All Posts (151)

Psalmii cap. 51

Psalmul 51 , Traducerea Dumitru Cornilescu  (aranjamentul textului imi apartine)

Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David. Făcut când a venit la el prorocul Natan, după ce intrase David la Bat-Şeba.

Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta !

După îndurarea Ta cea mare, şterge fărădelegile mele !

Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea şi curăţă-mă de păcatul meu ! Căci îmi cunosc bine fărădelegile, şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea. Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit şi am făcut ce este rău înaintea Ta; aşa că vei fi drept în hotărârea Ta şi fără vină în judecata Ta.

Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea. Dar Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii: fă, dar, să pătrundă înţelepciunea înăuntrul meu !

Curăţă-mă cu isop, şi voi fi curat; spală-mă, şi voi fi mai alb decât zăpada. Fă-mă să aud veselie şi bucurie, şi oasele pe care le-ai zdrobit Tu, se vor bucura. Întoarce-Ţi privirea de la păcatele mele, şterge toate nelegiuirile mele !

Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic !

Nu mă lepăda de la faţa Ta şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt.Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale şi sprijină-mă cu un duh de bunăvoinţă ! Atunci voi învăţa căile Tale pe cei ce le calcă, şi păcătoşii se vor întoarce la Tine.

Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele ! Izbăveşte-mă de vina sângelui vărsat, şi limba mea va lăuda îndurarea Ta. Doamne, deschide-mi buzele, şi gura mea va vesti lauda Ta. Dacă ai fi voit jertfe, Ţi-aş fi adus: dar Ţie nu-Ţi plac arderile de tot. Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită.

În îndurarea Ta, varsă-Ţi binefacerile asupra Sionului şi zideşte zidurile Ierusalimului ! Atunci vei primi jertfe neprihănite, arderi de tot şi jertfe întregi; atunci se vor aduce pe altarul Tău viţei.

Psalmul 50 = 51 , Traducerea Bartolomeu Anania

Pentru sfarsit ; un psalm al lui David ; cand a venit la el profetul Natan ca sa-l mustre pentru vremea cand el intrase la Batseba , femeia lui Urie (nota : Săvârşind adulter cu femeia oşteanului Urie şi apoi uneltind moartea acestuia în război, regele David şi-a încărcat sufletul cu două păcate foarte grele, pentru care Dumnezeu l-a mustrat prin profetul Natan (vezi toată istoria în 2 Rg 11, 2-17). Fructul literar al acestei nefericite întâmplări a fost Psalmul 50, ca expresie a pocăinţei pentru o vină recunoscută. Fericitul Augustin notează că nu David cel din păcat trebuie să fie modelul creştinului, ci David cel ce se căieşte de păcat. De căzut, poate cădea oricine; important e să se ridice. Psalmul 50, ca rugăciune personală de căinţă şi umilinţă, este cel mai cunoscut, mai popular şi mai practicat din cei 150, nu numai în mânăstiri, ci şi în rândul credincioşilor obişnuiţi; cei mai mulţi îl ştiu pe-de-rost. Textul a cunoscut atâtea şlefuiri de-a lungul secolelor, încât diortosirea sa nu poate fi decât minimă.)

1Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
şi după mulţimea îndurărilor Tale şterge fărădelegea mea.

2Spală-mă'ntru totul (nota : Sintagma epì pléion înseamnă „mult peste număr“, „mult peste măsură“; în ultimă instanţă: întru totul, exhaustiv. Vechea limbă română l-a tradus prin „mai vârtos“, expresie care nu acoperă sensul şi care astăzi este uzată. Textul grecesc realizează şi efectul sonor al unei aliteraţii: epì pléion plynón me = „spală-mă'ntru totul“...)  de fărădelegea mea
şi de păcatul meu mă curăţeşte.

3Că fărădelegea mea eu o cunosc
şi păcatul meu înaintea mea este pururea.

4Ţie unuia am greşit
şi răul în faţa Ta l-am făcut, (nota : Răul săvârşit cu răutate şi obrăznicie, fără ca făptaşul să mai fi încercat, ca de obicei, să se ascundă; păcatul conştient de sine, cu asumarea consecinţelor.)aşa ca Tu să Te îndreptăţeşti întru cuvintele Tale
şi Tu să biruieşti atunci când vei face judecata (nota : Construcţie gramaticală menită să sugereze că acţiunile din propoziţiile secundare se vor produce în condiţiile prevăzute de propoziţiile principale, dar nu sunt cauzate de acestea. Aşadar, nu se poate spune că psalmistul a păcătuit cu scopul de a demonstra că Dumnezeu e drept şi biruitor, ci că dreptatea şi biruinţa lui Dumnezeu devin evidente atunci când omul păcătuieşte şi când păcatul său se cere cumpănit în judecata divină. În cazul de faţă, judecata se cere a fi iertare. Iertând, Dumnezeu nu-Şi dezminte dreptatea spuselor şi, totodată, Îşi manifestă biruinţa asupra păcatului. Partea a doua a versetului va fi citată de Pavel în Rm 3, 4.)

5Că, iată, întru fărădelegi m'am zămislit
şi în păcate m'a născut maica mea (nota : Deşi psalmistul pare a invoca impuritatea funciară a omului (vezi şi Iov 14, 4) drept motivaţie sau scuză pentru ceea ce a făcut, textul poate fi şi o străfulgerare a conştiinţei păcatului originar, o doctrină care va căpăta contur doar prin Apostolul Pavel în Rm 5, 12-21.)

6Că, iată, adevărul l-ai iubit:
cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi le-ai arătat mie.

7Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi,
spăla-mă-vei şi mai alb decât zăpada mă voi albi.

8Auzului meu vei da bucurie şi veselie,
bucura-se-vor oasele cele smerite.

9Întoarce faţa Ta de către păcatele mele
şi toate fărădelegile mele şterge-le.

10Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule,
şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele (nota : Sf. Maxim Mărturisitorul: „Cel ce s'a luptat vitejeşte cu patimile trupului şi a răzbit cu tărie duhurile necurate şi a alungat din ţinutul sufletului său gândurile lor, să se roage să i se dea inimă curată şi să i se înnoiască duh drept în propriul său interior, adică să fie cu desăvârşire golit de gândurile întinate şi să fie umplut prin har de gândurile dumnezeieşti, ca să devină astfel în chip spiritual o lume a lui Dumnezeu strălucită şi mare“.)

11Nu mă lepăda de la faţa Ta
şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.

12Dă-mi iarăşi (nota : apodídomi = „a da din nou“, „a restitui“, „a restaura“, „a recompune“. Psalmistul se roagă să i se dea bucuria pe care o avusese, dar pe care a pierdut-o prin păcat.)bucuria mântuirii Tale
şi cu duh stăpânitor mă întăreşte.

13Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale
şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.

14Izbăveşte-mă de vina sângelui, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele;
bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.

15Doamne, buzele mele vei deschide
şi gura mea va vesti lauda Ta.

16Că de-ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat;
arderile-de-tot nu le vei binevoi.

17Jertfă lui Dumnezeu: duh umilit;
inima zdrobită şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi (nota : „Smerenia nu se dobândeşte prin încovoierea grumazului, prin râncezeala coamei sau prin haina neîngrijită, aspră şi soioasă, în care mulţi socotesc că stă toată viturtea; ea vine din inima zdrobită şi sălăşluieşte în duhul smereniei“ (Nichita Stithatul).)

18Fă-i bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului,
şi să se zidească zidurile Ierusalimului.

19Atunci vei binevoi jertfa de dreptate
– prinosul şi arderile-de-tot –,
atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

Psalmul 51 , Noua Traducere in Limba Romana

Pentru dirijor. Un psalm al lui David compus pe vremea când profetul Natan a venit la el, după ce păcătuise cu Batşeba.

Ai milă de mine, Dumnezeule, după îndurarea Ta!
    În bunăvoinţa Ta cea mare, şterge nelegiuirile mele!
Spală-mă de vina mea
    şi curăţeşte-mă de păcatul meu!

Căci îmi cunosc nelegiuirile
    şi păcatul meu stă neîncetat înaintea mea.
Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit
    şi am făcut ceea ce este rău înaintea Ta,
aşa că Tu eşti găsit drept când vorbeşti
    şi eşti fără pată când judeci.
Iată că sunt născut în nelegiuire,
    în păcat m-a zămislit mama mea.
Tu doreşti ca adevărul să fie în adâncurile fiinţei;[a]
    fă-mi deci cunoscută înţelepciunea înăuntrul meu.[b]

Curăţeşte-mă cu isop şi voi fi curat,
    spală-mă şi voi fi mai alb decât zăpada.
Fă-mă să aud veselie şi bucurie,
    iar oasele pe care Tu le-ai zdrobit se vor veseli.
Ascunde-Ţi faţa de păcatele mele,
    şterge toate nelegiuirile mele!

10 Zideşte[c] în mine o inimă curată, Dumnezeule,
    şi pune un duh nou şi statornic înăuntrul meu!
11 Nu mă izgoni din prezenţa Ta
    şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt!
12 Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale;
    sprijină-mă cu un duh de bunăvoinţă!

13 Atunci voi învăţa căile Tale pe cei ce le calcă,
    şi păcătoşii se vor întoarce la Tine.
14 Dumnezeule, izbăveşte-mă de vina sângelui vărsat,
    Dumnezeul mântuirii mele,
        şi limba mea va cânta dreptatea Ta!
15 Stăpâne, deschide-mi buzele,
    iar gura mea va vesti lauda Ta!
16 Dacă Ţi-ar fi plăcut jertfele, Ţi-aş fi adus,
    dar Ţie nu-Ţi plac arderile de tot.
17 Jertfa plăcută lui Dumnezeu[d] este un duh zdrobit;
    Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă frântă şi mâhnită.

18 În bunăvoinţa Ta, fă bine Sionului
    şi construieşte zidurile Ierusalimului!
19 Atunci te vei bucura de jertfe potrivite,
    arderi de tot întregi;
        atunci se vor aduce viţei pe altarul Tău.

Footnotes:

  1. Psalmii 51:6 Sensul frazei în ebraică este nesigur
  2. Psalmii 51:6 Sau: Tu ai dorit … / mi-ai făcut
  3. Psalmii 51:10 În ebraică este folosit verbul a crea, din Gen. 1:1
  4. Psalmii 51:17 Sau: Jertfa mea, Dumnezeule

Psalmul 51 , pocainta lui David , dupa ce prorocul Natan a venit la el si i-a a aratat pacatul savarsit cu Bat-Seba, marturisirea pacatelor si cerere de iertare , rezumatul oricarei rugaciuni compusa din adoratie, iubire, sacrificiu, multumire, cainta , cerere,

- traditionalistii folosesc acest psalm la ritualul inmormantarii, insotind pe cei raposati de la locuinta lor spre biserica , pridvorul si figura Ierusalimului ceresc

- unii aseamana psalmul cu fiul risipitor care venindu-si in fire isi descopera vinovatia si relatia filiala cu Tatal

(articol in lucru)

Read more…

Psalmii cap. 50

Psalmul 50 , Traducerea Dumitru Cornilescu  (aranjamentul textului imi apartine)

Un psalm al lui Asaf.

Dumnezeu, da, Dumnezeu Domnul vorbeşte şi cheamă pământul, de la răsăritul soarelui până la asfinţitul lui. Din Sion, care este întruparea frumuseţii desăvârşite, de acolo străluceşte Dumnezeu.

Dumnezeul nostru vine şi nu tace. Înaintea Lui merge un foc mistuitor, şi împrejurul Lui o furtună puternică. El strigă spre ceruri sus şi spre pământ, ca să judece pe poporul Său: „Strângeţi-Mi pe credincioşii Mei, care au făcut legământ cu Mine prin jertfă !” – Atunci cerurile vor vesti dreptatea Lui, căci Dumnezeu este Cel ce judecă. – (Oprire) Ascultă, poporul Meu, şi voi vorbi; ascultă, Israele, şi te voi înştiinţa. Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tău. Nu pentru jertfele tale te mustru: căci arderile tale de tot sunt necurmat înaintea Mea. Nu voi lua tauri din casa ta, nici ţapi din staulele tale. Căci ale Mele sunt toate dobitoacele pădurilor, toate fiarele munţilor cu miile lor. Eu cunosc toate păsările de pe munţi, şi tot ce se mişcă pe câmp este al Meu. Dacă Mi-ar fi foame, nu ţi-aş spune ţie, căci a Mea este lumea şi tot ce cuprinde ea. Oare mănânc Eu carnea taurilor ? Oare beau Eu sângele ţapilor ? Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulţumiri şi împlineşte-ţi juruinţele făcute Celui Preaînalt. Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi !

Dumnezeu zice însă celui rău: „Ce tot înşiri tu legile Mele şi ai în gură legământul Meu, când tu urăşti mustrările şi arunci cuvintele Mele înapoia ta ? Dacă vezi un hoţ, te uneşti cu el, şi te însoţeşti cu preacurvarii. Dai drumul gurii la rău, şi limba ta urzeşte vicleşuguri. Stai şi vorbeşti împotriva fratelui tău, cleveteşti pe fiul mamei tale. Iată ce ai făcut, şi Eu am tăcut. Ţi-ai închipuit că Eu sunt ca tine. Dar te voi mustra şi îţi voi pune totul sub ochi !

Luaţi seama, dar, voi care uitaţi pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă sfâşii, şi să nu fie nimeni să vă scape.

Cine aduce mulţumiri ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.”

Psalmul 49 = 50 , Traducerea Bartolomeu Anania

Un psalm al lui Asaf (nota : Asaf a fost unul dintre cei patru mai-mari ai cântăreţilor, rânduiţi de David să-I psalmodieze Domnului prin instrumente muzicale (1 Par 6, 39). Cassiodor notează că el nu trebuie privit ca autor al psalmului, ci doar ca un muzicant de seamă şi ca un exponent al credincioşilor faţă de casa lui Dumnezeu. Lui i-au fost atribuiţi psalmii 72-82. În general se admite că David a folosit procedeul literar de a pune în gura altuia un anume gând (ex.: Eminescu, „Rugăciunea unui dac“).)

1Dumnezeul dumnezeilor, Domnul a vorbit şi a chemat pământul
de la răsăritul soarelui până la apus.

2Din Sion e bunăcuviinţa frumuseţii Sale.
Dumnezeu întru arătare va veni (nota : Vestire limpede a întrupării lui Dumnezeu prin Iisus Hristos. Altă traducere: „Dumnezeu va deveni vizibil“. Textul Masoretic: „Dumnezeul nostru va veni“; „Dumnezeul nostru vine“; „Să vină El, Dumnezeul nostru“.)

3Dumnezeul nostru, şi nu va păstra tăcere.
Foc înaintea Lui va arde
şi vifor mare fi-va împrejuru-I.

4Chema-va cerul de sus şi pământul
ca să-l judece pe poporul Său.

5Adunaţi la El pe cuvioşii Săi,
pe cei ce I-au întărit legământul deasupra jertfelor.

6Şi cerurile vor vesti dreptatea Lui,
că judecător este Dumnezeu.

7„Ascultă, popor al Meu, şi-ţi voi grăi ţie, Israele,
şi voi aduce mărturie împotriva ta (nota : diamartyréo (diamartýromai) = „a fi martor împotriva cuiva“, „a învinui“, „a acuza“.);
Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tău.

8Nu pentru jertfele tale te voi mustra,
nu: arderile-tale-de-tot sunt pururea înaintea Mea.

9Nu voi primi viţei din casa ta
şi nici ţapi din turmele tale,

10că ale Mele sunt toate fiarele câmpului,
dobitoacele din munţi şi boii;

11Eu cunosc toate păsările cerului,
iar frumuseţea ţarinii cu Mine este.

12Dacă flămânzesc, nu ţie îţi voi spune,
că a Mea este lumea şi plinirea ei.

13Oare carne de taur voi mânca,
sau voi bea Eu sânge de ţapi?

14Jertfeşte-I lui Dumnezeu jertfă de laudă
şi plineşte-I Celui-Preaînalt făgăduinţele tale.

15Şi'n ziua necazului tău cheamă-Mă pe Mine
şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei preamări“.

16Dar păcătosului i-a zis Dumnezeu:
„De ce povesteşti tu dreptăţile Mele
şi legământul Meu îl iei în gura ta?

17Tu ai urât învăţătura,
iar cuvintele Mele le-ai aruncat înapoia ta.

18Dacă vedeai un hoţ, alergai împreună cu el,
iar cu cel desfrânat îţi puneai şi tu partea ta.

19Gura ta prisosea în răutate
şi limba ta vicleşuguri împletea.

20Şezând, tu cleveteai împotriva fratelui tău
şi împotriva fiului maicii tale puneai piatră de poticnire.
Pe acestea le-ai făcut, iar Eu am tăcut;

21tu ai gândit fărădelege, că adică Eu voi fi asemenea ţie.
Dar Eu te voi mustra, şi păcatele tale ţi le voi pune'n faţă.

22Înţelegeţi dar aceste lucruri, voi, cei ce-L uitaţi pe Dumnezeu,
ca nu cumva El să vă răpească şi să nu fie nimeni să vă scape.

23O jertfă de laudă Mă va preamări
şi acolo e calea în care-i voi arăta mântuirea lui Dumnezeu“.

Psalmul 50 , Noua Traducere in Limba Romana

Un psalm al lui Asaf

Dumnezeu, da Dumnezeu, Domnul,
    El vorbeşte şi cheamă pământul
        de la răsăritul soarelui până la apusul lui!
Din Sion, întruchiparea frumuseţii, străluceşte Dumnezeu!
    Dumnezeul nostru vine şi nu tace;
un foc mistuie înaintea Lui
    şi o furtună se dezlănţuie împrejurul Lui!
El cheamă cerurile de deasupra
    şi pământul, ca să-Şi judece poporul:
„Adunaţi-Mi credincioşii,
    pe cei ce au încheiat legământ cu Mine prin jertfă!“
Cerurile mărturisesc dreptatea Lui,
    căci Dumnezeu este judecătorul.Sela
„Ia aminte, popor al Meu, şi voi vorbi!
    Israele, voi mărturisi împotriva ta:
        Sunt Dumnezeu, Dumnezeul tău Eu sunt!
Nu pentru jertfele tale te mustru Eu,
    nici pentru arderile de tot care-Mi sunt aduse neîncetat.
Nu voi lua viţei din ograda ta,
    nici ţapi din staulele tale,
10 căci ale Mele sunt toate vieţuitoarele pădurii
    şi vitele de pe o mie de dealuri.
11 Eu cunosc toate înaripatele munţilor,
    şi toate făpturile câmpiei sunt ale Mele!
12 Dacă Mi-ar fi foame, nu ţi-aş spune ţie,
    căci a Mea este lumea cu tot ce cuprinde ea.
13 Mănânc Eu oare carnea taurilor
    sau beau Eu sângele ţapilor?
14 Adu-I ca jertfă lui Dumnezeu mulţumire
    şi împlineşte-ţi jurămintele faţă de Cel Preaînalt!
15 Cheamă-Mă în ziua necazului;
    Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!“

16 Dumnezeu îi zice însă celui rău:

„Ce tot înşiri tu orânduirile Mele
    şi ai pe buze legământul Meu,
17 când tu urăşti mustrarea
    şi arunci cuvintele Mele înapoia ta?
18 Dacă vezi un hoţ, te uneşti cu el
    şi te însoţeşti cu cei ce comit adulter.
19 Dai drumul gurii la rele,
    limba ta urzeşte înşelăciunea.
20 Vorbeşti împotriva fratelui tău cu care locuieşti
    şi pe fiul mamei tale arunci vina[a].
21 Aşa ai făcut, iar Eu am tăcut.
    Ţi-ai închipuit că sigur Eu sunt ca tine,
        dar te voi mustra şi îţi voi pune totul în faţă[b]!
22 Luaţi aminte la aceste lucruri, voi care Îl uitaţi pe Dumnezeu,
    ca nu cumva să vă sfâşii şi să nu aibă cine să vă scape!

23 Cine aduce mulţumire ca jertfă, acela Mă proslăveşte
    şi celui ce veghează asupra căii lui îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu[c]“.

Footnotes:

  1. Psalmii 50:20 Sau: îl bârfeşti
  2. Psalmii 50:21 Lit.: ochi
  3. Psalmii 50:23 Sau: proslăveşte / şi pregăteşte calea prin care îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu

Psalmul 50 , un psalm al lui Asaf prin care se prevesteste judecata poporului Sau si a celor rai Jertfa placuta lui Dumnezeu , impotriva religiozitatii traditionale exterioare, care fara o angajare in viata se reduce la misticism si falsitate

- judecata exprimata de Dumnezeu impotriva formalismului si ipocriziei in acest psalm este reluata de Cristos in disputa cu fariseii si conducatorii spirituali ai vremii

(articol in lucru)

Read more…

Psalmii cap. 49

Psalmul 49 , Traducerea Dumitru Cornilescu  (aranjamentul textului imi apartine)

Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core.

Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele, luaţi aminte, toţi locuitorii lumii: mici şi mari, bogaţi şi săraci !

Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte, şi inima mea are gânduri pline de judecată. Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sunt insuflate, îmi încep cântarea în sunetul harpei.

Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii, când mă înconjoară nelegiuirea potrivnicilor mei ?

Ei se încred în avuţiile lor şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare. Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării. Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată. Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormântul. Da, îl vor vedea: căci înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier şi lasă altora avuţiile lor. Ei îşi închipuie că veşnice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, care dau numele lor la ţări întregi. Dar omul pus în cinste nu dăinuie, ci este ca dobitoacele care se taie.

Iată ce soartă au ei, cei plini de atâta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. – (Oprire) Sunt duşi ca o turmă în Locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curând oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţea, şi Locuinţa morţilor le este locaşul. Dar mie, Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din Locuinţa morţilor, căci mă va lua sub ocrotirea Lui. – (Oprire)

Nu te teme când se îmbogăţeşte cineva şi când i se înmulţesc vistieriile casei; căci nu ia nimic cu el când moare: vistieriile lui nu se coboară după el.

Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe care şi le face, căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge şi nu va mai vedea lumina niciodată.

Omul pus în cinste, şi fără pricepere, este ca dobitoacele pe care le tai.

Psalmul 48 =  49 , Traducerea Bartolomeu Anania

Pentru sfarsit ; un psalm pentru fiii lui Core

1Auziţi acestea, voi, toate neamurile,
ascultaţi, voi, toţi cei ce locuiţi în lume,

2voi, deopotrivă, pământenii şi fiii oamenilor,
bogaţi şi săraci laolaltă (nota : În dimensiunea lui profetică, acest psalm este glasul Fiului lui Dumnezeu; El i se adresează creaturii întregi, ca unul ce nu părtineşte pe cineva într'un sens sau altul (Cassiodor).)

3Gura mea va grăi înţelepciune
şi cugetul inimii mele, pricepere;

4urechea mi-o voi pleca spre parabolă (nota : Dumnezeu ne vorbeşte în limitele putinţei noastre de a înţelege. E motivul pentru care Iisus va vorbi în parabole. Iar Pavel va spune: „Acum (în acest stadiu al existenţei, n.n.) vedem prin oglindă, ca'n ghicitură; dar atunci (în stadiul absolut al existenţei, n.n.), faţă către faţă. Acum cunosc în parte; atunci însă deplin voi cunoaşte“ (1 Co 13, 12).),
ghicitoarea (nota: „ghicitoarea“ traduce termenul próblema = „enigmă“, „ghicitoare“, „problemă“, cuvânt foarte apropiat ca sens de aínigma (citeşte énigma), folosit de Pavel în 1 Co 13, 12 şi tradus prin „ghicitură“ (vezi nota precedentă).) mi-o voi dezvălui în cânt de psaltire (nota : Rostirile profetice erau la evrei însoţite, cel mai adesea, de muzică (vezi 1 Rg 10, 5; 4 Rg 3, 15). Nu astfel se întâmpla cu rostirile menite să înveţe.)

5De ce să mă tem în ziua cea rea?
Nelegiuirea călcâiului meu îmi va da târcoale.

6Sunt unii care se încred în puterea lor
şi cu mulţimea bogăţiei lor se laudă.

7Un frate nu poate mântui; va putea oare un om să mântuiască (nota : Sf. Atanasie cel Mare: Dacă Hristos ar fi fost o simplă creatură şi s'ar fi făcut om, omul ar fi rămas ceea ce este, iar nu împreunat cu Dumnezeu; ca atare, El n'ar mai fi avut puterea de a ierta păcatele şi de a mântui; un simplu om nu are capacitatea de a mântui un alt om.)?
el nu-i va da lui Dumnezeu preţ de răscumpărare pentru sine

8şi nici preţul mântuirii sufletului său,

9cu toate că s'a ostenit în veac şi viu va fi până'ntru sfârşit.
Căci El nu va vedea stricăciune atunci când îi va vedea pe cei înţelepţi murind.

10Cel nebun şi cel nepriceput vor sfârşi împreună
şi bogăţia lor o vor lăsa pentru alţii;

11mormintele lor vor fi casele lor de-a pururi,
locuinţele lor din neam în neam,
cu toate că ei cu numele lor şi-au numit pământurile.

12Şi omul, în cinste fiind, n'a înţeles:
li s'a alăturat dobitoacelor celor fără minte, şi asemenea lor s'a făcut Sf. Maxim Mărturisitorul: Prin păcat, omul s'a îmbolnăvit de necunoştinţa cauzei sale, agonisindu-şi cunoştinţa compusă şi pierzătoare, născătoare de patimă. Pierzând cunoaşterea celor inteligibile, el a rămas cu aceea a celor sensibile, lucrând, căutând şi voind aceleaşi lucruri ca şi dobitoacele, în tot chipul; ba le-a şi întrecut în iraţionalitate, mutând raţiunea cea după fire în ceea ce e împotriva firii. (Despre aceasta vezi în Rm 1, 22-32).)

13Această cale a lor le este piatră de poticnire (nota : Paradoxul: drumul devine piedică.) ,
dar după aceea vor fi mulţumiţi cu spusele lor.

14Ca nişte oi sunt aşezaţi în iad,
pe ei moartea îi va păstori;
şi drepţii vor avea stăpânire peste ei dimineaţa,
iar ajutorul lor în iad se va învechi;
izgoniţi din slava lor au fost.

15Dar sufletul meu îl va mântui Dumnezeu
din mâna iadului atunci când mă va lua.


16Nu te teme când omul se îmbogăţeşte,
nici când sporeşte slava casei lui.

17Că atunci când moare nu ia cu sine nimic,
şi nici slava lui se va coborî după el.

18Că sufletul său, binecuvântat în timpul vieţii lui,
– care te va lăuda când îi faci bine –

19intra-va în şirul părinţilor săi
care'n veac nu vor vedea lumină.

20Omul, în cinste fiind, n'a înţeles:
li s'a alăturat dobitoacelor celor fără minte, şi asemenea lor s'a făcut.

Psalmul 49 , Traducerea NTLR

Pentru dirijor. Al korahiţilor. Un psalm.

Popoare, ascultaţi lucrul acesta!
    Locuitori ai lumii, luaţi aminte,
slabi şi puternici,
    bogaţi şi săraci împreună!
Gura mea va vorbi cu înţelepciune,
    iar gândurile inimii mele vor fi iscusite.
Îmi voi pleca urechea la proverbe,
    îmi voi începe ghicitoarea în sunet de liră.

De ce să mă tem în zilele rele,
    când mă împresoară răutatea înşelătorilor mei,
a celor ce se încred în averile lor
    şi se laudă cu mulţimea bogăţiilor lor?
Nimeni nu poate răscumpăra viaţa semenului său,
    nici nu-I poate da lui Dumnezeu preţul răscumpărării lui.
Preţul răscumpărării pentru viaţa lui este atât de mare,
    încât nu va putea plăti niciodată,
ca să trăiască veşnic
    şi să nu vadă groapa.

10 Se vede că şi înţelepţii mor,
    şi cel fără minte şi bruta pier împreună,
        părăsindu-şi averile în folosul altora.
11 Totuşi îşi imaginează că-şi vor stăpâni casele pe vecie[a]
    şi că locuinţele lor vor dăinui din neam în neam;
        de aceea şi-au numit proprietăţile după înseşi numele lor.[b]
12 Însă omul bogat nu dăinuie;
    el se aseamănă cu vitele pentru tăiere.[c]
13 Aceasta este soarta celor ce se încred în ei[d]
    şi a celor ce-i urmează, care le încuviinţează vorbele.
14 Sunt sortiţi Locuinţei Morţilor ca nişte oi;
    moartea îi va paşte.
Cei drepţi vor stăpâni peste ei dimineaţa.
    Chipul lor se va veşteji în Locuinţa Morţilor,
        departe de locuinţa lor.
15 Dar Dumnezeu îmi va răscumpăra sufletul din Locuinţa Morţilor,
    căci El mă va lua sub ocrotirea Lui.Sela
16 Nu te îngrijora când se îmbogăţeşte cineva,
    când sporeşte bogăţia casei lui,
17 căci nu ia nimic cu el la moartea sa;
    bogăţia lui nu se coboară după el.
18 Chiar dacă sufletul lui a fost fericit în viaţă,
    chiar dacă s-a lăudat cu bucuriile de care şi-a făcut parte,
19 tot va merge la neamul părinţilor lui,
    care nu vor mai vedea lumina vreodată.

20 Omul bogat şi fără pricepere
    se aseamănă cu vitele pentru tăiere.

Footnotes:

  1. Psalmii 49:11 Sensul versului în ebraică este nesigur
  2. Psalmii 49:11 TM; LXX, Siriacă: Mormintele le vor rămâne case pe vecie / şi locuinţe – din neam în neam / cu toate că şi-au dat numele proprietăţilor lor.
  3. Psalmii 49:12 TM; LXX, Siriacă redau acest verset identic cu v. 20
  4. Psalmii 49:13 Sau: în ei înşişi

Psalmul 49 , contrastul dintre bogat si sarac , descris de fiii lui Core, Dumnezeu salveaza sufletul din Locuinta mortilor , desertaciunea bogatiei, poezie dramatica care a mai fost numita si " oratoriu inchinat mortii"

- traditia considera acest psalm ca fiind indemnul lui Cristos la mantuire , propune acest psalm sa fie folosit in "Saptamana patimilor" si in timpul serbarii Pastelui, pentru a aminti ca Iisus = saracul care nu si-a pus increderea in bogatii si intelepciunea lumii acesteia ce si-a pus increderea in Dumnezeu astfel a fost eliberat din moarte

- poetul psalmului, un om simplu , oprimat de autoritatile bogate , a depasit in el insusi teama si invidia fata de adversarii sai puternici , bogati, si-si expune gandurile care l-au condus

- psalmul ridica trei aspecte :

    a) moartea, cu care se intalnesc toti oamenii,

    b) prosperitatea si bunurile de pe pamant

    c) rasplata pentru actiunile omului

(articol in lucru)

Read more…

Psalmii cap. 48

Psalmul 48 , Traducerea Dumitru Cornilescu  (aranjamentul textului imi apartine)

O cântare. Un psalm al fiilor lui Core.

Mare este Domnul şi lăudat de toţi în cetatea Dumnezeului nostru, pe muntele Lui cel sfânt.

Frumoasă înălţime, bucuria întregului pământ, este muntele Sionului; în partea de miazănoapte este cetatea Marelui Împărat.

Dumnezeu, în casele Lui împărăteşti, este cunoscut ca un turn de scăpare. Căci iată că împăraţii se adunaseră: doar au trecut împreună, au privit-o, au înlemnit, s-au temut şi au luat-o la fugă. I-a apucat un tremur acolo, ca durerea unei femei la facere. Au fost izgoniţi de parcă ar fi fost luaţi de vântul de răsărit care sfărâmă corăbiile din Tarsis. Întocmai cum auzisem spunându-se, aşa am văzut în cetatea Domnului oştirilor, în cetatea Dumnezeului nostru: Dumnezeu o va face să dăinuie pe vecie. – (Oprire)

Dumnezeule, la bunătatea Ta ne gândim, în mijlocul Templului Tău ! Ca şi Numele Tău, Dumnezeule, şi lauda Ta răsună până la marginile pământului; dreapta Ta este plină de îndurare.Se bucură muntele Sionului şi se înveselesc fiicele lui Iuda de judecăţile Tale.

Străbateţi Sionul şi ocoliţi-l, număraţi-i turnurile, priviţi-i întăritura şi cercetaţi-i palatele, ca să povestiţi celor ce vor veni după ei.

Iată, Dumnezeul acesta este Dumnezeul nostru în veci de veci; El va fi călăuza noastră până la moarte.

Psalmul 47 = 48 , Traducerea Bartolomeu Anania

Psalm, cantare pentru fiii lui Core, pentru cea de a doua zi a saptamanii (nota : În ziua a doua a săptămânii (a creaţiei) – notează Fericitul Augustin – Dumnezeu a făcut tăria pe care a numit-o cer şi care avea să fie populată de mulţimea astrelor (firmamentul). Noi ne gândim la cerul duhovnicesc populat cu sfinţii şi drepţii care alcătuiesc Biserica triumfătoare a lui Iisus Hristos.)

1Mare este Domnul şi lăudat foarte
în cetatea Dumnezeului nostru, în muntele Său cel sfânt,

2întru bucuria bine înrădăcinată a întregului pământ.
Munţii Sionului pe clinurile de miazănoapte,
cetatea Împăratului celui mare.

3Dumnezeu în turnurile ei Se cunoaşte, atunci când o apără.

4Iată, regii pământului (nota : „pământului“, în Codex Alexandrinus.)s'au adunat,
venit-au toţi împreună.

5Dac'au văzut-o astfel, s'au mirat,
s'au tulburat, s'au zdruncinat,

6cutremur i-a cuprins;
erau în chinuri, ca acelea ale femeii care naşte.

7Prin vânt năprasnic vei sfărâma Tu corăbiile Tarsului.

8Precum am auzit, aşa am şi văzut
în cetatea Domnului puterilor,
în cetatea Dumnezeului nostru;
Dumnezeu a întemeiat-o pentru vecie.

9Gândit-am, Dumnezeule, la mila Ta
în mijlocul locaşului (nota : În unele manuscrise greceşti s'a strecurat o eroare de lecţiune sau de transcriere: în loc de naós = „templu“, „locaş divin“ s'a citit laós = „popor“. E motivul pentru care în vechile ediţii româneşti (1688-1914) întâlnim: „în mijlocul norodului (poporului) Tău“. Corect e textul din Ediţia Rahlfs.)Tău.

10După numele Tău, Dumnezeule,
aşa e şi lauda Ta peste marginile pământului;
dreapta Ta e plină de dreptate.

11Să se veselească muntele Sionului,
fiicele Iudeii să se bucure
de dragul judecăţilor Tale, Doamne.

12Înconjuraţi Sionul şi-l cuprindeţi,
spuneţi-i povestea în turnurile lui.

13Puneţi-vă inimile în puterea lui
şi socotiţi-i turnurile,
ca să puteţi povesti neamului de după voi.

14Că Acesta este Dumnezeu, Dumnezeul nostru,
în veac şi în veacul veacului (nota : Sf. Grigorie de Nyssa: Veşnicia este una singură, atât cea de dinainte de facerea lumii, cât şi cea de după sfârşitul acesteia. Veşnicul Dumnezeu este şi El unul singur. Noi, însă, vorbind despre veşnicie şi Dumnezeu, deseori riscăm să greşim; aceasta, nu din cauză că Dumnezeu, în propria Sa existenţă, lasă în urmă-I vreun interval sau trece din nou către ceva ce I-ar sta înainte, ci din pricină că intelectul nostru nu e în stare să perceapă lucrurile decât în limitele propriei noastre naturi; aşa se face că gândim – şi exprimăm – eternitatea prin categoriile trecutului şi viitorului. Dar psalmistul mai spune: „Dumnezeu este Împăratul nostru de dinainte de veac“ (Ps 73, 12).) ;
El ne va păstori pe noi în veci.

Psalmul 48 , Noua Traducere in Limba Romana

Un cântec. Un psalm al korahiţilor.

Mare este Domnul
    şi foarte vrednic de laudă,
        în cetatea Dumnezeului nostru,
muntele Lui cel sfânt!
    Frumoasă înălţime,
        bucuria întregului pământ,
    ca înălţimile Ţafon[a], aşa este muntele Sionului,
    cetatea[b] marelui Împărat!
În palatele ei, Dumnezeu
    se face cunoscut ca fiind întăritura ei.

Iată că regii se adunaseră
    şi înaintaseră cu toţii,
dar când I-au văzut cetatea, au înlemnit,
    s-au îngrozit şi au fugit.
Acolo i-a apucat frica,
    i-a cuprins durerea ca la naştere.
Le-ai făcut precum vântul de răsărit
    care zdrobeşte corăbiile de Tarşiş[c].
Ceea ce am auzit,
    am şi văzut
în cetatea Domnului Oştirilor,
    în cetatea Dumnezeului nostru:
        Dumnezeu o întăreşte pe vecie!Sela
Dumnezeule, la îndurarea Ta ne gândim
    în mijlocul Templului Tău!
10 Dumnezeule, aşa cum este Numele Tău,
    tot astfel şi lauda Ta ajunge până la marginile lumii.
        Dreapta Ta este plină de dreptate.
11 Muntele Sionului se bucură
    şi satele lui Iuda se înveselesc
        din pricina judecăţilor Tale.

12 Daţi ocol Sionului, înconjuraţi-l,
    număraţi-i turnurile!
13 Admiraţi-i fortificaţiile,
    străbateţi-i[d] citadelele,
        ca să povestiţi generaţiei următoare!
14 Acest Dumnezeu este Dumnezeul nostru pentru veci de veci!
    El ne va conduce până la moarte!

Footnotes:

  1. Psalmii 48:2 Munte sacru în Aram (Siria) unde se credea că îşi are locuinţa zeul suprem al canaaniţilor, Baal; sau: ca înălţimile din nord
  2. Psalmii 48:2 Sau: pământ. / Muntele Sionului, la nord / de cetatea Marelui Împărat; ţafon înseamnă şi nord
  3. Psalmii 48:7 Sau: corăbiile negustorilor; Tarşiş era probabil cea mai îndepărtată colonie feniciană în acea vreme, situată în Spania ori Sardinia. De aceea, o „corabie de Tarşiş“ era una solidă, în stare să transporte marfă la distanţe mari
  4. Psalmii 48:13 Sensul termenului ebraic este nesigur

Psalmul 48 , bucuria intregului pamant pentru Sion, Cetatea Domnului ,

- bucuria israelitilor pentru renuntarea la a se continua asediul Ierusalimului de catre inamici, nu se poate sti istoric exact cand s-a intamplat si a dus la compunerea acestui psalm, e posibil sa fi fost pe timpul regelui Ezechia la invazia condusa de Senaherib, dar e posibil sa fie si o referinta la razboiul sirio-efraimit din vremea lui Ahaz, care e punctul de plecare a capitolul 7 din Isaia primele 9 versete , poate fi si un eveniment din perioada post-exilica , cand a avut loc infrangerea lui Gog (Ezechiel capitolele 38 si 39)

(articol in lucru)

Read more…

Psalmii cap. 47

Psalmul 47 , Traducerea Dumitru Cornilescu  (aranjamentul textului imi apartine)

Către mai marele cântăreţilor. Un psalm făcut de fiii lui Core.

Bateţi din palme toate popoarele ! Înălţaţi lui Dumnezeu strigăte de bucurie ! Căci Domnul, Cel Preaînalt, este înfricoşat: El este Împărat mare peste tot pământul. El ne supune popoarele, El pune neamurile sub picioarele noastre. El ne alege moştenirea, slava lui Iacov, pe care-l iubeşte. – (Oprire)

Dumnezeu Se suie în mijlocul strigătelor de biruinţă, Domnul înaintează în sunetul trâmbiţei.

Cântaţi lui Dumnezeu, cântaţi ! Cântaţi Împăratului nostru, cântaţi ! Căci Dumnezeu este Împărat peste tot pământul: cântaţi o cântare înţeleaptă !

Dumnezeu împărăţeşte peste neamuri, Dumnezeu şade pe scaunul Lui de domnie cel sfânt. Domnitorii popoarelor se adună împreună cu poporul Dumnezeului lui Avraam; căci ale lui Dumnezeu sunt scuturile pământului: El este mai înalt şi mai presus de orice.

Psalmul 46 = 47 , Traducerea Bartolomeu Anania

Pentru sfarsit ; un psalm pentru fiii lui Core

1Bateţi din palme (nota : Bătaia din palme, ritmică, făcea parte din ritualul iudaic al marilor celebrări religioase.) voi, toate neamurile,
strigaţi (nota : alalázo = a scoate strigăte de luptă în faţa inamicului; a scoate strigăte de bucurie în caz de victorie. În ceremoniile religioase iudaice strigătele de bucurie însoţeau bătaia din palme.)

2că Domnul Cel-Preaînalt e înfricoşător,
Împărat mare peste tot pământul.

3El ne-a supus nouă popoare
şi neamuri sub picioarele noastre.

4El ne-a ales pe noi pentru moştenirea Sa (nota : Literal: „El ne-a ales nouă moştenirea Sa“.) ,
frumuseţea lui Iacob pe care l-a iubit.

5Suitu-S'a Dumnezeu întru strigare,
Domnul în glas de trâmbiţă.

6Cântaţi Dumnezeului nostru, cântaţi-I,
cântaţi Împăratului nostru, cântaţi-I,

7că Împărat a tot pământul e Dumnezeu,
cântaţi cu înţelegere (nota : Slăvirea lui Dumnezeu nu trebuie să fie sau să rămână un simplu act ritual; ea trebuie să aibă un conţinut, un înţeles la care să participe atât inima cât şi mintea.)

8Dumnezeu S'a împărăţit (nota : „S'a împărăţit“ = a devenit Împărat; Şi-a aşezat tron de domnie.)peste neamuri,
Dumnezeu şade pe tronul Său cel sfânt.

