Psalmii 94:21 Lit.: se strâng

Psalmul 93 = 94 , Traducerea Bartolomeu Anania

Un psalm al lui David : pentru cea de a patra zi a saptamanii (nota : Fer. Augustin explică: Întregul psalm e un îndemn la răbdare faţă de succesele şi propăşirea păcătosului. Pe de altă parte, el este dedicat celei de a patra zi a săptămânii; e vorba de cea de a patra zi a creaţiei, când Dumnezeu a făcut luminătorii cerului (Fc 1, 14-19). Cheia înţelesului ne-o dă Sf. Pavel în Epistola către Filipeni: „Pe toate să le faceţi fără murmur şi fără socoteli, ca să fiţi fără prihană şi curaţi, fii ai lui Dumnezeu, neîntinaţi în mijlocul unui neam sucit şi stricat, în care voi străluciţi ca nişte luminători în lume“ (Flp 2, 14-15).)

1Domnul este Dumnezeul răzbunărilor;
Dumnezeul răzbunărilor a vorbit deschis.

2Înalţă-Te, Tu, Cel ce judeci pământul,
dă-le celor mândri ce li se cuvine.

3Până când păcătoşii, Doamne,
până când păcătoşii se vor făli?

4Până când vor rosti şi vor grăi nedreptate,
până când vor grăi ei, toţi cei ce lucrează fărădelegea?

5Pe poporul Tău, Doamne, l-au asuprit
şi moştenirii Tale i-au adus dureri.

6Pe văduvă şi pe străin (nota : „străin“ în sensul de imigrant, rezident, prozelit.) i-au ucis
şi pe orfani i-au omorât.

7Şi au zis: „Domnul nu va vedea,
nici că va pricepe Dumnezeul lui Iacob“.

8Înţelegeţi dar voi, cei nemintoşi de prin popor,
iar voi, nebunilor, fiţi şi voi o dată înţelepţi!

9Cel ce-a sădit urechea, El oare nu aude?
Cel ce-a plăsmuit ochiul, El oare nu'nţelege?

10Cel care-i ceartă pe păgâni, oare nu-i va dojeni,
El, Cel care-l învaţă pe om să cunoască?

11Domnul cunoaşte gândurile oamenilor, anume că sunt deşarte.

12Fericit e omul pe care-l vei certa (nota : Aici, ca şi în cele mai multe locuri din Sfânta Scriptură, verbul „a certa“ (paidévo) are un sens pedagogic: certarea (sau chiar pedeapsa) pe care părintele sau învăţătorul i-o aplică fiului sau şcolarului, cu scopul de a-l îndrepta.) , Doamne,
şi din legea Ta îl vei învăţa,

13ca să-i dai odihnă'n zile rele
până ce o groapă i se va săpa păcătosului.

14Căci Domnul nu Se va lepăda de poporul Său
şi moştenirea nu-Şi va părăsi-o

15până ce dreptatea se va întoarce la judecată
şi toţi cei drepţi cu inima Îi vor fi aproape.

16Cine se va ridica pentru mine împotriva răufăcătorilor,
sau cine va sta'mpreună cu mine împotriva celor ce lucrează fărădelegea?

17Că dacă Domnul nu m'ar fi ajutat,
puţin i-ar fi lipsit sufletului meu să-şi afle sălaş în iad.

18De câte ori am zis: - Piciorul mi-a alunecat...,
mila Ta, Doamne, mi-a stat într'ajutor.

19Doamne, (nota : Doamne“ se află numai în Codex Alexandrinus, motiv pentru care lipseşte dintr'o seamă de versiuni (inclusiv cele româneşti dintre 1688 şi 1914). după mulţimea durerilor din inima mea,
aşa au adus mângâierile Tale veselie'n sufletul meu. (nota : Sf. Isaac Sirul: Vrei să te veseleşti de mângâierile lui Dumnezeu? Nu fi răzbunător, ci eliberator; nu căuta cusururi, ci oferă alinare; nu fi trădător, ci martir; nu acuza, ci apără. În numele păcătoşilor roagă-L pe Dumnezeu să-i miluiască, pentru cei drepţi roagă-L să-i păzească întru dreptate. Pe omul rău cucereşte-l prin bunătate şi blândeţe, pe cel zelos fă-l să se minuneze de bunătatea ta. Fă dreptatea să roşească în faţa milostivirii tale. Alături de cel mâhnit să ai şi tu inima mâhnită. Iubeşte-i pe toţi oamenii, dar ţine-te departe de toţi oamenii. Adu-ţi aminte de moarte, pregăteşte-te să ajungi acolo şi înfrumuseţează-ţi alergarea.)

20Scaunul fărădelegii să nu aibă părtăşie cu Tine,
cel ce pe temeiul poruncii plăsmuieşte muncă silnică (nota : Înţelesul corect al cuvântului kópos: suferinţă cauzată de o muncă istovitoare; tradus prin „muncă silnică“ în contextul juridic al versetului.)

21ei vor prinde'n vânătoare sufletul celui drept
şi sânge nevinovat vor osândi.

22Dar mie Domnul mi s'a făcut scăpare
şi Dumnezeul meu, ajutorul nădejdii mele.

23Iar lor le va plăti Domnul după a lor nelegiuire
şi după răutatea lor îi va face Domnul Dumnezeul nostru să piară vederii.

Psalmul 94(92) , psalmul 5 din volumul 4 al imnologiei iudaice ,  o chemare a lui Dumnezeul Razbunatorul, din cauza rautatii celor din jur, si o multumire pentru ajutorul dat de Domnul , Dumnezeu judecatorul cel drept

- Dumnezeu care face dreptate , desi la prima vedere pare absent

- bisericile traditionale folosesc psalmul in liturgia orelor , lupta dintre Satan si Biserica se indreapta spre epilog , prin acest psalm invoca razbunarea lui Dumnezeu impotriva lui Satan si duhurilor rele nevazute , considerand psalmii de acest gen ca fiind "spada Cuvantului lui Dumnezeu" si rugaciunea sugerata de Duhul Sfant pe care bisericile traditionale le pun in liturghie la indemana crestinilor pentru a lupta

- credinciosii cunosc Luca 6:27-28 si stiu ca prin acest psalm nu se invoca razbunarea impotriva oamenilor care trebuiesc iertati si iubiti , ce impotriva puterii intunericului

(in lucru )

Read more…

Psalmii cap.93

Psalmul 93 , Traducerea Dumitru Cornilescu

1. Domnul imparateste imbracat cu maretie; Domnul este imbracat si incins cu putere: de aceea lumea este tare si nu se clatina.

2. Scaunul Tau de domnie este asezat din vremuri stravechi; Tu esti din vesnicie!

3. Raurile vuiesc, Doamne, raurile vuiesc tare, raurile se umfla cu putere.

4. Dar mai puternic decat vuietul apelor mari si mai puternic decat vuietul valurilor naprasnice ale marii este Domnul in locurile ceresti.

5. Marturiile Tale sunt cu totul adevarate; sfintenia este podoaba Casei Tale, Doamne, pentru tot timpul cat vor tine vremurile.

Psalmul 93, Noua Traducere in Limba Romana

Domnul împărăţeşte îmbrăcat în maiestate,
    Domnul este îmbrăcat şi încins cu putere.
        De aceea lumea este întărită şi nu se clatină.
Tronul Tău a fost aşezat din vremuri străvechi;
    Tu eşti din veşnicie.

Mările s-au ridicat, Doamne,
    mările şi-au ridicat glasul,
        mările şi-au ridicat valurile.
Mai măreţ decât vuietul apelor cele mari
    şi mai măreţ decât valurile mării
        este Domnul din înălţime.

Mărturiile Tale sunt vrednice de încredere,
    iar sfinţenia Îţi împodobeşte Casa;
        şi aşa va fi, Doamne, cât vor dăinui zilele.

Psalmul 92 = 93 , Traducerea Bartolomeu Anania

O cantare-lauda a lui David , pentru ziua de dinaintea Sambetei , cand pamantul a fost locuit pentru intaia oara (nota : Deşi, la creaţie, pământul a fost populat cu tot felul de vieţuitoare, psalmistul socoteşte că a fost cu adevărat locuit doar din ziua a şasea (de dinaintea Sabatului, adică a zilei de odihnă), când Dumnezeu l-a făcut pe om, singura fiinţă pe care El a creat-o „după chipul“ Său şi singura devenită „întru suflet viu“ (Fc 2, 7).)

1Domnul S'a împărăţit (nota : Forma reflexivă traduce cel de al doilea sens al verbului basilévo = „a deveni împărat“; nu e vorba, aşadar, de o acţiune încheiată, ci de una începută şi care continuă.) , întru podoabă S'a îmbrăcat,
îmbrăcatu-S'a Domnul întru putere şi S'a încins,
pentru că a întărit lumea care nu se va clinti.