9Mai-marii popoarelor s'au adunat laolaltă cu Dumnezeul lui Avraam,
că foarte s'au înălţat puternicii lui Dumnezeu pe pământ.

Psalmul 47 , Noua Traducere in Limba Romana

Pentru dirijor. Al korahiţilor. Un psalm.

Bateţi din palme, toate popoarele!
    Strigaţi de bucurie către Dumnezeu!
Căci Domnul Preaînalt este înfricoşător;
    El este Mare Împărat peste întreg pământul!
El ne supune popoarele
    şi pune sub picioarele noastre neamurile.
El ne alege moştenirea,
    mândria lui Iacov, pe care l-a iubit.Sela
Dumnezeu s-a înălţat în mijlocul strigătelor de biruinţă,
    Domnul s-a înălţat în sunet de corn.
Cântaţi-I lui Dumnezeu, cântaţi!
    Cântaţi-I Împăratului nostru, cântaţi!
Dumnezeu este împăratul întregului pământ:
    cântaţi-I un maschil[a]!
Dumnezeu stăpâneşte peste neamuri,
    Dumnezeu şade pe tronul Său cel sfânt!
Nobilii popoarelor se adună
    împreună cu poporul Dumnezeului lui Avraam,
căci ale lui Dumnezeu sunt scuturile[b] pământului!
    El este preaînălţat!

Footnotes:

  1. Psalmii 47:7 Vezi Ps. 32 Titlu
  2. Psalmii 47:9 Sau: regii

Psalmul 47 , compus de "fiii lui Core",dedicat Suveranitatii Dumnezeului Cel Preainalt

- acest psalm alaturi de psalmii 93, 96-99, face parte din psalmii dedicati intronarii Domnului,

- poate fi considerat un imn national al statului teocratic ebraic,

- in liturgia ebraica acest psalm trebuia recitat de sapte ori inaintea sunarii cornului care dadea semnalul inceputului sarbatorii de An Nou

- in vremurile grele ale Israelului, acest psalm era privit ca o invitatie la speranta ,

- psalmul putea porni de la un moment istoric ca dupa o victorie dupa razboi, fie dupa reconstruirea Templului dupa exilul babilonian

- unii folosesc acest psalm la celebrarea intrarii lui Iisus in Ierusalim in Duminica Floriilor , si la celebrarea Inaltarii lui Iisus la cer

(articol in lucru)

Read more…

Psalmii cap. 46

Psalmul 46 , Traducerea Dumitru Cornilescu  (aranjamentul textului imi apartine)

Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core. De cântat pe alamot. O cântare.

" Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi. De aceea nu ne temem, chiar dacă s-ar zgudui pământul şi s-ar clătina munţii în inima mărilor.Chiar dacă ar urla şi ar spumega valurile mării şi s-ar ridica până acolo de să se cutremure munţii. – (Oprire)

Este un râu, ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu, sfântul locaş al locuinţelor Celui Preaînalt. Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatină; Dumnezeu o ajută în revărsatul zorilor.

Neamurile se frământă, împărăţiile se clatină, dar glasul Lui răsună, şi pământul se topeşte de groază.

Domnul oştirilor este cu noi, Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi. – (Oprire) Veniţi şi priviţi lucrările Domnului, pustiirile pe care le-a făcut El pe pământ. El a pus capăt războaielor până la marginea pământului; El a sfărâmat arcul şi a rupt suliţa, a ars cu foc carele de război. – „Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu: Eu stăpânesc peste neamuri, Eu stăpânesc pe pământ.” –

Domnul oştirilor este cu noi. Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi. – (Oprire) "

Psalmul 45 , Traducerea Bartolomeu Anania , in aceasta traducere acest psalm corespunde psalmului 46 din traducerile neoprotestante

Pentru sfarsit : fiilor lui Core, asupra celor ascunse (nota explicativa : Cassiodor interpretează „cele ascunse“ ca referindu-se la „taina cea din veac ascunsă“ a venirii lui Hristos în lume.)Psalm

1Dumnezeul nostru este scăpare şi putere,
ajutor în necazurile cele ce cu putere se abat asupra noastră.

2De aceea nu ne vom teme când pământul se va cutremura,
nici când munţii se vor muta în inima mărilor.

3Apele lor au vuit şi s'au tulburat,
de tăria Lui munţii s'au cutremurat.

4Avânturile (nota explicativa : „Avânturile“: asalturile, elanurile, năpustirile. Ed. Şerban: „pornirile“.) râului înveselesc cetatea lui Dumnezeu;
Cel-Preaînalt Şi-a sfinţit locaşul.

5Dumnezeu e'n mijlocul ei, ea nu se va clătina,
Dumnezeu o va ajuta dis-de-dimineaţă.

6Neamuri s'au tulburat, împărăţii s'au încovoiat,
Cel-Preaînalt Şi-a ridicat glasul, pământul s'a cutremurat.

7Domnul puterilor e cu noi,
El e ocrotitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob.

8Veniţi şi vedeţi faptele Domnului (nota explicativa : În Codex Alexandrinus: „faptele lui Dumnezeu“.) minunile pe care le-a pus El pe pământ

9punând capăt războaielor pân'la marginile pământului;
El va sfărâma arcul şi va frânge arma,
iar scuturile în foc le va arde.

10Luaţi-vă răgaz şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu (nota explicativa : Adică: Faceţi o pauză în lucrul vostru obişnuit, în preocupările voastre curente; cunoaşterea lui Dumnezeu nu se dobândeşte în grabă, între alte două treburi; ea cere o anumită aşezare a minţii.) întru neamuri Mă voi slăvi, slăvit voi fi pe pământ.

11Domnul puterilor e cu noi,
El e ocrotitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob.

Psalmul 46 , Noua Traducere in Limba Romana

Pentru dirijor. Al korahiţilor. De cântat în alamot[a]. Un cântec.

Dumnezeu este adăpostul şi tăria noastră,
    un ajutor Care nu lipseşte niciodată în necaz!
De aceea nu ne temem, chiar dacă s-ar clătina pământul
    şi s-ar zgudui munţii în inima mărilor,
chiar dacă i-ar vui şi i-ar fierbe apele
    şi s-ar ridica până acolo încât să se cutremure munţii!Sela
Este un râu ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu,
    Locul Sfânt al locuinţelor Celui Preaînalt.
Câtă vreme este Dumnezeu în mijlocul ei, ea nu se clatină;
    Dumnezeu îi vine în ajutor la fiecare revărsat al zorilor.
Neamurile se agită, regatele se clatină;
    când Îşi ridică El glasul, pământul se topeşte.

Domnul Oştirilor este cu noi,
    Dumnezeul lui Iacov este întăritura noastră!Sela
Veniţi şi priviţi lucrările Domnului,
    prin care El a pustiit pământul!
El opreşte războaiele până la capătul lumii,
    zdrobeşte arcul, rupe lancea
        şi arde în foc carele[b].
10 „Opriţi-vă şi recunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu!
    Eu voi fi înălţat printre neamuri,
        voi fi înălţat pe pământ!“

11 Domnul Oştirilor este cu noi,
    Dumnezeul lui Iacov este întăritura noastră!Sela

Footnotes:

  1. Psalmii 46:1 Titlu. Indicaţie muzicală necunoscută.
  2. Psalmii 46:9 Sau: scuturile

Acest Psalm 46 este psalmul 5 din volumul 2 al imnologiei iudaice , si este primul din "Cele sase cantari ale Sionului"(46, 48, 76, 84, 87, 122) care celebreaza Muntele Sionului si Cetatea lui Dumnezeu,

dupa cum se poate vedea din titlu, este o cantare , un imn prin care se arata increderea in Dumnezeu, Ocrotitorul Sionului, un imn al increderii care nu se clatina 

Tinand cond de cuvantul "Oprire"(selah) care poate semnifica si separarea in strofe , prima strofa , versetele 1-3 , ne arata ca Dumnezeu este siguranta poporului Sau, a doua strofa , versetele 4-7 , ne arata ca Dumnezeu este in mijlocul cetatii Sale, iar a treia strofa , versetele 8:11 , ne arata triumful lui Dumnezeu

- totusi acest psalm nu este inteles la fel de catre toti analistii, la prima vedere pare un psalm escatologic, profetic, deaceea a dat diferite interpretari

pe baza versetelor 9-10 :"El a pus capăt războaielor până la marginea pământului; El a sfărâmat arcul şi a rupt suliţa, a ars cu foc carele de război. – „Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu: Eu stăpânesc peste neamuri, Eu stăpânesc pe pământ.” –" unii presupun :

a) ca este vorba de vremurile cand Domnul va domni pe acest pamant , iar aceasta interpretare se separa din nou ,

 -cei care cred ca va exista "Domnia de o mie de ani" aici pe acest pamant , si presupun ca pacea vestita in versetul 9 se refera la acea perioada cand si Satan va fi legat ,deci la inceputul "Domniei de o mie de ani"

- cei care cred ca va exista "Domnia de o mie de ani" aici pe acest pamant , dar pe baza afirmatiilor ca neamurile se framanta , ar fi vorba despre finalul "Domniei de o mie de ani" , cand ar urma sa fie dezlegat Satan si ar atrage natiuni intregi sa se lupte impotriva Domnului

- cei care nu cred ca exista o "Domnie de o mie de ani" aici pe acest pamant , ce in cer ,  considera ca dupa rapire aici ar avea loc "Armaghedonul"care ar distruge tot ce este pe pamant si timp de o mie de ani aici pe pamant va avea loc regenerarea naturii

- cei care considera "Domnia de o mie de ani" ca fiind exclusiva doar a evreilor , deci , o perioada de domnie a lui Mesia ca Suveran , impreuna cu poporul Israel , interpretare care prin acest psalm se celebreaza Ierusalimul transfigurat in capitala viitoare a Imparatiei lui Dumnezeu,

b) interpretarea simbolica , se ocupa in special de versetul 4 :"Este un râu, ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu, sfântul locaş al locuinţelor Celui Preaînalt." ei incearca sa ofere o semnificatie "râului" , si a "izvoarelor" care formeaza raul , astfel "raul" ar fi o aluzie la Dumnezeu - "izvorul vietii", care din Templu raspandeste pace, prosperitate si fertilitate , dupa altii, bratele /izvoarele raului ar fi sacramentele Bisericii, altii considera ca Biserica este Trupul lui Cristos, Templul cel viu al lui Dumnezeu , si de la Cincizecimea cand a Coborat Duhul Sfant , un rau coboara din ceruri dupa promisiunea lui Cristos din Ioan 7:37-38 :" Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea.Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.”

c) Cea mai probabila este interpretarea istorica , dar si aceasta difera :

- unii considerand ca psalmul este o cantare de victorie , scrisa dupa o victorie zdrobitoare si nesperata impotriva inamicului asa cum a fost victoria obtinuta impotriva asirienilor sub zidurile Ierusalimului din anul 701 , pe cand domnea Ezechia

- totusi cea mai plauzibila interpretare  istorica , ar fi ca acest psalm sa fi fost scrise pe vremea lui Solomon , dupa terminarea construirii Templului, este cunoscut ca pe vremea lui Solomon a fost o perioada de pace si prosperitate , o perioada care a facut ca armele sa treaca in umbra , in jurul Israelului natiunile se framantau si vedeau prezenta Domnului peste Israel, si multi au fost curiosi sa vada ce se realiza in Israel prin puterea Domnului, cand a fost introdus Chivotul in Templu, vedem descris in 2Cronici 5:14 "Preoţii n-au putut să mai stea acolo ca să facă slujba, din pricina norului; căci slava Domnului umpluse Casa lui Dumnezeu.",  astfel acest psalm este un imn pentru acel moment in care "slava Domnului umpluse Casa lui Dumnezeu" ,urmat de cele petrecute la sfintirea Templului , de acea prezenta  Domnului in Templu este vorba versetul 10, desprea acea perioada e vorba de vremea de pace mentionata in versetul 9, si in acel context petrecut trebuie inteles acest psalm 

- trecand peste interpretarile acestui psalm , el ne indeamna sa ne rugam pentru :

- sa multumim Domnului pentru ca este Ocrotitorul nostru

- sa multumim Domnului ca ne da incredere si nu ne temem de nimic ,

- sa ne rugam ca sa nu neglijam vestirea Evangheliei, de a invita pe toti oamenii sa vada lucrarile Domnului, si sa le experimenteze

- sa ne rugam pentru cei nemantuiti

- .....

Read more…

Psalmii cap. 45

Psalmul 45 , Traducerea Dumitru Cornilescu  (aranjamentul textului imi apartine)

Către mai marele cântăreţilor. De cântat cum se cântă: „Crinii”. Un psalm al fiilor lui Core. O cântare. O cântare de dragoste.

Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă şi zic: „Lucrarea mea de laudă este pentru Împăratul!” Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba !

Tu eşti cel mai frumos dintre oameni, harul este turnat pe buzele tale: de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie.Războinic viteaz, încinge-ţi sabia, podoaba şi slava – da, slava ta ! – Fii biruitor, suie-te în carul tău de luptă, apără adevărul, blândeţea şi neprihănirea, şi dreapta ta să strălucească prin isprăvi minunate !

Săgeţile tale sunt ascuţite: sub tine vor cădea popoare, şi săgeţile tale vor străpunge inima vrăjmaşilor împăratului. Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este veşnic; toiagul de domnie al Împărăţiei Tale este un toiag de dreptate. Tu iubeşti neprihănirea şi urăşti răutatea. De aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie, mai presus decât pe tovarăşii Tăi de slujbă. Smirna, aloea şi casia îţi umplu de miros plăcut toate veşmintele; în casele tale împărăteşti de fildeş te înveselesc instrumentele cu corzi.

Printre preaiubitele tale sunt fete de împăraţi; împărăteasa, mireasa ta, stă la dreapta ta, împodobită cu aur de Ofir. Ascultă, fiică, vezi şi pleacă-ţi urechea; uită pe poporul tău şi casa tatălui tău ! Şi atunci împăratul îţi va pofti frumuseţea. Şi, fiindcă este Domnul tău, adu-i închinăciunile tale.Şi fiica Tirului şi cele mai bogate din popor vor umbla cu daruri ca să capete bunăvoinţa ta. Fata împăratului este plină de strălucire înăuntrul casei împărăteşti; ea poartă o haină ţesută cu aur. Este adusă înaintea împăratului, îmbrăcată cu haine cusute la gherghef şi urmată de fete, însoţitoarele ei, care sunt aduse la tine. Ele sunt duse în mijlocul bucuriei şi veseliei şi intră în casa împăratului. Copiii tăi vor lua locul părinţilor tăi; îi vei pune domni în toată ţara.Din neam în neam îţi voi pomeni numele: de aceea în veci de veci te vor lăuda popoarele.

Psalmul 44 - 45 , Traducerea Bartolomeu Anania

Pentru sfarsit ; un psalm al lui David ; privitor la (stihurile) ce se anta cu schimbul (nota : E vorba de cântarea alternativă (antifonică) a versurilor. Prin comparaţie cu Textul Ebraic (eliptic), s'a emis şi ipoteza că e vorba de iudeii care-şi schimbă atitudinea faţă de Lege, devenind apostaţi. Contextul însă obligă la prima interpretare.) spre invatatura fiilor lui Core ; cantare pentru Cel-Iubit (nota : Prin „Cel-Iubit“ trebuie să-L înţelegem pe Iisus Hristos, Fiul Cel Iubit al Tatălui (Mt 3, 17) (Cassiodor). De altfel, atât Sfinţii Părinţi cât şi Părinţii filocalici i-au atribuit întregului psalm o dimensiune mesianică, fapt pentru care textul impune şi majusculările de rigoare. Liturghia bizantină şi cea romană l-au inclus de timpuriu în cult, versetele lui fiind citate în marile sărbători ale Mântuitorului Hristos şi ale Maicii Domnului.)

1Cuvânt bun revărsat-a (nota : Poemul e pus în gura unei prinţese străine care devine soţia regelui şi ale cărei cuvinte se revarsă din preaplinul inimii.) dintr'însa inima mea,
stihurile (nota : Literal: „operele“.) mele i le spun eu Împăratului,
limba mea e pană de scriitor ce scrie'n grabă.

2Plăcut eşti Tu în frumuseţe mai mult decât fiii oamenilor,
har se revarsă pe buzele Tale,
de aceea Dumnezeu Te-a binecuvântat în veac.

3Încinge-Te cu sabia peste coapsă, Puternice,
în strălucirea şi frumuseţea Ta.

4Încordează-Ţi arcul, propăşeşte şi domneşte
de dragul adevărului, blândeţii şi dreptăţii,
şi dreapta Ta călăuză minunată Îţi va fi.

5Ascuţite sunt săgeţile Tale, Puternice,
– popoare sub Tine vor cădea –,
ascuţite în inimile celor ce-L duşmănesc pe Împărat.

6Scaunul Tău, Dumnezeule, este în veacul veacului,
toiag de dreptate e toiagul împărăţiei Tale (nota : Text pe care Pavel îl va raporta la Iisus Hristos (Evr 1, 8). „toiag“ = sceptru.)

7Iubit-ai dreptatea şi-ai urât fărădelegea;
de aceea Te-a uns pe Tine Dumnezeu, Dumnezeul Tău,
cu untdelemnul bucuriei mai mult decât pe fârtaţii Tăi  (nota : „Hristos nu a fost uns de semeni cu untdelemn sau cu ungere materială; Însuşi Dumnezeu, făcând din El mântuitor al lumii întregi, L-a uns cu Duhul Sfânt, aşa cum ne spune Sf. Petru“ (în Faptele Apostolilor 10, 38) (Sf. Chiril al Ierusalimului).)

8Smirnă şi balsam şi aloe mireasma şi-o răspândesc din veşmintele Tale;
din palate de fildeş Te înveselesc
ele, fiice de împăraţi, întru cinstea Ta.

9Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, în haină ţesută cu aur
şi'n ape lucioase învârstată(nota : Mai exact: înfrumuseţată cu diferite culori.)

10Ascultă, fiică, şi vezi şi pleacă-ţi urechea
şi uită poporul tău şi casa părintelui tău,

11că Împăratul îţi va dori frumuseţea,
că El este Domnul tău.

12Lui I se vor închina cu daruri fiicele Tirului,
feţei Tale i se vor ruga bogaţii poporului.

13Slava fiicei Împăratului e toată înlăuntru,
îmbrăcată'n ţesături de aur şi'n ape lucioase învârstată.

14Fecioarele ce-i urmează vor fi aduse Împăratului,
Ţie îţi vor fi aduse cele ce-i sunt aproape;

15în veselie şi bucurie vor fi aduse,
aduse vor fi la templul Împăratului.

16Copii ţi se nasc în locul părinţilor tăi;
pe ei îi vei pune mai-mari peste'ntregul pământ.

17Ei îţi vor pomeni numele întru tot neamul şi neamul,
de aceea te vor lăuda popoarele
în veac şi în veacul veacului.

Psalmul 45 , Noua Traducere in Limba Romana

Pentru dirijor. Se cântă ca şi „Crinii“. Al korahiţilor. Un maschil[a]. Un cântec de dragoste.

Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă.
    Eu zic: „Îmi dedic versurile regelui!“
        Limba mea este pana iscusită a unui scriitor!

Eşti cel mai frumos dintre fiii oamenilor!
    Harul este revărsat pe buzele tale;
        de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie.
Încinge-ţi sabia la coapsă, viteazule,
    splendoarea şi măreţia ta!
În măreţia ta, călăreşte biruitor
    pentru cauza adevărului, a smereniei şi a dreptăţii!
Dreapta ta să înfăptuiască isprăvi de temut!
    Săgeţile tale ascuţite să străpungă inima duşmanilor regelui
        şi popoarele să cadă sub picioarele tale![b]

Tronul Tău, Dumnezeule[c], este pentru veci de veci,
    iar sceptrul împărăţiei Tale este un sceptru al dreptăţii!
Tu ai iubit dreptatea şi ai urât răutatea;
    de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns
        cu untdelemn de bucurie, mai presus decât pe tovarăşii Tăi.

Toate veşmintele tale sunt înmiresmate cu smirnă, aloe şi casia.
    În palate de fildeş, instrumentele cu corzi te înveselesc.
Fiice de regi îţi sunt ţiitoare[d],
    regina îţi stă la dreapta, înveşmântată toată numai în aur de Ofir.

10 Ascultă, fiică, priveşte şi pleacă-ţi urechea!
    Uită-ţi poporul şi casa părintească!
11 Atunci regele va tânji după frumuseţea ta.
    Pentru că îţi este domn, supune-te lui!
12 Fiica Tirului[e] va veni cu daruri;
    oameni bogaţi îţi vor căuta bunăvoinţa.

13 Fiica regelui este plină de strălucire înăuntrul palatului;
    veşmântul ei este ţesut cu fir de aur.
14 Cu haine brodate este adusă înaintea regelui;
    este însoţită de fecioare,
        care sunt aduse înaintea ta.[f]
15 Sunt aduse cu bucurie şi cu veselie,
    iar ele intră în palatul regelui.

16 Fiii tăi vor lua locul părinţilor tăi;
    pe ei îi vei pune prinţi în toată ţara.
17 Îţi voi aminti numele din neam în neam;
    de aceea te vor lăuda popoarele în veci de veci.