2De-atunci tronul Tău s'a pregătit, Tu din veşnicie eşti.(nota :Literal: „din veac până'n veac“, ceea ce ar însemna că trebuie citit: „din secol până'n secol“. Grecescul aión (citeşte eón) are înţelesul de timp ca durată nedeterminată şi, mai mult, de eternitate (în limbajul filosofiei: „ceea ce există din eternitate“, „entitate divină“). În limbajul nostru biblic şi liturgic expresiile „în veacul veacului“, „în veacul vecilor“ sau „în vecii vecilor“ înseamnă „în veşnicie“.)

3Ridicat-au râurile, Doamne,
ridicat-au râurile glasurile lor;

4râurile-şi vor ridica valurile la glas de ape multe;
minunate sunt talazele mării,
minunat e Domnul întru cele înalte.

5Mărturiile Tale s'au adeverit foarte,
casei Tale i se cuvine sfinţenie, Doamne,
întru lungime de zile.

Psalmul 93(92) , o cantare prin care se arata Domnia Domnului , puterea Domnului in locurile ceresti , superioara puterii naturii

- psalmul ar putea sa se refere in mod real la construirea Templului lui Solomon , si intrarea Domnului in Templu sub forma unui nor ,"slava Domnului umpluse Casa lui Dumnezeu"(2Cronici 5:13-14)

- psalmul face parte din liturgia sinagogala a celor 12 psalmi sabatici si era folosit in ziua de vineri la asfintit

- psalmul celebreaza Imparatia mesianica a lui Cristos, Imparatia lui Cristos al carui creator este El, Cuvantul, El este creatorul Bisericii

- prin acest Psalm , Biserica il aclama pe Cristos si-L recunoaste ca Domn

(in lucru)

Read more…

Psalmii cap.92

Psalmul 92 , Traducerea Dumitru Cornilescu

1. (Un psalm. O cantare pentru ziua Sabatului.) Frumos este sa laudam pe Domnul si sa marim Numele Tau, Preainalte,

2. sa vestim dimineata bunatatea Ta, si noaptea, credinciosia Ta,

3. cu instrumentul cu zece corzi si cu lauta, in sunetele harpei.

4. Caci Tu ma inveselesti cu lucrarile Tale, Doamne, si eu cant de veselie, cand vad lucrarea mainilor Tale.

5. Cat de mari sunt lucrarile Tale, Doamne, si cat de adanci sunt gandurile Tale!

6. Omul prost nu cunoaste lucrul acesta, si cel nebun nu ia seama la el.

7. Daca cei rai inverzesc ca iarba si daca toti cei ce fac raul infloresc, este numai ca sa fie nimiciti pe vecie.

8. Dar Tu, Doamne, esti inaltat in veci de veci!

9. Caci iata, Doamne, vrajmasii Tai, iata vrajmasii Tai pier: toti cei ce fac raul sunt risipiti.

10. Dar mie, Tu-mi dai puterea bivolului si m-ai stropit cu untdelemn proaspat.

11. Ochiul meu isi vede implinita dorinta fata de vrajmasii mei, si urechea mea aude implinirea dorintei mele fata de potrivnicii mei cei rai.

12. Cel fara prihana inverzeste ca finicul si creste ca cedrul din Liban.

13. Cei saditi in Casa Domnului, inverzesc in curtile Dumnezeului nostru.

14. Ei aduc roade si la batranete, sunt plini de suc si verzi,

15. ca sa arate ca Domnul este drept, El, Stanca mea, in care nu este nelegiuire.

Psalmul 92, Noua Traducere in Limba Romana

Un psalm. Un cântec. Pentru Sabat.

Bine este să se aducă laudă Domnului,
    să se cânte Numelui Tău, Preaînalte,
să se vestească dimineaţa îndurarea Ta
    şi credincioşia Ta – noaptea,
cu lira cea cu zece corzi, cu harfa[a]
    şi în sunet de liră.
Căci Tu mă înveseleşti, Doamne, prin ceea ce înfăptuieşti;
    la lucrările mâinilor Tale strig de bucurie!

Ce măreţe sunt lucrările Tale, Doamne!
    Cât de adânci sunt gândurile Tale!
Omul fără minte nu cunoaşte acest lucru
    şi nebunul nu-l înţelege.
Cei răi înmuguresc ca iarba
    şi toţi cei ce săvârşesc nelegiuirea înfloresc,
dar numai ca să fie nimiciţi pe vecie.