Footnotes:

  1. Psalmii 45:1 Titlu. Vezi Ps. 32
  2. Psalmii 45:5 Sensul versetului în ebraică este nesigur
  3. Psalmii 45:6 Psalmul este unul mesianic, care Îi este aplicat în Noul Testament lui Isus Cristos; însă în contextul său istoric, psalmul se referă la regele din dinastia davidică, care domneşte în Numele lui Dumnezeu
  4. Psalmii 45:9 Lit.: fac parte din suita ta; Siriacă: O fiică de rege face parte din suita sa
  5. Psalmii 45:12 Sau: Tirienii; sau: Prinţesa din Tir
  6. Psalmii 45:14 Cele mai multe mss TM; 2 mss TM: fecioarele, însoţitoarele ei, o urmează / fiind aduse înaintea ei.

Psalmul 45 , o cantare de nunta(dragoste) a fiilor lui Core, cantec pentru nunta regelui cu o printesa straina , din Tir, unii presupun ca e vorba de casatoria lui Ahab cu printesa feniciana Isabela ,

- Talmudul aminteste ca psalmul 45 , inchide ritualul solemn al binecuvantarii nuptiale si mirii trebuie sa-l recite timp de sapte zile dupa casatorie

-

(articol in lucru)

Read more…

Psalmii cap. 44

Psalmul 44 , Traducerea Dumitru Cornilescu  (aranjamentul textului imi apartine)

Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core. O cântare.

Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre, şi părinţii noştri ne-au povestit lucrările pe care le-ai făcut pe vremea lor, în zilele de odinioară. Cu mâna Ta ai izgonit neamuri, ca să-i sădeşti pe ei, ai lovit popoare, ca să-i întinzi pe ei Căci nu prin sabia lor au pus mâna pe ţară, nu braţul lor i-a mântuit, ci dreapta Ta, braţul Tău, lumina feţei Tale, pentru că îi iubeai. Dumnezeule, Tu eşti Împăratul meu: porunceşte izbăvirea lui Iacov !

Cu Tine doborâm pe vrăjmaşii noştri, cu Numele Tău zdrobim pe potrivnicii noştri. Căci nu în arcul meu mă încred, nu sabia mea mă va scăpa; ci Tu ne izbăveşti de vrăjmaşii noştri şi dai de ruşine pe cei ce ne urăsc.

Noi, în fiecare zi, ne lăudăm cu Dumnezeu şi pururi slăvim Numele Tău. (Oprire) Dar Tu ne lepezi, ne acoperi de ruşine, nu mai ieşi cu oştirile noastre; ne faci să dăm dosul înaintea vrăjmaşului, şi cei ce ne urăsc ridică prăzi luate de la noi. Ne dai ca pe nişte oi de mâncat şi ne risipeşti printre neamuri. Vinzi pe poporul Tău pe nimic şi nu-l socoteşti de mare preţ. Ne faci de ocara vecinilor noştri, de batjocura şi de râsul celor ce ne înconjoară. Ne faci de pomină printre neamuri şi pricină de clătinare din cap printre popoare. Ocara mea este totdeauna înaintea mea, şi ruşinea îmi acoperă faţa, la glasul celui ce mă batjocoreşte şi mă ocărăşte, la vederea vrăjmaşului şi răzbunătorului. Toate acestea ni se întâmplă fără ca noi să Te fi uitat, fără să fi călcat legământul Tău: da, inima nu ni s-a abătut, paşii nu ni s-au depărtat de pe cărarea Ta, ca să ne zdrobeşti în locuinţa şacalilor şi să ne acoperi cu umbra morţii.

Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru şi ne-am fi întins mâinile spre un dumnezeu străin, n-ar şti Dumnezeu lucrul acesta, El, care cunoaşte tainele inimii ? Dar din pricina Ta suntem înjunghiaţi în toate zilele, suntem priviţi ca nişte oi sortite pentru măcelărie.

Trezeşte-Te ! Pentru ce dormi, Doamne ?

Trezeşte-Te ! Nu ne lepăda pe vecie !

Pentru ce Îţi ascunzi faţa ? Pentru ce uiţi de nenorocirea şi apăsarea noastră ? Căci sufletul ne este doborât în ţărână de mâhnire, trupul nostru este lipit de pământ.

Scoală-Te, ca să ne ajuţi !

Izbăveşte-ne, pentru bunătatea Ta !

 

Psalmul 43 = 44, Traducerea Bartolomeu Anania

Pentru sfarsit ; fiilor lui Core, spre invatatura

1Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit,
părinţii noştri ne-au povestit
lucrul pe care Tu l-ai făcut în zilele lor,
în zilele cele de demult.

2Mâna Ta a nimicit neamuri
şi'n locul lor pe ei i-ai răsădit;
Tu ai hărţuit (nota : kakóo = „a maltrata“, „a pune în pericol“, „a hărţui“.)popoare, iar pe ei i-ai adus la liman (nota : Sensul exact al verbului ekbaíno = „a ieşi“ (dintr'o corabie), „a debarca“.)

3Că nu cu sabia lor au moştenit ei ţara
şi nu braţul lor i-a izbăvit,
ci dreapta Ta şi braţul Tău
şi luminarea feţei Tale, căci Tu ai binevoit întru ei.

4Tu Însuţi eşti Împăratul meu şi Dumnezeul meu,
Cel ce porunceşti mântuirea lui Iacob:

5Prin Tine-i vom străpunge pe vrăjmaşii noştri
şi prin numele Tău îi vom nimici pe cei ce se ridică împotriva noastră.

6Pentru că nu în arcul meu îmi voi pune nădejdea
şi nu sabia mea mă va mântui;

7că Tu ne-ai izbăvit de cei ce ne supără
şi pe cei ce ne urăsc i-ai ruşinat (nota : Sf. Maxim Mărturisitorul: Din suflet să iubim pe orice om, dar să nu ne punem nădejdea în nici unul dintre oameni. Căci câtă vreme ne susţine Domnul, toţi prietenii ne înconjoară, iar vrăjmaşii noştri sunt fără putere. Când însă ne părăseşte Domnul, atunci ne părăsesc şi prietenii cu toţii; şi împreună cu toţi vrăjmaşii dobândesc putere împotriva noastră. Dar şi cel ce îndrăzneşte bizuindu-se pe sine, va cădea în cădere jalnică.)

8Întru Dumnezeu ne vom lăuda noi toată ziua
şi întru numele Tău ne vom mărturisi în veac.

9Acum însă Te-ai lepădat de noi şi ne-ai ruşinat
şi nu vei ieşi, Dumnezeule (nota : Cuvântul „Dumnezeule“ se află numai în Codex Alexandrinus. Lipseşte din Versiunea Ebraică.)cu oştirile noastre;

10făcutu-ne-ai să dăm înapoi din faţa duşmanilor noştri
şi cei ce ne urăsc ne-au prădat în folosul lor.

11Datu-ne-ai ca pe o turmă la tăiere
şi printre neamuri ne-ai risipit;

12Tu Ţi-ai vândut poporul pe preţ de nimic
şi nici un câştig n'a ieşit din vinderea noastră.

13Ocară ne-ai făcut vecinilor noştri,
batjocură şi râs celor dimprejurul nostru;

14de pomină ne-ai făcut între neamuri,
clătinare din cap între popoare.

15Ocara mea îmi stă înainte cât e ziua de lungă
şi ruşinea obrazului meu m'a acoperit,

16dinspre glasul celui ce ocărăşte şi cleveteşte,
dinspre faţa duşmanului şi a prigonitorului.

17Acestea toate au venit peste noi, dar noi nu Te-am uitat
şi nici n'am făcut nedreptate în legământul Tău,

18inima noastră nu s'a dat înapoi,
paşii noştri nu s'au abătut de la calea Ta.

19Că ne-ai umilit la loc de durere
şi umbra morţii ne-a acoperit.

20Dac'am fi uitat noi numele Dumnezeului nostru
şi ne-am fi întins mâinile spre dumnezeu străin,

21oare nu Dumnezeu va cerceta acestea?:
Căci El e Cel ce ştie ascunzişurile inimii.

22De dragul Tău suntem noi ucişi toată ziua,
socotiţi suntem ca nişte oi de'njunghiere.

23Deşteaptă-Te, Doamne, de ce dormi?
Scoală-Te şi nu Te lepăda de noi pân' la sfârşit.

24De ce-Ţi întorci faţa?
Uiţi Tu oare de sărăcia şi de necazul nostru?

25Că sufletul ni s'a plecat în ţărână,
pântecele ni s'a lipit de pământ.

26Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă,
şi de dragul numelui Tău izbăveşte-ne!

Psalmul 44 , Noua Traducere in Limba Romana (NTLR)

Pentru dirijor. Al korahiţilor. Un maschil[a].

Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre,
    părinţii noştri ne-au povestit
despre lucrarea pe care ai înfăptuit-o pe vremea lor,
    în vremuri străvechi;
am auzit cum Tu, prin braţul Tău, ai dezrădăcinat neamuri, ca să-i plantezi pe ei,
    ai izgonit noroade, ca să-i extinzi pe ei.
Nu prin sabia lor au moştenit ţara,
    nu braţul lor i-a izbăvit,
ci dreapta Ta, braţul Tău,
    lumina feţei Tale, fiindcă îi iubeai.

Dumnezeule, Tu eşti împăratul meu!
    Porunceşte dar izbăvirea[b] lui Iacov!
Cu Tine ne doborâm duşmanii,
    cu Numele Tău ne călcăm în picioare potrivnicii.
Nu mă încred în arcul meu,
    sabia mea nu mă izbăveşte,
ci Tu ne vei izbăvi de duşmanii noştri,
    iar pe cei ce ne urăsc, Tu îi vei face de ruşine!
Noi în Dumnezeu ne lăudăm mereu,
    Numele Tău îl slăvim pe vecie.Sela
Totuşi, Tu ne-ai respins şi ne-ai umilit,
    nu mai ieşi cu oştile noastre.
10 Tu ai făcut să ne retragem dinaintea duşmanului,
    astfel că cei ce ne urăsc ne jefuiesc.
11 Ne dai ca pe nişte oi la tăiere,
    ne împrăştii printre neamuri.
12 Îţi vinzi poporul pe un preţ de nimic
    şi nu câştigi nimic prin vânzarea lui.

13 Ne faci de batjocura vecinilor noştri,
    de ocara şi de dispreţul celor ce ne înconjoară.
14 Ne faci de pomină printre neamuri,
    pricină de clătinare din cap printre popoare.
15 Toată ziua ocara îmi stă înainte
    şi ruşinea îmi acoperă faţa,
16 la glasul batjocoritorului şi al blasfemiatorului,
    la vederea duşmanului şi a răzbunătorului.

17 Toate acestea au venit asupra noastră, dar[c] noi nu Te-am uitat
    şi nu am încălcat legământul Tău.
18 Inima noastră nu Ţi-a întors spatele
    şi paşii noştri nu s-au îndepărtat de calea Ta.
19 Tu însă ne-ai zdrobit în locul de vânătoare al şacalilor
    şi ne-ai acoperit cu beznă.

20 Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru
    şi ne-am fi întins palmele spre vreun dumnezeu străin,
21 n-ar fi descoperit Dumnezeu aceasta?
    Doar El cunoaşte toate tainele inimii.
22 Totuşi, din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua,
    suntem consideraţi ca nişte oi pentru tăiere.

23 Scoală-Te! De ce dormi, Stăpâne?
    Trezeşte-Te, nu ne lepăda pe vecie!
24 De ce Îţi ascunzi faţa,
    de ce ne uiţi umilinţa şi necazul?
25 Sufletul nostru este doborât în ţărână,
    pântecele ne este lipit de pământ!
26 Ridică-Te şi vino în ajutorul nostru!
    Răscumpără-ne, din pricina îndurării Tale!

Footnotes:

  1. Psalmii 44:1 Titlu. Vezi Ps. 32
  2. Psalmii 44:4 TM; LXX, Aquila, Siriacă: regele meu / care porunceşti izbăvirea
  3. Psalmii 44:17 Sau: deşi

Psalmul 44 , o plangere/lamentatie , a Israelului in vremuri de nenorociri, dupa o infrangere intr-un razboi, si multi israeliti sunt dusi in prizonierat, Israelul suferind de batjocurile natiunilor vecine , poporul se roaga impreuna Domnului deplangand starea in care se aflau si cerand eliberare si izbavire ,

- acest psalm a devenit rugaciunea celor oprimati,

- unii considera ca acest psalm vorbeste despre robia babiloniana sau de dupa , din cauza asemanarii literare cu cartile Ieremia, Isaia, altii ajung sa atribuie psalmul in vremea Macabeilor cand exista asuprirea lui Antioh Epifanul, desi acest psalm ar putea fi plasat in urma bataliei Edomului cu Iuda pe vremea lui David, sau invaziile din vremea lui Iosafat, sau Ezechia , sau ultimele zile de dinaintea caderii Ierusalimului

- bisericile traditionale folosesc acest psalm la adresa martirilor care sufera si trebuiesc mangaiati,

- Biserica prin acest psalm incredinteaza credinciosii ca cele realizate de Domnul in Vechiul Testament ramane ca o garantie a implinirii promisiunilor lui Dumnezeu a lucrarilor incepute din Noul Testament

(articol in lucru)

Read more…

Psalmii cap. 43

Psalmul 43 , Traducerea Dumitru Cornilescu  (aranjamentul textului imi apartine)

Fă-mi dreptate, Dumnezeule, apără-mi pricina împotriva unui neam nemilos! Izbăveşte-mă de oamenii plini de vicleşug şi de fărădelege !

Tu eşti Dumnezeul care mă ocroteşte: pentru ce mă lepezi ?

Pentru ce trebuie să umblu plin de întristare sub apăsarea vrăjmaşului ?

Trimite lumina şi credincioşia Ta, ca să mă călăuzească şi să mă ducă la muntele Tău cel sfânt şi la locaşurile Tale ! Atunci voi merge la altarul lui Dumnezeu, la altarul lui Dumnezeu care este bucuria şi veselia mea şi Te voi lăuda cu harpa, Dumnezeule, Dumnezeul meu !

Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu ?

Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda: El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.

Psalmul 42 = 43 , Traducerea Bartolomeu Anania

Un psalm al lui David : fara titlu la evrei

1Judecă-mă, Dumnezeule, şi fă-i pricinii mele judecată împotriva
neamului lipsit de sfinţenie,
izbăveşte-mă de omul nedrept şi viclean.

2Că Tu eşti, Dumnezeule, tăria mea; de ce Te-ai lepădat de mine?
de ce umblu eu mâhnit când mă necăjeşte vrăjmaşul meu?

3Trimite-Ţi Tu lumina şi adevărul; acestea m'au călăuzit
şi m'au adus la muntele Tău cel sfânt
şi la locaşurile Tale.

4Şi voi intra la jertfelnicul lui Dumnezeu,
la Dumnezeu, Care-i dă tinereţii mele veselie.
Întru alăută Te voi lăuda, Dumnezeule, Dumnezeul meu.

5De ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi de ce'n adâncul meu mă tulburi?
Pune-ţi nădejdea în Dumnezeu, că Lui mă voi mărturisi;
Dumnezeul meu e mântuirea feţei mele.

Psalmul 43 , Noua Traducere in Limba Romana (NTLR)

Fă-mi dreptate, Dumnezeule,
    apără-mi pricina în faţa unui neam necredincios!
        Scapă-mă de omul înşelător şi nedrept!
Tu eşti Dumnezeu, eşti adăpostul meu!
    De ce mă alungi?
De ce trebuie să umblu întristat,
    asuprit de duşman?
Trimite-Ţi lumina şi adevărul,
    ca să mă călăuzească,
să mă conducă la muntele Tău cel sfânt
    şi la locuinţa Ta!
Să ajung la altarul lui Dumnezeu,
    la Dumnezeul nespusei mele bucurii!
Te voi lăuda din liră,
    Dumnezeule, Dumnezeul meu!

Suflete al meu, de ce te mâhneşti,
    şi de ce gemi înăuntrul meu?
Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci din nou Îl voi lăuda,
    pe El, Mântuitorul meu şi Dumnezeul meu[a]!

Footnotes:

  1. Psalmii 43:5 Vezi nota de la Ps. 42:5, 6

Psalmul 43 , o chemare pentru a fi izbavit, dorul dupa Templu,

- dupa unii acest psalm este elogiul sau suspinul Bisericii dupa patria cereasca

- bisericile traditionale , au folosit timp de secole acest psalm la celebrarea euharistiei , invocand eliberarea de pacat si de dusmanii spirituali, pentru a intra cu o inima curata la celebrarea Pastelui lui Cristos

- credinciosul duce o lupta cu indoilelile, dubiile , in acele momente rosteste aeasta rugaciune

(articol in lucru)

Read more…

Psalmii cap. 42

Psalmul 42 , Traducerea Dumitru Cornilescu  (aranjamentul textului imi apartine)

Către mai marele cântăreţilor. Cântarea fiilor lui Core

Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule !

Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel Viu; când mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu ?

Cu lacrimi mă hrănesc zi şi noapte, când mi se zice fără încetare: „Unde este Dumnezeul tău ?”

Mi-aduc aminte şi-mi vărs tot focul inimii în mine, când mă gândesc cum mergeam înconjurat de mulţime şi cum înaintam în fruntea ei spre Casa lui Dumnezeu, în mijlocul strigătelor de bucurie şi mulţumire ale unei mulţimi în sărbătoare.

Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu ? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.

Îmi este mâhnit sufletul în mine, Dumnezeule; de aceea la Tine mă gândesc, din ţara Iordanului, din Hermon şi din muntele Miţear. Un val cheamă un alt val, la vuietul căderii apelor Tale; toate talazurile şi valurile Tale trec peste mine. Ziua, Domnul îmi dădea îndurarea Lui, iar noaptea, cântam laudele Lui şi înălţam o rugăciune Dumnezeului vieţii mele. De aceea, zic lui Dumnezeu, stânca mea: „Pentru ce mă uiţi ? Pentru ce trebuie să umblu plin de întristare, sub apăsarea vrăjmaşului ?” Parcă mi se sfărâmă oasele cu sabia, când mă batjocoresc vrăjmaşii mei şi-mi zic neîncetat: „Unde este Dumnezeul tău ?”

Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu ? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.

Psalmul 41 = 42 , Traducerea Bartolomeu Anania

Pentru sfarsit ; fiilor lui Core , spre invatatura (nota :Vezi istoria lui Core în Nm 16; fiii săi n'au murit odată cu el: Nm 26, 11. Sub regele David, urmaşii lui Core deveniseră cântăreţi.)

1În ce chip tânjeşte (nota : epipothéo înseamnă mai mult decât, simplu, „a dori“: „a dori peste măsură“, „a suspina după“, „a tânji“.) cerbul după izvoarele apelor,
aşa tânjeşte sufletul meu după Tine, Dumnezeule.

2Însetat-a sufletul meu de Dumnezeu cel tare (nota : Expresia „cel tare“ se află numai în Codex Alexandrinus; este motivul pentru care ea nu poate fi citită în toate ediţiile.)cel viu;
când oare voi veni şi mă voi înfăţişa înaintea lui Dumnezeu?

3Pâine mi-au fost lacrimile, ziua şi noaptea,
în timp ce zilnic mi se spunea: „Unde este Dumnezeul tău?“

4De acestea mi-am adus aminte, şi sufletul mi l-am revărsat pe mine (nota : În sensul: mi-am descărcat inima; m'am uşurat.),
căci voi merge la locul cortului celui minunat, chiar la casa lui Dumnezeu,
în glas de bucurie şi laudă, al sunetului de sărbătoare.

5De ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi de ce'n adâncul meu mă tulburi?
Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci Lui mă voi mărturisi;
mântuirea feţei (nota : „faţă“ = persoană.)mele e Dumnezeul meu.

6Sufletul mi s'a tulburat înlăuntrul meu;
pentru aceasta îmi voi aduce aminte de Tine
din ţinutul Iordanului şi al Ermonului, de la muntele cel mic.

7Adânc pe adânc se cheamă în vuietul cascadelor Tale;
toate talazele şi valurile Tale au trecut peste mine (nota : Grandioasă, superbă imagine-simbol a tuturor relelor ce s'au abătut asupra psalmistului. Încercările la care Dumnezeu îl supune pe om îl ajută pe acesta să-şi cunoască propriile profunzimi. Mai mult, aşa cum într'o cascadă apa de deasupra pragului se prăvăleşte în străfundul celei de jos, sfredelind-o şi răscolind-o, tot astfel, prin suferinţă, adâncurile lui Dumnezeu se năpustesc în acelea ale omului, ajutându-l să I le cunoască şi să şi le cunoască.).

8Ziua porunci-va Domnul mila Sa;
noaptea, cântarea Lui va fi cu mine,
rugăciune către Dumnezeul vieţii mele.

9Îi voi zice lui Dumnezeu: „Tu eşti ocrotitorul meu: de ce m'ai uitat?
De ce umblu eu mâhnit când mă necăjeşte vrăjmaşul?

10Când oasele mi se zdrobeau, duşmanii mei rosteau ocări asupră-mi,
da, când zilnic îmi spuneau: „Unde-i Dumnezeul tău?“

11De ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi de ce'n adâncul meu mă tulburi?
Pune-ţi nădejdea în Dumnezeu, că Lui mă voi mărturisi;
Dumnezeul meu e mântuirea feţei mele.

Psalmul 42 , Noua Traducere in Limba Romana (NTLR)

Pentru dirijor. Un maschil[b] al korahiţilor.

Cum tânjeşte cerbul
    după izvoarele de apă,
aşa tânjeşte sufletul meu
    după Tine, Dumnezeule!
Sufletul meu însetează după Dumnezeu,
    după Dumnezeul cel Viu!
Când voi putea veni să mă înfăţişez
    înaintea lui Dumnezeu?
Lacrimile-mi sunt hrană
    zi şi noapte,
când mi se spune fără încetare:
    „Unde este Dumnezeul tău?“
Mi se întristează sufletul
    când îmi aduc aminte
cum treceam prin mulţime,
    conducând procesiunea către Casa lui Dumnezeu,
în mijlocul strigătelor de bucurie şi de mulţumire
    ale mulţimii aflată în sărbătoare.

Suflete al meu, de ce te mâhneşti
    şi gemi înăuntrul meu?
Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci din nou Îl voi lăuda
    pe El, Mântuitorul meu şi Dumnezeul meu!

Sufletul meu[c] se mâhneşte înăuntrul meu;
    de aceea îmi amintesc de Tine,
din ţara Iordanului, înălţimile Hermonului,
    din muntele Miţar.
La vuietul cascadelor Tale,
    un adânc cheamă un alt adânc.
Toate valurile şi talazurile Tale
    au trecut peste mine.

Ziua, Domnul îmi face parte de îndurarea Sa,
    iar noaptea am cu mine cântarea Lui
        şi rugăciunea către Dumnezeul vieţii mele.

Îi zic lui Dumnezeu, Stânca mea:
    „De ce m-ai uitat?
De ce trebuie să umblu întristat,
    asuprit de duşman?“
10 Ca zdrobirea oaselor
    este batjocura prigonitorilor mei,
când îmi zic mereu:
    „Unde este Dumnezeul tău?“

11 Suflete al meu, de ce te mâhneşti
    şi de ce gemi înăuntrul meu?
Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci din nou Îl voi lăuda,
    pe El, Mântuitorul meu şi Dumnezeul meu!

Footnotes:

  1. Psalmii 42:1 În multe mss TM Ps. 42 şi 43 alcătuiesc un singur psalm.
  2. Psalmii 42:1 Titlu. Vezi Ps. 32
  3. Psalmii 42:6 Câteva mss TM, LXX, Siriacă (vezi v. 11); cele mai multe mss TM: Îl voi lăuda / pentru izbăvirile prezenţei Sale. Dumnezeul meu, sufletul meu

Psalmul 42, psalmul 1 din volumul 2 al imnologiei iudaice , o cantare a fiilor lui Core, a celor ce-L cauta pe Domnul , cand sunt deprimati, si se incurajeaza singuri in a nadajdui in Domnul, dorul dupa Dumnezeu si dupa Templul Sau

- figura cu cerbul care doreste izvoarele de apa este una din cele mai frecvente in iconografia crestina , atat la neoprotestanti cat si la traditionalisti, la decorarea baptistierului

- traditionalistii considera psalmul ca fiind o rugaciune a lui Cristos in timpul celebrarii Pascale, deci e folosit acest psalm de Paste

- acest psalm este canteul celor ce urmeaza sa se boteze, care doresc harul lui Cristos, este cantecul celor e tanjesc dupa tara promisa , e cantecul celor ce sunt pe patul de moarte si-si arata in acest mod dorinta de a contempla Chipul Domnului, astfel acest psalm e un cantec valabil pana la implinirea comuniunii reale cu vesnicia

- unii vad in acest psalm strigatul celui exilat, excomunicat,

(articol in lucru)

Read more…

Psalmii cap. 41

Psalmul 41, Traducerea Dumitru Cornilescu  (aranjamentul textului imi apartine)

Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David.

Ferice de cel ce îngrijeşte de cel sărac! Căci în ziua nenorocirii Domnul îl izbăveşte; Domnul îl păzeşte şi-l ţine în viaţă. El este fericit pe pământ, şi nu-l laşi la bunul plac al vrăjmaşilor lui. Domnul îl sprijină, când este pe patul de suferinţă: îi uşurezi durerile în toate bolile lui.

Eu zic: „Doamne, ai milă de mine ! Vindecă-mi sufletul ! Căci am păcătuit împotriva Ta.”

Vrăjmaşii mei zic cu răutate despre mine: „Când va muri ? Când îi va pieri numele ?” Dacă vine cineva să mă vadă, vorbeşte neadevăruri, strânge temeiuri ca să mă vorbească de rău; şi, când pleacă, mă vorbeşte de rău pe afară. Toţi vrăjmaşii mei şoptesc între ei împotriva mea şi cred că nenorocirea mea îmi va aduce pieirea. „Este atins rău de tot – zic ei – iată-l culcat, n-are să se mai scoale !” Chiar şi acela cu care trăiam în pace, în care îmi puneam încrederea şi care mânca din pâinea mea, ridică şi el călcâiul împotriva mea. Dar Tu, Doamne, ai milă de mine şi ridică-mă, ca să le răsplătesc cum li se cuvine. Prin aceasta voi cunoaşte că mă iubeşti, dacă nu mă va birui vrăjmaşul meu.

Tu m-ai sprijinit, din pricina neprihănirii mele, şi m-ai aşezat pe vecie înaintea Ta.

Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, din veşnicie în veşnicie! Amin! Amin!

Psalmul 40 = 41 , Traducerea Bartolomeu Anania

Pentru sfarsit ; un psalm al lui David (nota : Rugăciune personală, mai ales pe patul de suferinţă.)

1Fericit cel ce se gândeşte la sărac şi la sărman;
în ziua cea rea, Domnul îl va izbăvi (nota : Nu se poate ca iubirea faţă de sărman să rămână nerăsplătită. Aşadar, dacă cineva îşi dăruieşte toate bunurile, sau numai o parte din ele, cel ce are de câştigat e sufletul său (Sf. Chiril al Alexandriei).)

2Domnul să-l păzească şi să-l ţină în viaţă şi să-l fericească pe pământ
şi să nu-l dea în mâinile vrăjmaşilor lui.

3Domnul să-l ajute în patul durerii sale;
în aşternutul bolii lui, Tu i-ai întors lâncezeala spre bine.

4Eu am zis: „Doamne, miluieşte-mă,
vindecă sufletul meu, că Ţi-am greşit Ţie“.

5Vrăjmaşii mei m'au vorbit de rău:
„Când va muri el? iar numele lui când va pieri?“

6Venea cineva să mă vadă, grăia deşertăciuni,
inima lui îşi aduna sieşi fărădelege,
ieşea afară şi tuna împotriva mea.

7Toţi vrăjmaşii mei laolaltă şopteau împotrivă-mi,
împotriva mea puneau la cale rele;

8cuvânt nelegiuit au pus împotrivă-mi:
„Cel ce doarme, oare se va mai scula?“

9Fiindcă chiar omul păcii mele, cel în care îmi puneam nădejdea,
cel ce a mâncat din pâinea mea, chiar el şi-a ridicat călcâiul împotrivă-mi (nota : Fericitul Augustin vede în acest verset o prefigurare a trădării lui Iuda.)

10Dar Tu, Doamne, miluieşte-mă şi ridică-mă,
iar eu le voi răsplăti.

11Prin aceasta am cunoscut că Tu m'ai vrut,
că nu se va bucura de mine vrăjmaşul meu.

12De dragul nerăutăţii mele m'ai ajutat
şi pentru totdeauna m'ai aşezat înaintea feţei Tale.

13Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel,
din veac şi până'n veac. Amin! Amin!

Psalmul 41 , Noua Traducere in Limba Romana

Pentru dirijor. Un psalm al lui David.

Ferice de cel ce îngrijeşte de sărac[a],
    căci Domnul îl va scăpa în ziua cea rea.
Domnul îl va păzi, îl va ţine în viaţă,
îl va binecuvânta în ţară
    şi nu-l va lăsa la bunul plac al duşmanilor lui.
Domnul îl va întări când va fi pe patul de suferinţă,
    iar patul în care suferea va fi strâns.

Cât despre mine, eu am zis: „Doamne, ai milă de mine!“
    Vindecă-mă, căci am păcătuit împotriva Ta!
Duşmanii mei vorbesc despre mine cu răutate, spunând:
    „Când va muri şi-i va pieri numele?“
Chiar dacă vine vreunul să mă vadă,
    grăieşte făţarnic[b], în timp ce inima lui adună duşmănie
        pe care o împrăştie când iese afară.
Potrivnicii mei şuşotesc cu toţii împotriva mea
    şi gândesc ce e mai rău pentru mine.
„O boală necruţătoare l-a atins!
    Nu se va mai scula din locul în care s-a culcat!“
Chiar şi prietenul apropiat în care m-am încrezut,
    cel ce mănâncă pâinea mea,
        şi-a ridicat călcâiul împotriva mea!

10 Tu însă, Doamne, ai milă de mine!
    Ridică-mă, ca să le dau răsplata cuvenită!
11 Voi şti că-Ţi găseşti plăcerea în mine
    prin aceea că duşmanul meu nu va triumfa asupra mea.
12 Cât despre mine, Tu mă sprijini în integritatea mea
    şi mă aşezi în prezenţa Ta pe vecie.

13 Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,
    din veşnicie în veşnicie.
        Amin! Amin!

Footnotes:

  1. Psalmii 41:1 Sau: de cel fără ajutor; LXX adaugă: şi de cel sărman
  2. Psalmii 41:6 Sau: nimicuri

Psalmul 41 , ultimul psalm din volumul 1 al imnologiei iudaice ,unde vom vedem binecuvantarile pentru cei ce se ingrijesc de saraci, versetul 9 este citat in Ioan 13:18 , rugaciunea unui bolnav parasit , are ca tema milostivirea si tradarea

- unii vad in acest psalm o plangere(lamentatie) a lui David in fata rascoalei fiului sau Absalom si tradarea sfetnicului sau care se aliaza cu rasculatii

- datorita versetului 9 care a fost folosit si de Iisus , unii considera ca fiind acest psalm o rugaciune a lui Mesia din timpul patimilor Sale

- tema tradarii lui Iuda, este preluata si in interpretarea ca Biserica se preocupa de cei saraci, bolnavi, Biserica cand e persecutata de vrajmasi e eliberata de Domnul, si tradarea celor ce au fost fii ai Bisericii sunt prilej de intristare pentru Biserica

(articol in lucru)

Read more…

Psalmii cap. 40

Psalmul 40 , Traducerea Dumitru Cornilescu  (aranjamentul textului imi apartine)

Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David.

Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele. M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă şi mi-a întărit paşii.Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulţi au văzut lucrul acesta, s-au temut, şi s-au încrezut în Domnul.

Ferice de omul care îşi pune încrederea în Domnul şi care nu se îndreaptă spre cei trufaşi şi mincinoşi !

Doamne Dumnezeule, multe sunt minunile şi planurile Tale pentru mine: nimeni nu se poate asemăna cu Tine. Aş vrea să le vestesc şi să le trâmbiţez, dar numărul lor este prea mare, ca să le povestesc.

Tu nu doreşti nici jertfă, nici dar de mâncare, ci mi-ai străpuns urechile; nu ceri nici ardere de tot, nici jertfă de ispăşire. Atunci am zis: „Iată-mă că vin ! – în sulul cărţii este scris despre mine – vreau să fac voia Ta, Dumnezeule !” Şi Legea Ta este în fundul inimii mele.

Vestesc îndurarea Ta în adunarea cea mare; iată că nu-mi închid buzele. Tu ştii lucrul acesta, Doamne ! Nu ţin în inima mea îndurarea Ta, ci vestesc adevărul Tău şi mântuirea Ta, şi nu ascund bunătatea şi credincioşia Ta în adunarea cea mare.

Tu, Doamne, nu-mi vei opri îndurările Tale; ci bunătatea şi credincioşia Ta mă vor păzi întotdeauna. Căci rele fără număr mă împresoară, m-au ajuns pedepsele pentru nelegiuirile mele; şi nu le mai pot suferi vederea. Sunt mai multe decât perii capului meu, şi mi se înmoaie inima. Izbăveşte-mă, Doamne ! Vino, Doamne, degrabă în ajutorul meu. Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi toţi cei ce vor să-mi ia viaţa! Să dea înapoi şi să roşească de ruşine cei ce-mi doresc pierzarea ! Să rămână înlemniţi de ruşinea lor cei ce-mi zic: „Ha ! Ha !”

Să se bucure şi să se înveselească în Tine toţi cei ce Te caută !

Cei ce iubesc mântuirea Ta să zică fără încetare: „Mărit să fie Domnul !”

Eu sunt sărac şi lipsit, dar Domnul Se gândeşte la mine. Tu eşti ajutorul şi izbăvitorul meu: nu zăbovi, Dumnezeule !

Psalmul 39 = 40 , Traducerea Bartolomeu Anania

Pentru sfarsit ; un psalm al lui David

1L-am aşteptat, pe Domnul L-am aşteptat,
şi El a luat aminte la mine
şi mi-a auzit rugăciunea

2şi m'a scos din groapa ticăloşiei
şi din tina noroiului;
şi pe piatră mi-a pus picioarele
şi paşii mi i-a îndreptat;

3şi'n gura mea a pus cântare nouă,
cântare Dumnezeului nostru;
mulţi vor vedea şi se vor teme
şi vor nădăjdui în Domnul.

4Fericit bărbatul a cărui nădejde este numele Domnului
şi n'a privit la deşertăciuni şi la bâiguieli mincinoase ( nota : Sau: „frenezii mincinoase“; „deliruri mincinoase“, „pseudoinspiraţii“. E vorba de acele stări de spirit şi manifestări pe care în antichitate le aveau cei ce se credeau posedaţi de duhul oracular al unor zei şi, mai nou, cei ce pretind că sunt posedaţi de Duhul Sfânt şi, simulând glosolalia (vorbirea în limbi), îngaimă vorbe fără înţeles.)

5Doamne, Dumnezeul meu, multe sunt minunile pe care le-ai făcut
şi'n gândurile Tale nu-i nimeni asemenea Ţie.
Vestit-am şi am grăit: ele fără de număr s'au înmulţit.

6Jertfă şi prinos n'ai voit,
dar mi-ai întocmit un trup (nota : Profeţie mesianică (aici şi în următoarele două versete), pe care Pavel o foloseşte în Evr 10, 5-9.) ;
arderi-de-tot şi jertfă pentru păcat n'ai cerut;

7atunci am zis: „Iată, vin!,
– scris este despre mine în sulul cărţii –

8ca să fac voia Ta, Dumnezeul meu;
dar şi legea Ta am vrut-o în lăuntrul inimii mele (nota : Literal: „în mijlocul măruntaielor mele“.)"

9Dreptate am binevestit în adunare mare;
iată, buzele mele nu le voi opri;
Doamne, Tu o ştii.

10Dreptatea Ta n'am ascuns-o în inima mea,
adevărul Tău şi mărturia Ta le-am grăit;
mila Ta şi adevărul Tău nu le-am ascuns de adunarea mare.

11Dar Tu, Doamne, să nu-Ţi îndepărtezi îndurările Tale de la mine,
mila Ta şi adevărul Tău pururea să mă sprijinească.

12Fiindcă rele nenumărate m'au împresurat;
fărădelegile mele m'au ajuns şi n'am fost în stare să văd;
înmulţitu-s'au mai mult decât perii capului meu,
şi inima m'a părăsit.

13Binevoieşte, Doamne, să mă izbăveşti,
Doamne, spre ajutorul meu ia aminte.

14Ruşinaţi şi înfruntaţi deodată să fie cei ce sufletul meu îl caută ca să-l piardă.
Întoarcă-se înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi doresc mie răul;

15să-şi poarte de'ndată ruşinarea cei ce-mi zic: „Bine-ţi fac!, bine-ţi fac!“

16Toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, să se bucure şi să se veselească,
iar cei ce iubesc mântuirea Ta să zică de-a pururi: „Mărit să fie Domnul!“

17Iar eu sărac sunt şi sărman; Domnul se va îngriji de mine.
Tu eşti ajutorul meu şi apărătorul meu;
Dumnezeul meu, nu Te lăsa aşteptat!

Psalmul 40 , Noua Traducere in Limba Romana

Pentru dirijor. Al lui David. Un psalm.

Am nădăjduit în Domnul,
    iar El S-a aplecat înspre mine
        şi mi-a ascultat strigătul.
M-a scos din groapa pieirii,
    din murdăria mocirlei.
Mi-a pus piciorul pe stâncă
    şi mi-a întărit paşii.
Mi-a pus în gură un cântec nou,
    o laudă pentru Dumnezeul nostru.
Mulţi vor vedea, se vor teme
    şi se vor încrede în Domnul.

Ferice de omul
care îşi pune încrederea în Domnul,
    care nu se abate spre cei mândri
        şi nici spre cei ce se închină la idoli[a]!
Doamne, Dumnezeul meu,
    multe sunt minunile şi planurile Tale
pe care le-ai făcut faţă de noi!
    Nimeni nu se poate asemăna cu Tine!
Am vrut să le vestesc şi să vorbesc despre ele,
    dar sunt prea multe ca să le povestesc!

Tu nu ai dorit nici jertfă, nici dar de mâncare,
    ci mi-ai străpuns[b] urechile[c].
        Tu nu ai cerut nici ardere de tot, nici jertfă pentru păcat.
Atunci am zis: „Iată că vin!
    În sulul cărţii este scris despre mine.
Îmi găsesc plăcerea în a face voia Ta, Dumnezeul meu;
    Legea Ta este înăuntrul meu.“

Vestesc dreptatea Ta
    în adunarea cea mare;
Tu, Doamne, ştii
    că nu-mi închid buzele!
10 Nu ascund dreptatea Ta în inima mea,
    ci vorbesc despre credincioşia şi mântuirea Ta;
nu acopăr îndurarea şi adevărul Tău
    în adunarea cea mare.

11 Doamne, nu-Ţi opri
    mila faţă de mine!
Fie ca îndurarea Ta şi adevărul Tău
    să mă păzească mereu!
12 Căci rele fără număr
    mă înconjoară;
păcatele mele m-au copleşit
    şi nu mai sunt în stare să văd;
sunt mai multe decât perii capului meu
    şi-mi înmoaie inima.

13 Binevoieşte, Doamne, de mă izbăveşte!
    Doamne, vino degrabă în ajutorul meu!
14 Să se facă de râs şi să rămână de ruşine cu toţii,
    cei ce caută să-mi piardă viaţa!
Să dea înapoi şi să fie umiliţi
    cei ce-mi doresc răul!
15 Să rămână înmărmuriţi din pricina ruşinii lor
    cei ce-mi ziceau: „Ha! Ha!“
16 Să tresalte de veselie însă şi să se bucure în Tine
    toţi cei ce Te caută!
Cei ce iubesc mântuirea Ta
    să zică mereu: „Mărit să fie Domnul!“

17 Cât despre mine, eu sunt chinuit şi în nevoie,
    dar Stăpânul se va gândi la mine.
Tu eşti ajutorul şi izbăvitorul meu!
    Dumnezeul meu, nu întârzia!

Footnotes:

  1. Psalmii 40:4 Sau: spre cei ce răspândesc minciuni
  2. Psalmii 40:6 Sau: deschis (lit.: săpat)
  3. Psalmii 40:6 TM, unele mss LXX; unele mss LXX: ci mi-ai pregătit un trup

Psalmul 40 ,o rugaciune de multumire si de cerere, bucuria lui David care a fost izbavit, si-si arata dorinta de a sluji cu bucurie Domnului, versetele 6-8 sunt citate in Evrei 10 , versetele 13-17, se pot regasi si in psalmul 70, dand impresia ca ambii psalmi erau folositi la aceeas celebrare

- Prima parte a psalmului, respectiv rugaciunea de multumire pentru ajutorul primit poate fi inteles ca fiind baza credintei pe o experienta din trecut a celui ce se roaga, iar acum se afla intr-o alta situatie dificila trecand la partea a doua care este o rugaciune de eliberare dintr-un necaz apasator,

(articol in lucru)

Read more…

Psalmii cap. 39

Psalmii cap.39 , Traducerea Dumitru Cornilescu  (aranjamentul textului imi apartine)

Către mai marele cântăreţilor: către Iedutun. Un psalm al lui David.

Ziceam: „Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba; îmi voi pune frâu gurii, cât va sta cel rău înaintea mea.”

Am stat mut, în tăcere; am tăcut, măcar că eram nenorocit; şi totuşi durerea mea nu era mai puţin mare.Îmi ardea inima în mine, un foc lăuntric mă mistuia; şi atunci mi-a venit cuvântul pe limbă şi am zis: „Doamne, spune-mi care este sfârşitul vieţii mele, care este măsura zilelor mele, ca să ştiu cât de trecător sunt.” Iată că zilele mele sunt cât un lat de mână, şi viaţa mea este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ţine. (Oprire) Da, omul umblă ca o umbră, se frământă degeaba, strânge la comori, şi nu ştie cine le va lua.Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu ? În Tine îmi este nădejdea. Izbăveşte-mă de toate fărădelegile mele ! Nu mă face de ocara celui nebun !