    Însă Tu, Doamne, eşti înălţat pe vecie!
Duşmanii Tăi, Doamne, duşmanii Tăi pier!
    Sunt îndepărtaţi toţi cei ce săvârşesc nelegiuirea!
10 Mie însă îmi înalţi puterea[b] ca bivolului sălbatic;
    sunt uns cu uleiuri proaspete.
11 Ochii mei au văzut pedepsirea duşmanilor mei,
    iar urechile mele au auzit zdrobirea celor răi care se ridicau împotriva mea.

12 Cel drept înmugureşte ca palmierul
    şi creşte ca cedrul din Liban.
13 Cei sădiţi în Casa Domnului,
    înmuguresc în curţile Dumnezeului nostru.
14 Ei rodesc până la bătrâneţe,
    sunt plini de miez şi de verdeaţă,
15 ca să se facă de cunoscut că Domnul este drept.
    Stânca mea! În El nu există nedreptate!

Footnotes:

  1. Psalmii 92:3 Ebr.: nevel (vezi nota de la 81:2); sau: cu harfa cu zece coarde, / cu sunete de liră
  2. Psalmii 92:10 Lit.: cornul, cornul simbolizând puterea

Psalmul 91 = 92 , Traducerea Bartolomeu Anania

Un psalm-cantare , pentru Ziua Sambetei

1Bine este a ne mărturisi (nota : Verbul exomologéo înseamnă „a se mărturisi“ şi numai în anumite contexte înseamnă „a lăuda“, „a aduce laudă“ (construit cu dativul). În cazul de faţă, Fer. Ieronim îi conferă sensul primar şi, notând ordinea în care se desfăşoară mişcările, tâlcuieşte: întâi I te mărturiseşti Domnului, ca să-ţi ierte păcatele; odată despovărat, vei avea şi starea sufletească de a-I cânta.)Domnului
şi a-i cânta numelui Tău, Preaînalte,

2a vesti dimineaţa mila Ta
şi adevărul Tău în toată noaptea

3pe psaltire cu zece strune, prin cântec de alăută.

4Că m'ai veselit, Doamne, întru făpturile Tale
şi întru lucrul mâinilor Tale mă voi bucura.

5Cât de mari sunt lucrurile Tale, Doamne,
cât de adânci sunt gândurile Tale!:

6Omul fără minte n'o va cunoaşte
şi cel nepriceput n'o va pricepe.

7Când păcătoşii răsar ca iarba
şi toţi cei ce lucrează fărădelege iscodesc pe sub gene (nota : Înţelesul nuanţat al verbului diakýpto = „a se apleca (printr'o deschizătură sau peste un gard) spre a vedea ce se petrece dincolo“.)

8o fac spre nimicirea lor în veacul veacului;
dar Tu, Doamne, Preaînalt eşti în veac.

9Că, iată, vrăjmaşii Tăi, Doamne, vor pieri
şi toţi cei ce lucrează fărădelege se vor risipi,

10iar fruntea mea se va înălţa ca aceea a inorogului
şi bătrâneţile mele se vor întări cu untdelemn bogat (nota : Literal: „untdelemn gras“.)

11Şi ochiul meu s'a uitat peste vrăjmaşii mei,
iar urechea mea îi va auzi pe viclenii ce se ridică împotrivă-mi.

12Dreptul ca finicul va înflori
şi ca un cedru din Liban se va înmulţi.

13Cei ce sunt răsădiţi în casa Domnului
în curţile Dumnezeului nostru vor înflori,

14la adâncă bătrâneţe (nota : Literal: „la bătrâneţe grasă“: înaintată, hrănită cu untdelemn bogat (v. 10).) ei încă se vor înmulţi
şi fericiţi vor fi să dea de veste

15că drept este Domnul, Dumnezeul meu,
şi că nedreptate nu se află într'Însul.

Psalmul 92(91) , psalmul 3 din volumul 4 al imnologiei iudaice , unde vedem o cantare de multumire Domnului, preamarind Numele Lui spund "Preinalte" , lauda fidelitatii lui Dumnezeu

- in practica sinagogala acest psalm este folosit si in prezent ca o cantare de intrare in Sabat, vinerea la apusul soarelui,

- in trecut acest psalm era in repertoriul zilnic al corului levitilor fiind cantat insotind oferta de vin ce urma dupa celebrarea sacrificiului zilnic de la Templu

- liturgia bisericilor traditionale canta acest imn in Laudele de sambata , celebrand in liturgia sa operele minunate ale lui Dumnezeu si intelepciunea care se manifesta in viata glorioasa a sfintilor

(in lucru)

Read more…