Stau mut, nu deschid gura, căci Tu lucrezi. Abate-Ţi loviturile de la mine! Îmi iese sufletul sub loviturile mâinii Tale. Tu pedepseşti pe om şi-l loveşti pentru fărădelegea lui: îi prăpădeşti, ca molia, ce are el mai scump. Da, orice om este doar o suflare. (Oprire)

Ascultă-mi rugăciunea, Doamne, şi pleacă-Ţi urechea la strigătele mele ! Nu tăcea în faţa lacrimilor mele ! Căci sunt un străin înaintea Ta, un pribeag, ca toţi părinţii mei. Abate-Ţi privirea de la mine şi lasă-mă să răsuflu, până nu mă duc şi să nu mai fiu !

Psalmul 38 = 39 , Traducerea Bartolomeu Anania

Pentru sfarsit : o cantare a lui David pentru Idutun (Nota : Unii comentatori cred că Iditun denotă modul de a cânta un anume psalm (tonul, tonalitatea, inflexiunea vocii) şi că rudenia acestui cuvânt cu Iditun, cântăreţul levit rânduit de David (1 Par 25, 1; 2 Par 5, 12) este incertă sau foarte îndepărtată.)

1Zis-am: „Păzi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea“;
pusu-i-am gurii mele pază
când păcătosul mi-a stat împotrivă,

2amuţit-am şi m'am smerit, şi chiar despre cele bune am tăcut (nota :„Cel ce în vremea năvălirii ispitelor se abţine de la contemplaţia naturală şi stăruie numai în rugăciune, adunându-şi mintea din toate şi concentrând-o în ea însăşi şi în Dumnezeu, omoară puterea deprinderii naturale a sufletului de a lucra răul prin simţuri“ (Sf. Maxim Mărturisitorul)). şi durerea mea s'a înnoit.

3Inima mea s'a înfierbântat în lăuntrul meu
şi în cugetul meu foc se va aprinde.
Cu limba mea grăit-am:
„Doamne, fă-mă să-mi cunosc sfârşitul

4şi care este numărul zilelor mele,
ca să ştiu ce-mi lipseşte“ (nota : = ca să ştiu cât sunt eu de plăpând şi trecător.)

5Iată, Tu mi-ai făcut zilele ca pasul de-o palmă
şi fiinţa (hypóstasis = „fiinţă“, fiinţare, substanţă.) mea ca o nimica înaintea Ta.
Da, toate sunt deşarte, fiece om care trăieşte;

6da, omul trece ca un chip în oglindă (nota :Substantivul eikón înseamnă „chip“, „figură“, „imagine“, „portret“, „tablou“, dar şi „fantomă“, „nălucă“, „imagine a spiritului“, „imagine reflectată în oglindă“. Echivalenţa e impusă de context.),
vai, în zadar se tulbură;
adună comori şi nu ştie pentru cine le strânge.

7Şi acum, cine este tăria mea de a'ndura? Oare nu Domnul?
Da, fiinţa mea e de la Tine.

8Izbăveşte-mă de toate fărădelegile mele;
Tu m'ai făcut ocară celui fără minte.

9Amuţit-am şi nu mi-am deschis gura,
Că Tu eşti Cel ce m'ai făcut.

10Îndepărtează de mine biciuirile Tale;
sfârşitu-m'am de puternicia mâinii Tale.

11Cu mustrări pentru nelegiuiri Tu l-ai certat pe om
şi viaţa i-ai subţiat-o ca pe o pânză de păianjen;
da, în zadar se tulbură tot omul.

12Ascultă-mi, Doamne, rugăciunea
şi ia aminte la cererea mea,
lacrimile mele nu le trece sub tăcere,
că străin sunt eu la Tine,
străin ca toţi părinţii mei.

13Cruţă-mă, ca să răsuflu
înainte de a mă duce şi de a nu mai fi.

Psalmul 39 , Noua Traducere in Limba Romana

Pentru dirijor. Pentru Iedutun[a]. Un psalm al lui David.

Ziceam: „Voi veghea asupra căilor mele
    ca să nu păcătuiesc cu limba!
Îmi voi pune frâu gurii,
    cât timp se va afla cel rău în prezenţa mea!“
Am rămas deci mut, în tăcere,
    nerostind nici măcar o vorbă bună;
dar durerea mi-a fost răscolită.
    Îmi ardea inima în piept
şi un foc îmi mistuia şoaptele!
    Atunci mi-a venit cuvânt pe limbă:

Doamne, descoperă-mi sfârşitul!
    Care este măsura zilelor mele?
        Fă-mă să ştiu cât sunt de trecător.
Tu mi-ai dat zile cât un lat de palmă,
    iar lungimea vieţii mele este o nimica toată înaintea Ta.
        Într-adevăr omul este doar o suflare. “Sela
Într-adevăr, omul călătoreşte ca umbra[b];
    el se agită degeaba,
        adunând comori pe care nu ştie cine le va moşteni.

Şi acum ce mai pot nădăjdui eu, Stăpâne?
    Nădejdea mea este în Tine!
Izbăveşte-mă de toate nelegiuirile mele,
    nu mă lăsa de batjocura nebunului!
Stau totuşi mut şi nu-mi deschid gura,
    pentru că Tu ai îngăduit aceasta.
10 Abate-Ţi lovitura de la mine,
    căci sunt zdrobit de lovitura mâinii Tale!
11 Pedepsind păcatul, tu disciplinezi pe fiecare
    şi îi prăpădeşti ca molia, ce are mai scump.
        Într-adevăr, omul este doar o suflare!Sela
12 Doamne, ascultă-mi rugăciunea
    şi ia aminte la strigătul meu de ajutor!
        Nu rămâne surd la plânsetul meu,
căci, faţă de Tine, sunt doar un pribeag,
    un peregrin ca toţi strămoşii mei!
13 Abate-Ţi privirea de la mine, ca să mă pot bucura iarăşi,
    până nu mă duc şi nu voi mai fi!

Footnotes:

  1. Psalmii 39:1 Titlu. Vezi 1 Cron. 16:41-42; 25:1, 6; 2 Cron. 5:12; 35:15
  2. Psalmii 39:6 Lit.: chip

Psalmul 39 , o marturisire a lui David prin care recunoaste ca-si pierduse rabdarea in fata suferintelor prin care trecea si cerea ca pedeapsa la care era supus din partea Domnului sa fie abatuta de peste el, o meditatie despre viata scurta si efemera a omului

- desi din titlu psalmul este atribuit lui David, unii ne trimit cu gandul la marturisirea lui Ieremia 20:9 ,

- similare psalmului 39 sunt si textele Nou Testamentale , din Iacov 4:14, 1Petru 1:23-24, Romani 8:20-21,

(articol in lucru)

Read more…

Psalmii cap. 38

Psalmul 38 , Traducerea Dumitru Cornilescu   (aranjamentul textului imi apartine)

Un psalm al lui David. Spre aducere aminte.

Doamne, nu mă mustra în mânia Ta şi nu mă pedepsi în urgia Ta. Căci săgeţile Tale s-au înfipt în mine, şi mâna Ta apasă asupra mea.

N-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea, din pricina mâniei Tale; nu mai este nicio vlagă în oasele mele, în urma păcatului meu. Căci fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu; ca o povară grea, sunt prea grele pentru mine.

Rănile mele miros greu şi sunt pline de coptură, în urma nebuniei mele. Sunt gârbovit, peste măsură de istovit; toată ziua umblu plin de întristare. Căci o durere arzătoare îmi mistuie măruntaiele şi n-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea.Sunt fără putere, zdrobit cu desăvârşire; tulburarea inimii mele mă face să gem.

Doamne, toate dorinţele mele sunt înaintea Ta, şi suspinele mele nu-Ţi sunt ascunse. Inima îmi bate cu tărie, puterea mă părăseşte, şi lumina ochilor mei nu mai este cu mine. Prietenii şi cunoscuţii mei se depărtează de rana mea, şi rudele mele stau deoparte. Cei ce vor să-mi ia viaţa îşi întind cursele; cei ce-mi caută nenorocirea spun răutăţi şi toată ziua urzesc la înşelătorii. Iar eu sunt ca un surd, n-aud; sunt ca un mut care nu deschide gura.

Psalmul 37 = 38 , Traducerea Bartolomeu Anania

Un psalm al lui David ; spre aducerea aminte , asupra Sambetei (nota :   Fer. Augustin: Dacă psalmistul plângea şi se tânguia într'o zi de Sâmbătă, care este ziua de odihnă, înseamnă că sufletul său era foarte tulburat. În acest sens trebuie citit şi textul: „Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia“ (Mt 5, 4); cei ce-şi plâng păcatele sunt capabili de mântuire.)

1Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri,
nici cu urgia Ta să mă cerţi.

2Că săgeţile Tale s'au înfipt în mine (nota : Pornind de la premisa că „săgeţile Domnului“ nu sunt altceva decât cuvintele Sale înfipte în inima omului cu menirea de a o înflăcăra, Fericitul Augustin tâlcuieşte astfel: Cuvintele (săgeţile) Domnului există în inima psalmistului, şi datorită lor îşi aminteşte el de Ziua Sâmbetei; dar pentru că, din pricina stării sale de păcat, Sâmbăta este doar o amintire, iar nu o trăire actuală, cuvintele Domnului nu mai provoacă înflăcărare, ci o suferinţă din cauza căreia „nu este vindecare în trupul meu“ )  şi ai apăsat peste mine mâna Ta.

3Nu este vindecare în trupul meu de la faţa mâniei Tale,
nu este pace în oasele mele de la faţa păcatelor mele.

4Că fărădelegile mele au covârşit capul meu,
ca o sarcină grea mă apasă.

5Împuţitu-s'au şi au putrezit rănile mele
de la faţa nebuniei mele;

6chinuitu-m'am şi m'am gârbovit peste măsură,
toată ziua mâhnindu-mă umblam.

7Că şalele mele s'au umplut de ocări
şi nu este vindecare în trupul meu.

8Necăjitu-m'am şi m'am smerit foarte,
răcnit-am din suspinul inimii mele.

9Doamne, înaintea Ta este toată dorirea mea
şi suspinul meu de la Tine nu s'a ascuns.

10Inima mi s'a tulburat, tăria m'a părăsit,
iar lumina ochilor mei, nici aceasta nu este cu mine.

11Prietenii mei şi vecinii mei în preajma mea s'au apropiat şi au şezut,
apropiaţii mei departe de mine au stat,

12şi peste măsură se sileau cei ce-mi căutau mie sufletul;
cei ce căutau să-mi facă rău grăiau deşertăciuni
şi vicleşuguri toată ziua cugetau.

13Eu însă ca un surd nu auzeam
şi ca un mut ce nu-şi deschide gura;

14şi m'am făcut ca un om ce nu aude
şi'n gura lui nu are vorbe de mustrare.

15Că eu în Tine, Doamne, am nădăjduit,
Tu mă vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu.

16Că am zis: – „Să nu se bucure cândva de mine vrăjmaşii mei“,
şi când mi s'au clătinat picioarele, ei împotriva mea grăiau cu vorbe mari.

17Că eu sunt gata să cad sub lovituri
şi durerea îmi este pururea'nainte.

18Că fărădelegea mea eu o voi vesti
şi treaz voi sta asupra păcatului meu.

19Dar vrăjmaşii mei trăiesc şi s'au făcut mai tari decât mine
şi s'au înmulţit cei ce mă urăsc pe nedrept;

20cei ce-mi răsplătesc cu rău pentru bine mă defăimau
pentru că urmam binele.

21Nu mă părăsi, Doamne, Dumnezeul meu,
nu Te'ndepărta de mine;

22ia aminte spre ajutorul meu,
Doamne al mântuirii mele!

Psalmul 38 , Noua Traducere in Limba Romana

Un psalm al lui David spre aducere-aminte

Doamne, nu mă mai mustra în mânia Ta
    şi nu mă mai disciplina în furia Ta!
Căci săgeţile Tale m-au străpuns,
    mâna Ta s-a abătut asupra mea.
Din pricina mâniei Tale, nu mai este nimic sănătos în trupul meu,
    nici un os nu mai este întreg din pricina păcatului meu.
Căci fărădelegile mele mă copleşesc, ca o povară grea;
    sunt prea grele pentru mine.

Rănile mele duhnesc, putrezesc,
    şi aceasta numai din pricina nebuniei mele.
Sunt încovoiat, peste măsură de gârbovit.
    Toată ziua umblu bocind.
Coapsele-mi sunt pline de arsuri,
    nu mai este nimic sănătos în trupul meu!
Sunt atât de slăbit şi de zdrobit!
    Mă tânguiesc din pricina suspinelor inimii mele.

Stăpâne, ştii toate dorinţele mele,
    iar suspinele mele nu-ţi sunt ascunse!
10 Mi se zbate inima, puterile mă părăsesc,
    nici chiar lumina ochilor mei nu o mai am!
11 Cei care mă iubesc, prietenii mei, nu stau aproape de rana mea,
    cei apropiaţi mie stau deoparte.
12 Cei ce caută să-mi ia viaţa îşi întind cursele;
    cei ce-mi doresc răul pun la cale sfârşitul meu
        şi în fiecare zi urzesc numai înşelătorii.

13 Eu însă nu aud, întocmai ca un surd;
    ca un mut, nu-mi deschid gura!
14 Am ajuns ca omul care nu aude
    şi a cărui gură nu mai are răspuns.
15 Totuşi nădăjduiesc în Tine, Doamne!
    Tu vei răspunde, Stăpâne, Dumnezeul meu!
16 Căci am zis: „Să nu se bucure din pricina mea,
    atunci când îmi alunecă piciorul, să nu se laude pe seama mea!“

17 Chiar acum sunt gata să mă împiedic,
    iar durerea mă însoţeşte mereu.
18 Îmi mărturisesc vina;
    păcatul meu mă frământă.
19 Duşmanii mei sunt mulţi şi plini de viaţă[a]
    şi cei ce mă urăsc fără motiv sunt fără număr.
20 Cei ce răsplătesc cu rău pentru bine
    mi se opun, când eu urmăresc binele.

21 Nu mă părăsi, Doamne!
    Dumnezeul meu, nu Te îndepărta de mine!
22 Vino degrabă în ajutorul meu,
    Stăpâne, Mântuirea mea!

Footnotes:

  1. Psalmii 38:19 Sau: şi fără motiv

Psalmul 38, rugaciunea unui om bolnav ,

- unii afirma ca psalmul ar fi rugaciunea lui Cristos din timpul rastignirii, prin compararea cu Luca 23:49

- unii recomanda acest psalm celor subjugati de pacat , departe de Dumnezeu, astfel psalmul devenind o rugaciune de ispasire , o pregatire inaintea marturisirii pacatelor

- altii compara acest psalm cu actiunea samariteanului milos prin rugaciunea pentru cei pacatosi, preluind suferintele altora ca si cum ar fi a celui ce se roaga prin acest psalm

(articol in lucru)

Read more…

Psalmii cap. 37

Psalmul 37 , Traducerea Dumitru Cornilescu  (aranjamentul textului imi apartine )

Un psalm al lui David.

Nu te mânia pe cei răi şi nu te uita cu jind la cei ce fac răul; căci sunt cosiţi iute ca iarba şi se veştejesc ca verdeaţa.

Încrede-te în Domnul şi fă binele; locuieşte în ţară şi umblă în credincioşie. Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra, El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina, şi dreptul tău ca soarele la amiază.

Taci înaintea Domnului şi nădăjduieşte în El. Nu te mânia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui, pe omul care îşi vede împlinirea planurilor lui rele.

Lasă mânia, părăseşte iuţimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău. Fiindcă cei răi vor fi nimiciţi, iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpâni ţara.

Încă puţină vreme, şi cel rău nu va mai fi; te vei uita la locul unde era, şi nu va mai fi. Cei blânzi moştenesc ţara şi au belşug de pace.

Cel rău face la planuri împotriva celui neprihănit şi scrâşneşte din dinţi împotriva lui. Domnul râde de cel rău, căci vede că-i vine şi lui ziua. Cei răi trag sabia şi îşi încordează arcul, ca să doboare pe cel nenorocit şi sărac, ca să înjunghie pe cei cu inima neprihănită. Dar sabia lor intră în însăşi inima lor, şi li se sfărâmă arcurile.

Mai mult face puţinul celui neprihănit decât belşugul multor răi. Căci braţele celui rău vor fi zdrobite, dar Domnul sprijină pe cei neprihăniţi.

Domnul cunoaşte zilele oamenilor cinstiţi; şi moştenirea lor ţine pe vecie.Ei nu rămân de ruşine în ziua nenorocirii, ci au de ajuns în zilele de foamete. Dar cei răi pier, şi vrăjmaşii Domnului sunt ca cele mai frumoase păşuni: pier, pier ca fumul.

Cel rău ia cu împrumut, şi nu dă înapoi; dar cel neprihănit este milos şi dă. Căci cei binecuvântaţi de Domnul stăpânesc ţara, dar cei blestemaţi de El sunt nimiciţi.

Domnul întăreşte paşii omului, când Îi place calea lui; dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână. Am fost tânăr, şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea. Ci el întotdeauna este milos şi dă cu împrumut; şi urmaşii lui sunt binecuvântaţi. Depărtează-te de rău, fă binele, şi vei dăinui pe vecie. Căci Domnul iubeşte dreptatea şi nu părăseşte pe credincioşii Lui. Totdeauna ei sunt sub paza Lui, dar sămânţa celor răi este nimicită. Cei neprihăniţi vor stăpâni ţara şi vor locui în ea pe vecie. Gura celui neprihănit vesteşte înţelepciunea, şi limba lui trâmbiţează dreptatea. Legea Dumnezeului său este în inima lui; şi nu i se clatină paşii.

Cel rău pândeşte pe cel neprihănit şi caută să-l omoare. Dar Domnul nu-l lasă în mâinile lui şi nu-l osândeşte când vine la judecată. Nădăjduieşte în Domnul, păzeşte calea Lui, şi El te va înălţa ca să stăpâneşti ţara: vei vedea pe cei răi nimiciţi.

Am văzut pe cel rău în toată puterea lui; se întindea ca un copac verde. Dar, când am trecut a doua oară, nu mai era acolo; l-am căutat, dar nu l-am mai putut găsi. Uită-te bine la cel fără prihană şi priveşte pe cel fără vicleşug; căci omul de pace are parte de moştenitori. Dar cei răzvrătiţi sunt nimiciţi cu toţii, sămânţa celor răi este prăpădită.

Scăparea celor neprihăniţi vine de la Domnul; El este ocrotitorul lor la vremea necazului. Domnul îi ajută şi-i izbăveşte; îi izbăveşte de cei răi şi-i scapă, pentru că se încred în El.

Psalmul 37 , Noua Traducere in Limba Romana

[a]

Al lui David

Nu te mânia din pricina celor răi
    şi nu-i invidia pe cei ce săvârşesc răul,
căci ei se usucă repede ca iarba
    şi se veştejesc precum verdeaţa!

Încrede-te în Domnul şi fă binele!
    Locuieşte în ţară şi veghează să umbli în credincioşie[b]!
Desfătarea ta să fie Domnul
    şi El va împlini cererile inimii tale!

Încredinţează-ţi calea în mâna Domnului,
    încrede-te în El, şi El va lucra.
El va face să răsară dreptatea ta ca zorii
    şi cauza ta dreaptă[c] – ca miezul zilei.

Taci înaintea Domnului şi nădăjduieşte în El,
    nu te mânia din pricina celui ce reuşeşte în umblarea lui,
        a celui ce-şi împlineşte planurile lui rele.

Renunţă la mânie, părăseşte furia!
    Nu te mânia, căci mânia duce numai la rău!
Fiindcă cei ce fac răul vor fi stârpiţi,
    dar numai cei ce nădăjduiesc în Domnul vor moşteni ţara!

10 Încă puţină vreme şi cel rău nu va mai fi;
    te vei uita la locul unde era şi nu va mai fi.
11 Cei blânzi însă vor moşteni ţara[d]
    şi se vor bucura de belşug de pace!

12 Cel rău unelteşte împotriva celui drept,
    scrâşneşte din dinţi împotriva lui.
13 Dar Stăpânul râde de el,
    căci ştie că-i soseşte şi lui ziua.

14 Cei răi îşi scot sabia,
    îşi încordează arcul,
ca să-l doboare pe cel sărman şi pe cel nevoiaş,
    să-i înjunghie pe cei ale căror căi sunt drepte.
15 Cu săbiile lor însă îşi vor străpunge propriile inimi,
    iar arcurile le vor fi zdrobite.

16 Mai bun este puţinul celui drept,
    decât belşugul multor răi,
17 căci braţele celor răi vor fi frânte,
    dar Domnul îi sprijină pe cei drepţi.

18 Domnul cunoaşte zilele celor integri.
    Moştenirea lor va fi pe vecie.
19 Ei nu sunt făcuţi de ruşine în vreme rea,
    iar în zile de foamete vor fi săturaţi.

20 Cei răi vor pieri însă,
    iar duşmanii Domnului vor fi
ca cele mai frumoase păşuni;
    vor trece, ca fumul vor trece.

21 Cel rău împrumută, dar nu mai dă înapoi;
    cel drept însă este milos şi înapoiază.
22 Cei ce sunt binecuvântaţi de El vor moşteni ţara,
    dar cei ce sunt blestemaţi de El vor fi stârpiţi.

23 Domnul întăreşte paşii omului,
    atunci când Îşi găseşte plăcere în calea lui.
24 Când acesta cade, nu este doborât de tot,
    căci Domnul îl sprijină cu mâna Sa.

25 Din tinereţea mea şi până la bătrâneţe
    nu am văzut vreun om drept părăsit,
        nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea.
26 El este milos în fiecare zi şi dă cu împrumut,
    iar urmaşii lui vor fi o binecuvântare[e].

27 Deci depărtează-te de rău şi fă binele!
    Atunci vei putea locui în ţară pentru totdeauna!
28 Domnului Îi place să facă dreptate
    şi nu-Şi părăseşte credincioşii!

Totdeauna ei sunt păziţi,
    dar urmaşii celor răi vor fi stârpiţi.
29 Cei drepţi vor moşteni ţara,
    o vor locui pe vecie.

30 Gura celui drept rosteşte cuvinte înţelepte,
    iar limba lui grăieşte cu dreptate.
31 El poartă în inimă Legea Dumnezeului său,
    şi astfel picioarele[f] nu-i alunecă.

32 Cel rău îl pândeşte pe cel drept,
    căutând să-l omoare,
33 însă Domnul nu-l dă pe mâna lui
    şi nu-l lasă să fie osândit la judecata lui.

34 Nădăjduieşte în Domnul
    şi păzeşte calea Lui,
iar El te va înălţa ca să stăpâneşti ţara
    şi vei vedea nimicirea celor răi!

35 L-am văzut pe cel rău în toată puterea lui,
    întinzându-se ca un copac bogat, bine sădit în ţara lui.
36 Dar când am trecut încă o dată pe acolo, nu mai era;[g]
    l-am căutat, dar nu l-am mai găsit.

37 Uită-te la cel cinstit, priveşte-l pe cel integru,
    căci omul paşnic are viitor!
38 Răzvrătiţii vor fi nimiciţi cu toţii;
    viitorul celor răi va fi retezat.

39 Izbăvirea celor drepţi vine de la Domnul,
    Care le este refugiu în vreme de necaz.
40 Domnul îi ajută şi îi scapă;
    îi scapă de cei răi şi îi eliberează,
        pentru că au căutat scăparea la El.

Footnotes:

  1. Psalmii 37:1 Psalmul este un poem în acrostih (fiecare strofă începe cu o literă a alfabetului ebraic, în ordinea literelor)
  2. Psalmii 37:3 Lit.: paşte credincioşia; sau: paşte în siguranţă (cu sensul de: bucură-te de siguranţă)
  3. Psalmii 37:6 Lit: judecata
  4. Psalmii 37:11 Lit.: pământul
  5. Psalmii 37:26 Sau: vor culege binecuvântare
  6. Psalmii 37:31 Lit.: paşii
  7. Psalmii 37:36 LXX, Siriacă, Ieronim; TM: Dar a trecut, nu mai este

Psalmul 36 = 37 , Traducerea Bartolomeu Anania

Al lui David.

1Nu-ţi face sânge rău (nota : parazelóo (în cazul de faţă, urmat de en cu dativul) = „a fi enervat, agasat, contrariat, iritat, agitat“.)din pricina celor ce fac rău,
nici nu-i pizmui pe cei ce lucrează fărădelege (nota: Dacă păcatele aproapelui tău te preocupă prea mult şi fără'ncetare, nu numai că vei cădea în păcatul de a-l judeca (Matei 7:1), dar îţi asumi riscul de a nu-ţi mai vedea păcatele tale proprii (Sf. Dorotei de Gaza).

2căci ei ca iarba curând se vor ofili
şi ca verdeaţa ierbii degrab se vor trece.

3Tu nădăjduieşte în Domnul şi fă binele
şi locuieşte pământul şi hrăneşte-te din bogăţia lui.

4Desfătează-te în Domnul
şi El va împlini cererile inimii tale.

5Descoperă-I Domnului calea ta
şi nădăjduieşte într'Însul, şi El va lucra

6şi dreptatea ţi-o va scoate ca lumina
şi judecata ta, precum amiaza.

7Supune-te Domnului şi roagă-L;
nu-ţi face sânge rău din pricina celui ce sporeşte'n calea sa,
din pricina omului care face fărădelege.

8Potoleşte-ţi furia, lasă mânia;
nu-ţi face sânge rău ca şi cum ai face răul;

9fiindcă cei ce fac răul vor pieri de istov,
dar cei ce-L aşteaptă pe Domnul, ei vor moşteni pământul.

10Încă puţin, şi păcătosul nu va mai fi:
îi vei căuta locul şi nu-l vei afla.

11Dar cei blânzi vor moşteni pământul (nota : Sf. Grigorie de Nyssa: Iisus îi va numi pe aceştia „fericiţi“ (Mt 5, 5). Când psalmistul spune: „Cred că voi vedea bunătăţile Domnului în pământul celor vii“ (Ps 26, 13), el nu are în minte pământul obişnuit, în care totul se naşte şi moare, ci un pământ transfigurat, de care moartea nu se mai apropie, în care nimeni nu mai umblă pe calea păcătoşilor şi unde vicleşugul nu-şi mai află cărare.) şi se vor desfăta întru belşug de pace.

12Pândi-va păcătosul pe cel drept
şi cu dinţii va scrâşni asupră-i.

13Dar Domnul Îşi va râde de el,
deoarece El de mai'nainte vede că ziua lui va veni.

14Sabie au scos păcătoşii,
arcul şi l-au întins
ca să-l doboare pe sărac şi pe sărman,
ca să-i înjunghie pe cei drepţi la inimă.

15Să intre sabia lor în inima lor,
arcurile să li se sfărâme!

16Mai bun e puţinul pentru cel drept
decât multa bogăţie a păcătoşilor.

17Că braţele păcătoşilor se vor zdrobi,
dar Domnul pe cei drepţi îi întăreşte.

18Cunoaşte Domnul căile celor fără prihană
şi moştenirea lor în veac va fi;

19în vreme rea nu vor fi ruşinaţi,
în zile de foamete se vor sătura.

20Că păcătoşii vor pieri,
iar vrăjmaşii Domnului, de îndată ce au fost slăviţi şi s'au înălţat,
s'au stins, precum fumul au pierit.

21Păcătosul se împrumută şi nu înapoiază,
dar dreptul are milă: el dă (nota: În sensul: el nu dă cu împrumut, ci dăruieşte; sau: dă cu împrumut propunându-şi să nu primească nimic înapoi (Lc 6, 35).

22Că cei ce-L binecuvintează pe El vor moşteni pământul,
dar cei ce-L blesteamă vor pieri de istov.

23De la Domnul îşi îndreaptă omul paşii
şi calea Lui o va dori foarte;

24când va cădea, el nu va fi doborât,
că Domnul îl sprijină cu mâna Sa.

25Tânăr am fost, acum sunt, iată, bătrân
şi nu l-am văzut pe cel drept părăsit,
şi nici seminţia lui cerşind pâine;

26cât e ziua de lungă, dreptul miluieşte şi împrumută
şi seminţia sa întru binecuvântare va fi.

27Fereşte-te de rău şi fă binele (nota : Sf. Maxim Mărturisitorul: Adică războieşte-l pe vrăjmaş ca să-ţi micşorezi patimile, apoi ţine-te treaz pentru ca ele să nu crească; luptă-te ca să dobândeşti virtuţile, apoi ţine-te treaz pentru ca să le păstrezi.) şi vei sălăşlui în veacul veacului.

28Că Domnul iubeşte judecata
şi nu-i va părăsi pe cuvioşii Săi;
ei în veac vor fi păziţi.
Dar nelegiuiţii vor fi alungaţi,
iar seminţia necredincioşilor va fi stârpită;

29drepţii însă vor moşteni pământul
şi'n veacul veacului îşi vor avea sălaş pe el.

30Gura dreptului va murmura (nota : Verbul meletáo înseamnă, de fapt, „a exersa“, „a practica“, „a declama un text“, adică a-l rosti continuu.) înţelepciune
şi limba lui va rosti judecată;

31legea Dumnezeului său în inima lui,
şi paşii lui nu se vor poticni.

32Păcătosul îl pândeşte pe cel drept
şi caută să-l omoare;

33dar Domnul pe acesta nu-l va lăsa în mâinile lui
şi nicicum nu-l va osândi atunci când îl judecă.

34Aşteaptă-L pe Domnul şi păzeşte-I calea
şi El te va înălţa pentru ca tu să moşteneşti pământul;
când vor fi stârpiţi păcătoşii, tu vei vedea.

35Văzutu-l-am pe cel necredincios ridicat în slăvi (nota : hyperypsóo = a înălţa fără măsură, a exalta.) şi înălţându-se pe sine ca cedrii Libanului;

36şi am trecut pe-acolo şi, iată, nu era;
şi l-am căutat, dar locul său nu era de găsit.

37Păzeşte nerăutatea şi caută ce e drept,
că omul de pace lasă urmaşi după el;

38dar nelegiuiţii vor fi nimiciţi deodată
şi urmaşii necredincioşilor fi-vor stârpiţi.

39Dar mântuirea drepţilor e de la Domnul;
El e ocrotitorul lor la vreme de necaz;

40şi Domnul le va ajuta şi El îi va izbăvi
şi-i va scoate din mâna păcătoşilor
şi-i va mântui, că ei au nădăjduit în El.

Psalmul 37 , se aseamana mult cu proverbele , aici danduse invataturi despre soarta celor neprihaniti si a celor pacatosi

- Invataturi date de un om in varsta dornic sa potoleasca iritare celor tineri care se simt deziluzionati , scandalizati pentru prosperitatea celor pacatosi , care pare inexplicabila in lumina invataturilor despre reompensa divina , motiv pentru care autorul indeamna la increderea in Dumnezeu, care va rasplati fiecaruia dupa merite , pedeapsa divina pentru cei pacatosi nu poate fi evitata

- unii considera ca omul drept despre care scrie in psalm este Cristos , iar Biserica este descendenta Lui, astfel Cristos = autorul, isi invata disipolul = Biserica , iar Biserica la randul ei prin acest psalm indeamna la rabdare in incercari, la perseverenta in facerea binelui, la speranta in promisiunile viitoare , la a nu ne lasa inselati de fericirea trecatoare a celor pacatosi,

( articol in lucru )

Read more…

Psalmii cap. 36

Psalmul 36 , Traducerea Dumitru Cornilescu  (aranjamentul textului imi apartine)

Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului.

1. Nelegiuirea celui rău zice inimii mele:

„Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui.“ 2. Căci se măguleşte singur în ochii lui,ca să-şi desăvîrşească fărădelegea, ca să-şi potolească ura.

3. Cuvintele gurii lui sînt mincinoase şi înşelătoare; nu mai vrea să lucreze cu înţelepciune şi să facă binele.4. În aşternutul lui se gîndeşte la răutate,

stă pe o cale care nu este bună, şi nu urăşte răul.

5. Bunătatea Ta, Doamne, ajunge pînă la ceruri, şi credincioşia Ta pînă la nori.

6. Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu, şi judecăţile Tale sînt ca Adîncul cel mare.

Doamne, Tu sprijineşti pe oameni şi pe dobitoace !

7. Cît de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule !

La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost. 8. Se satură de belşugul Casei Tale, şi-i adăpi din şivoiul desfătărilor Tale. 9. Căci la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina. 10. Întinde-Ţi şi mai departe bunătatea peste ceice Te cunosc, şi dreptatea peste cei cu inima neprihănită !

11. Să nu m-ajungă piciorul celui mîndru, şi să nu mă pună pe fugă mîna celor răi.

12. Ceice fac fărădelegea au şi început să cadă; sînt răsturnaţi, şi nu pot să se mai scoale.

Psalmul 35 = 36 , Traducerea Bartolomeu Anania

Pentru sfarsit ; al lui David, robul Domnului

1Călcătorul de lege, păcătuind, zice'n sinea lui
că înaintea ochilor săi nu este frică de Dumnezeu (nota : Este vorba de călcătorul de lege care în chiar sinea lui, în mod deliberat, îşi propune să calce legea lui Dumnezeu şi să păcătuiască. Spunându-şi că frica de Dumnezeu nu există, el elimină eventualitatea consecinţelor ce derivă din păcatul său (Apostolos Makrakis).

2Fiindcă el însuşi se amăgeşte chiar cu ochii săi,
ca nu cumva să-şi afle fărădelegea şi s'o urască.

3Cuvintele gurii sale sunt fărădelege şi vicleşug,
el n'a dorit să înţeleagă cum e să fii bun.

4Fărădelege a gândit în aşternutul său,
pe sine s'a pus în orice cale care nu e bună
şi răutatea n'a urât-o.

5Doamne, mila Ta este în cer
iar adevărul Tău se'ntinde pân'la nori;

6dreptatea Ta e ca munţii lui Dumnezeu,
adânc nepătruns judecăţile Tale.
Oameni şi dobitoace vei mântui Tu, Doamne;

7cât ai înmulţit mila Ta, Dumnezeule,
fiii oamenilor în umbra aripilor Tale vor nădăjdui,

8din grăsimea casei Tale îi vei îmbăta (nota : Grăsimea era socotită drept partea cea mai bună din animalul jertfit la templu (în casa Domnului) şi-I era rezervată lui Dumnezeu (Lv.7:25) . Plăcuţii lui Dumnezeu iau parte la ospăţul de după jertfă şi se înfruptă din aceleaşi bunătăţi ca şi Domnul, trăind un fel de „beţie sacră“, vecină cu extazul. Este şi paharul Domnului care „mă'mbată de parc'ar fi prea tare“ . Calist patriarhul conchide: „Noi pururea vom avea viitoarele bunătăţi dumnezeieşti şi vom fi în ele, dacă vom gusta din amândouă părţile vinul din potirul de viaţă făcător şi nou, aflat în mâna Domnului, şi vom bea din el în toate zilele“.)şi din izvorul desfătării Tale îi vei adăpa.

9Că la Tine este izvorul vieţii,
întru lumina Ta vom vedea lumină (nota : Sf. Grigorie Palama: Vederea acestei lumini e o unire; căci unirea cu lumina, ce este altceva decât vedere? Lumina se vede în lumină, iar cel ce vede devine el însuşi întreg lumină, făcându-se şi el asemenea cu ceea ce vede; mai bine zis, se uneşte în chip neamestecat, lumină fiind şi lumină văzând prin lumină.)

10Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine
şi dreptatea Ta celor drepţi la inimă.

11Să nu vină peste mine piciorul trufiei
şi mâna păcătoşilor să nu mă clatine.

12Acolo au căzut toţi cei ce lucrează fărădelege;
izgoniţi au fost şi nu vor putea să se ridice (nota : Literal: „nu vor putea să stea'n picioare“.)

Psalmul 36 , Noua Traducere in Limba Romana

Pentru dirijor. Al lui David, robul Domnului.

O rostire cu privire la nelegiuirea celui rău
    se află înăuntrul inimii mele:
Nu este frică de Dumnezeu
    înaintea ochilor lui.[a]
Căci se măguleşte prea mult în ochii săi
    ca să-şi mai găsească păcatul şi să-l urască.
Cuvintele gurii lui sunt rele şi înşelătoare;
    a încetat să mai fie înţelept şi să facă binele.
Plănuieşte răul chiar şi în aşternutul său,
    stă pe o cale care nu este bună
        şi nu respinge răul.

Doamne, îndurarea Ta ajunge până la ceruri
    şi credincioşia Ta – până la nori!
Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu
    şi judecata Ta – ca adâncul cel mare!
Doamne, Tu dai izbăvire atât oamenilor, cât şi animalelor!
    Cât de scumpă este îndurarea Ta, Dumnezeule!
La umbra aripilor Tale îşi caută adăpost
    fiii oamenilor.[b]
Ei se satură de belşugul casei Tale
    şi Tu le dai să bea din râul desfătărilor Tale.
Căci la Tine este izvorul vieţii
    şi prin lumina Ta vedem lumina.

10 Continuă să-Ţi arăţi îndurarea faţă de cei ce Te cunosc,
    şi dreptatea faţă de cei cu inima dreaptă!
11 Să nu m-ajungă piciorul celui mândru,
    iar mâna celor răi să nu mă izgonească!
12 Au şi căzut făcătorii de rele!
    Au fost aruncaţi şi nu se mai pot ridica!

Footnotes:

  1. Psalmii 36:1 Sau: Nelegiuirea îi vorbeşte celui rău / chiar în străfundul inimii lui. / Nu este frică de Dumnezeu / înaintea ochilor lui.
  2. Psalmii 36:7 Sau: Ta! / La umbra aripilor Tale îşi caută adăpost / îngeri şi oameni, deopotrivă.

Psalmul 36 , aminteste de abisul pacatului si nemasurata milostivirii Domnului , psalmul arata clar ca rautatea umana cauza descurajarii si a pesimismului nu poate sa invinga bunatatea lui Dumnezeu,

- Pavel citeaza in Romani 3 18 , primul verset al acestui psalm pentru explicatia lui pentru a arata mantuirea prin Iisus Cristos

- unii in acest psalm vad denuntarea rautatii lui Iuda si a iudeilor care l-au refuzat pe Cristos si relevarea bunatatii si a dreptatii lui Cristos , si ca Biserica este " casa Domnului" din versetul 8, unde oamenii pot afla belsugul desfatarii, isi pot astampara setea , in Botez si prin Cina/Euharistie,

(articol in lucru)

Read more…

Psalmii cap. 35

Psalmul 35 , Traducerea Dumitru Cornilescu   (aranjamentul textului imi apartine)

Un psalm al lui David.

Apără-mă Tu, Doamne, de potrivnicii mei, luptă Tu cu cei ce se luptă cu mine ! Ia pavăza şi scutul şi scoală-Te să-mi ajuţi. Învârte suliţa şi săgeata împotriva prigonitorilor mei! Zi sufletului meu: „Eu sunt mântuirea ta !”

Ruşinaţi şi înfruntaţi să fie cei ce vor să-mi ia viaţa ! Să dea înapoi şi să roşească cei ce-mi gândesc pieirea ! Să fie ca pleava luată de vânt şi să-i gonească îngerul Domnului ! Drumul să le fie întunecos şi alunecos, şi să-i urmărească îngerul Domnului ! Căci mi-au întins laţul lor, fără pricină, pe o groapă pe care au săpat-o, fără temei, ca să-mi ia viaţa; să-i ajungă prăpădul pe neaşteptate, să fie prinşi în laţul pe care l-au întins, să cadă în el şi să piară ! Şi atunci mi se va bucura sufletul în Domnul: se va înveseli de mântuirea Lui. Toate oasele mele vor zice: „Doamne, cine poate, ca Tine, să scape pe cel nenorocit de unul mai tare decât el, pe cel nenorocit şi sărac de cel ce-l jefuieşte ?”

Nişte martori mincinoşi se ridică şi mă întreabă de ceea ce nu ştiu Îmi întorc rău pentru bine: mi-au lăsat sufletul pustiu.

Şi eu, când erau ei bolnavi, mă îmbrăcam cu sac, îmi smeream sufletul cu post şi mă rugam cu capul plecat la sân. Umblam plin de durere ca pentru un prieten, pentru un frate; cu capul plecat, ca de jalea unei mame. Dar, când mă clatin eu, ei se bucură şi se strâng; se strâng fără ştirea mea, ca să mă batjocorească, şi mă sfâşie neîncetat. Scrâşnesc din dinţi împotriva mea împreună cu cei nelegiuiţi, cu secăturile batjocoritoare. Doamne, până când Te vei uita la ei ?

Scapă-mi sufletul din cursele lor, scapă-mi viaţa din ghearele acestor pui de lei ! Şi eu Te voi lăuda în adunarea cea mare şi Te voi slăvi în mijlocul unui popor mare la număr.

Să nu se bucure de mine cei ce pe nedrept îmi sunt vrăjmaşi, nici să nu-şi facă semne cu ochiul cei ce mă urăsc fără temei ! Căci ei nu vorbesc de pace, ci urzesc înşelătorii împotriva oamenilor liniştiţi din ţară. Îşi deschid gura larg împotriva mea şi zic: „Ha ! Ha ! Ochii noştri îşi văd acum dorinţa împlinită !” Doamne, Tu vezi: Nu tăcea !

 Nu Te depărta de mine, Doamne ! Trezeşte-Te şi scoală-Te să-mi faci dreptate ! Dumnezeule şi Doamne, apără-mi pricina !

Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne Dumnezeul meu, ca să nu se bucure ei de mine ! Să nu zică în inima lor: „Aha! iată ce doream !” Să nu zică: „L-am înghiţit !” Ci să fie ruşinaţi şi înfruntaţi toţi cei ce se bucură de nenorocirea mea ! Să se îmbrace cu ruşine şi ocară cei ce se ridică împotriva mea !

Să se bucure şi să se înveselească cei ce găsesc plăcere în nevinovăţia mea, şi să zică neîncetat: „Mărit să fie Domnul, care vrea pacea robului Său!” Şi atunci limba mea va lăuda dreptatea Ta, în toate zilele va spune lauda Ta.

Psalmul 34 = 35 , Traducerea Bartolomeu Anania

Al lui David

1Judecă-i, Doamne, pe cei ce-mi fac mie nedreptate,
războieşte-Te împotriva celor ce se războiesc cu mine.

2Ia-Ţi armura şi pavăza şi ridică-Te în ajutorul meu;

3sabie scoate şi închide calea celor ce mă prigonesc;
spune-i sufletului meu: „Eu sunt mântuirea ta!“

4Ruşinaţi şi înfruntaţi să fie cei ce caută sufletul meu;
cei ce-mi gândesc mie răul întoarcă-se îndărăt şi plini de ruşine.

5Să fie ei ca praful în faţa vântului
şi îngerul Domnului să-i necăjească;

6fie-le calea întuneric şi alunecare
şi îngerul Domnului să-i fugărească.

7Fiindcă fără pricină ei pe ascuns în laţul lor mi-au pregătit pieirea,
fără pricină mi-au suduit sufletul.

8Asupra lor să vină laţul pe care ei nu-l cunosc,
pe ei să-i prindă cursa pe care au ascuns-o
şi în acelaşi laţ să cadă.

9Dar sufletul meu se va bucura întru Domnul,
de mântuirea Lui se va veseli.

10Toate oasele mele (nota explicativa : „oasele“ în sensul de „fiinţă“ (toată fiinţa mea).) vor zice: „Doamne, cine este asemenea Ţie,
să-l izbăvească pe sărman din mâna celor mai tari decât el,
da, pe sărac şi pe sărman de cei ce îi jefuiesc?“

11Martori mincinoşi (nota : Literal: „martori nedrepţi“.) s'au ridicat
şi de ceea ce nu ştiam m'au întrebat;

12prin rele pentru bune m'au răsplătit,
secătuire sufletului meu.

13Dar eu, când ei mă supărau, cu haină de sac m'am îmbrăcat,
cu postire mi-am smerit sufletul  (nota : Sf. Isihie al Ierusalimului: Adevărata smerenie se dobândeşte astfel: În fiecare zi adu-ţi în minte virtuţile aproapelui tău, calităţile lui fireşti, şi compară-le cu virtuţile şi calităţile tale. Când mintea îşi vede propria nevrednicie şi constată cât de departe este de desăvârşirea altora, atunci şi tu vezi că nu eşti decât praf şi cenuşă şi, în cel mai bun caz, eşti îndărătul tuturor fiinţelor raţionale de pe pământ.),
iar rugăciunea mea în sânul meu se va întoarce.

14Ca şi cu un vecin, ca şi cu un frate de-al nostru, aşa de bine m'am purtat;
ca şi cum aş fi jelit şi m'aş fi întristat, aşa m'am smerit.

15Dar ei împotriva mea s'au veselit şi s'au adunat;
bice s'au adunat împotriva mea şi eu nu ştiam.
Risipiţi au fost, dar nu s'au căit.

16M'au pus la'ncercare, cu batjocură m'au batjocorit,
cu dinţii au scrâşnit împotrivă-mi.

17Doamne, când oare vei vedea?
Îndepărtează-mi sufletul de la faţa lor cea rea,
de la lei, viaţa mea.

18Mărturisi-mă-voi Ţie, Doamne, în adunare mare,
întru popor puternic Te voi lăuda.

19Să nu se bucure de mine cei ce mă duşmănesc pe nedrept,
cei ce fără pricină mă urăsc şi-şi fac semne cu ochiul.

20Că ei de pace îmi vorbeau,
dar în mânie vicleşuguri gândeau

21şi larg şi-au deschis gura împotriva mea,
zicând: „E bine, e bine, ochii noştri au văzut!“

22Tu ai văzut-o, Doamne, să nu păstrezi tăcere,
Doamne, nu Te depărta de mine!

23Scoală-Te, Doamne, şi ia aminte la judecata mea,
Dumnezeul meu şi Domnul meu, ia aminte la pricina mea.

24Judecă-mă, Doamne, după dreptatea Ta, Dumnezeul meu,
aşa încât ei să nu se bucure de mine;

25să nu zică în inimile lor: „E bine, bine-i este sufletului nostru“!,
nici să zică: „Noi l-am înghiţit!“

26Să se ruşineze şi să se năruie deodată cei ce se bucură de răul meu,
în ruşine să se îmbrace şi'n ocară cei ce se laudă împotriva mea.

27Dar cei ce-mi doresc mie dreptatea, ei să se bucure şi să se veselească
şi să spună fără'ncetare: „Mărit să fie Domnul,
Cel ce doreşte pacea robului Său!“

28Şi limba mea va grăi dreptatea Ta,
în ziua'ntreagă lauda Ta.

Psalmul 35 , Noua Traducere in Limba Romana

Al lui David

Răfuieşte-te, Doamne, cu cei ce se răfuiesc cu mine!
    Luptă-te cu cei ce se luptă cu mine!
Înarmează-Te cu scut şi cu pavăză!
    Ridică-Te, ca să-mi ajuţi!
Dezveleşte-Ţi suliţa şi lancea
    pentru prigonitorii mei![a]
Grăieşte sufletului meu:
    „Eu sunt mântuirea ta!“

Să fie ruşinaţi şi umiliţi
    cei ce caută să-mi ia viaţa;
să dea înapoi, să fie făcuţi de ruşine
    cei ce-mi plănuiau răul!
Să fie ca pleava luată de vânt
    şi să-i izgonească îngerul Domnului!
Întunecoasă şi alunecoasă să le fie calea,
    iar îngerul Domnului să-i urmărească!
Fără nici un motiv mi-au întins pe ascuns un laţ,
    fără nici un motiv au săpat o groapă sufletului meu.
De aceea să-i ajungă prăpădul pe neaşteptate
    şi să fie prinşi în laţul pe care l-au întins pe ascuns pentru mine;
        să cadă în el în timpul prăpădului.
Atunci sufletul meu se va bucura în Domnul,
    mă voi veseli de mântuirea Lui.
10 Întreaga-mi fiinţă va exclama:
    Doamne, cine este ca Tine,
Care să-l scape pe cel sărac de cel mai tare decât el,
    pe cel sărac şi pe cel sărman – de jefuitorul lui?“

11 Nişte martori dezlănţuiţi se ridică
    şi mă întreabă de ceea ce nu ştiu.
12 Astfel ei îmi răsplătesc cu rău pentru bine
    şi îmi pustiesc sufletul.
13 Eu însă, când ei erau bolnavi, mă îmbrăcam cu sac
    şi îmi smeream sufletul prin post;
iar când rugăciunile îmi rămâneau fără răspuns,
14     ca un prieten, ba mai mult, ca un frate,
    umblam bocind, ca unul care-şi boceşte mama,
    cu capul plecat, cuprins de întristare.
15 Acum însă, când eu mă împiedic, ei se bucură şi se adună,
    se adună împotriva mea, lovindu-mă pe ascuns,
        sfâşiindu-mă fără încetare.
16 Ca nişte bufoni batjocoritori[b]
    scrâşnesc din dinţi împotriva mea!
17 Stăpâne, cât vei mai privi?
    Scapă-mi sufletul de pustiirile lor,
        şi preţioasa mea viaţă – de puii aceştia de lei!
18 Apoi Te voi lăuda în adunarea cea mare,
    Te voi onora în mijlocul unui norod fără număr.

19 Să nu se bucure de mine cei ce mă duşmănesc pe nedrept
    şi să nu tragă cu ochiul cei ce mă urăsc fără motiv!
20 Căci ei nu vorbesc de pace,
    ci urzesc înşelătorii
        împotriva oamenilor liniştiţi din ţară.
21 Vorbesc împotriva mea, zicând: „Ha! Ha!
    Ochii noştri şi-au văzut dorinţa împlinită!“

22 Doamne, Tu ai văzut; nu tăcea!
    Stăpâne, nu Te depărta de mine!
23 Ridică-Te, trezeşte-Te pentru apărarea mea,
    apără-mi pricina, Dumnezeul meu şi Stăpânul meu!
24 Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu!
    Nu-i lăsa să se bucure de mine!
25 Nici măcar să nu gândească: „Aha! Ce bine!“
    Să nu zică: „L-am înghiţit!“

26 Să fie făcuţi de ruşine şi de râs
    cei ce se bucură de necazul meu!
Cu ruşine şi cu dezonoare să se îmbrace
    cei ce se ridică împotriva mea!
27 Să strige de veselie şi să se bucure
    cei ce îndrăgesc dreptatea mea,
cei se spun întotdeauna:
    „Mărit fie Domnul Care doreşte pacea[c] robului Său!“
28 Atunci limba mea va vesti dreptatea Ta
    şi lauda Ta toată ziua!

Footnotes:

  1. Psalmii 35:3 Sau: suliţa şi închide calea / prigonitorilor mei!
  2. Psalmii 35:16 Sensul ebraic al versului este nesigur; LXX: M-au pus la încercare, m-au batjocorit cu dispreţ
  3. Psalmii 35:27 Ebr.: şalom, un termen cu o arie semantică foarte bogată: pace, bine, sănătate, bunăstare

Psalmul 35, rugaciunea lui David adresat lui Dumnezeu ca sa fie scapat din mainile lui Saul si sa judece pe cel rau, o cerere de ajutor a credinciosului persecutat

Read more…

Psalmii cap. 34

Psalmul 34 , Traducerea Dumitru Cornilescu  (aranjamentul textului imi apartine)

Un psalm alcătuit de David când a făcut pe nebunul în faţa lui Abimelec şi a plecat izgonit de el

Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.Să mi se laude sufletul în Domnul !

Să asculte cei nenorociţi şi să se bucure. Înălţaţi pe Domnul împreună cu mine. Să lăudăm cu toţii Numele Lui !

Eu am căutat pe Domnul, şi mi-a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile mele.

Când îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, şi nu ţi se umple faţa de ruşine. Când strigă un nenorocit, Domnul aude şi-l scapă din toate necazurile lui. Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie.

Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El !

Temeţi-vă de Domnul, voi, sfinţii Lui, căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El ! Puii de leu duc lipsă şi li-e foame, dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de niciun bine.

Veniţi, fiilor, şi ascultaţi-mă, căci vă voi învăţa frica Domnului.Cine este omul care doreşte viaţa şi vrea să aibă parte de zile fericite ? Fereşte-ţi limba de rău, şi buzele de cuvinte înşelătoare ! Depărtează-te de rău şi fă binele; caută pacea şi aleargă după ea !

Ochii Domnului sunt peste cei fără prihană, şi urechile Lui iau aminte la strigătele lor. Domnul Îşi întoarce faţa împotriva celor răi, ca să le şteargă pomenirea de pe pământ. Când strigă cei fără prihană, Domnul aude şi-i scapă din toate necazurile lor. Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit. De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă întotdeauna din ea.Toate oasele i le păzeşte, ca niciunul din ele să nu i se sfărâme. Pe cel rău îl omoară nenorocirea, dar vrăjmaşii celui fără prihană sunt pedepsiţi.

Domnul scapă sufletul robilor Săi, şi niciunul din cei ce se încred în El, nu este osândit.

Psalmul 33 = 34, Traducerea Bartolomeu Anania

Un psalm al lui David, cand si-a schimbat el infatisarea in fata lui Ahimelec si i s-a dat drumul. (nota : Vezi acest episod în 1 Regi/Samuel 21-22)

1În toată vremea Îl voi binecuvânta pe Domnul,
lauda Lui pururea în gura mea.

2Întru Domnul se va lăuda sufletul meu:
audă cei blânzi şi să se veselească.

3Măriţi-L pe Domnul laolaltă cu mine,
împreună să-I înălţăm numele.

4Pe Domnul L-am căutat şi El m'a auzit
şi din toate necazurile m'a izbăvit.

5Apropiaţi-vă de El şi luminaţi-vă
şi feţele voastre nu se vor ruşina.

6Sărmanul acesta a strigat, iar Domnul l-a auzit
şi din toate necazurile lui l-a mântuit.

7Îngerul Domnului îşi va pune tabăra împrejurul celor ce se tem de El,
şi El îi va izbăvi.

8Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul (nota : Text profetic asupra Sfintei Euharistii. „Dintre toate sfintele rituri, numai Euharistia este aceea care le alimentează pe toate celelalte Taine cu desăvârşire. Atât de desăvârşită este această Taină şi atât de mult le depăşeşte pe celelalte, încât ea conduce spre adevărata culme a lucrurilor celor bune. Aici este şi ţinta finală a strădaniei omeneşti: prin ea Îl dobândim noi pe Însuşi Dumnezeu, iar Dumnezeu Se uneşte cu noi în desăvârşită unire; căci ce legătură poate fi mai completă decât aceea de a deveni un singur duh cu Dumnezeu?“ (Nicolae Cabasila).);
fericit bărbatul care nădăjduieşte întru El.

9Temeţi-vă de Domnul, voi, toţi sfinţii Lui,
că nimic nu le lipseşte celor ce se tem de El (nota : Sf. Simeon Noul Teolog: Frica de Dumnezeu naşte smerenie, smerenia naşte plânsul cel curăţitor de păcate, plânsul îl îndestulează pe om cu dulceaţa Duhului şi-i aduce belşug de nădejde în propria sa mântuire.)

10Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit,
dar cei ce-L caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele.

11Veniţi, fiilor, ascultaţi-mă pe mine;
frica Domnului vă voi învăţa.

12Cine este omul care doreşte viaţă,
care iubeşte să vadă zile bune?:

13Opreşte-ţi limba de la rău
iar buzele tale să nu grăiască vicleşug;

14ocoleşte răul şi fă binele,
caută pacea şi mergi pe urmele ei.

15Ochii Domnului asupra celor drepţi
şi urechile Lui spre rugăciunea lor.

16Dar faţa Domnului e împotriva celor ce fac rău,
pentru ca pomenirea lor s'o şteargă de pe pământ.

17Strigat-au drepţii, iar Domnul i-a auzit
şi din toate necazurile lor i-a izbăvit.

18Aproape este Domnul de cei cu inima zdrobită (nota : „inimă zdrobită“: expresie folosită la Isaia 16:1 şi citată la Luca 4:18 ) şi-i va mântui pe cei smeriţi cu duhul.

19Multe sunt necazurile drepţilor,
dar din ele toate [Domnul] îi va izbăvi.

20Domnul le păzeşte oasele toate,
nici unul din ele nu va fi zdrobit (nota : Compară cu v.18  omul cu inima zdrobită (de căinţă) îşi salvează toată fiinţa de la zdrobire (de la fărâmiţare, de la nimicire). Cel de al doilea stih va fi citat la Ioan 19:36) 

21Rea e moartea păcătoşilor
şi vor greşi aceia care-l urăsc pe cel drept.

22Mântui-va Domnul sufletele robilor Săi
şi nimeni nu va greşi din toţi cei ce nădăjduiesc într'Însul.

Psalmul 34 , Noua Traducere in Limba Romana

Al lui David. Compus pe vremea când acesta s-a prefăcut a fi nebun înaintea lui Abimelek şi a plecat izgonit de acesta.

Îl voi lăuda pe Domnul în orice vreme,
    lauda Lui va fi întotdeauna în gura mea!
Sufletul meu se laudă în Domnul;
    să audă şi să se bucure cei smeriţi!
Măriţi pe Domnul împreună cu mine!
    Să înălţăm cu toţii Numele Lui!

L-am căutat pe Domnul, şi El mi-a răspuns;
    m-a izbăvit din toate temerile mele.
Cei care privesc spre El, se luminează,[b]
    iar feţele nu li se umplu de ruşine.[c]
Acest necăjit a strigat, iar Domnul l-a auzit
    şi l-a scăpat de toate necazurile lui.
Îngerul Domnului îşi[d] aşază tabăra
    împrejurul celor ce se tem de Domnul[e] şi-i salvează.

Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul!
    Ferice de omul care se încrede în El!
Temeţi-vă de Domnul, voi sfinţii Lui,
    căci cei ce se tem de El nu duc lipsă de nimic!
10 Puii de leu duc lipsă şi flămânzesc,
    dar cei ce se tem de Domnul nu duc lipsă de nici un bine.

11 Apropiaţi-vă, fiilor, ascultaţi-mă,
    şi vă voi învăţa frica de Domnul!
12 Cine este omul care doreşte viaţa
    şi vrea să vadă zile bune?
13 Acela să-şi păzească limba de rău
    şi buzele – de cuvinte înşelătoare!
14 Să renunţe la rău şi să facă binele!
    Să caute pacea şi s-o urmărească!

15 Căci ochii Domnului sunt peste cei drepţi,
    iar urechile Lui iau aminte la strigătul[f] lor.
16 Faţa Domnului însă este împotriva celor ce săvârşesc răul,
    ca să le şteargă amintirea de pe pământ.

17 Când cei drepţi strigă, Domnul îi aude
    şi-i izbăveşte din toate necazurile lor.
18 Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită
    şi-i izbăveşte pe cei cu duhul zdrobit.

19 De multe necazuri are parte cel drept,
    dar Domnul îl izbăveşte din toate.
20 El îi păzeşte toate oasele
    şi nici unul măcar nu îi va fi rupt.

21 Răul va aduce moartea celui nelegiuit,
    iar cei ce-l urăsc pe cel drept vor fi pedepsiţi.
22 Domnul îi răscumpără pe slujitorii Săi
    şi nici unul din cei ce-şi găsesc refugiul în El nu este pedepsit.

Footnotes:

  1. Psalmii 34:1 Psalmul este un poem în acrostih (fiecare verset începe cu o literă a alfabetului ebraic, în ordinea literelor)
  2. Psalmii 34:5 TM; câteva mss TM, LXX: Priviţi spre El şi radiaţi de bucurie
  3. Psalmii 34:5 TM; LXX, Siriacă: şi să nu vi se mai umple feţele de ruşine
  4. Psalmii 34:7 Sau: Îşi
  5. Psalmii 34:7 Lit.: el
  6. Psalmii 34:15 TM; LXX: rugăciunea

Psalmul 34 , slavirea dragostei si dreptatii lui Dumnezeu ,

- acest psalm e folosit la Cina/euharistie, datorita indemnul de a gusta si vedea ce bun este Domnul, unii il folosesc si pentru a indemna pe cei ce se pregatesc sa fie botezati , ca sa intre in comuniune cu Dumnezeu care ii ocroteste pe cei ce se incred in El

- experienta personala a lui David care prin increderea in Domnul s-a rugat si a aflat refugiul care la izbavit , devenind un mesaj adresat tuturor

(articol neterminat)

Read more…

Psalmii cap. 33

Psalmul 33 , Traducerea Dumitru Cornilescu  (aranjamentul textului imi apartine)

Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul !

Oamenilor fără prihană le şade bine cântarea de laudă. Lăudaţi pe Domnul cu harpa, lăudaţi-L cu lăuta cu zece corzi. Cântaţi-I o cântare nouă ! Faceţi să răsune corzile şi glasurile voastre ! Căci cuvântul Domnului este adevărat, şi toate lucrările Lui se împlinesc cu credincioşie.

El iubeşte dreptatea şi neprihănirea; bunătatea Domnului umple pământul. Cerurile au fost făcute prin cuvântul Domnului, şi toată oştirea lor prin suflarea gurii Lui.El îngrămădeşte apele mării într-un morman şi pune adâncurile în cămări. Tot pământul să se teamă de Domnul! Toţi locuitorii lumii să tremure înaintea Lui ! Căci El zice şi se face; porunceşte, şi ce porunceşte ia fiinţă.

Domnul răstoarnă sfaturile neamurilor, zădărniceşte planurile popoarelor. Dar sfaturile Domnului dăinuie pe vecie, şi planurile inimii Lui, din neam în neam.

Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul ! Ferice de poporul pe care Şi-l alege El de moştenire !

Domnul priveşte din înălţimea cerurilor şi vede pe toţi fiii oamenilor. Din locaşul locuinţei Lui, El priveşte pe toţi locuitorii pământului. El le întocmeşte inima la toţi şi ia aminte la toate faptele lor.

Nu mărimea oştirii scapă pe împărat, nu mărimea puterii izbăveşte pe viteaz; calul nu poate da chezăşia biruinţei, şi toată vlaga lui nu dă izbăvirea.

Iată, ochiul Domnului priveşte peste cei ce se tem de El, peste cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui, ca să le scape sufletul de la moarte şi să-i ţină cu viaţă în mijlocul foametei.

Sufletul nostru nădăjduieşte în Domnul; El este ajutorul şi scutul nostru. Da, inima noastră îşi găseşte bucuria în El, căci avem încredere în Numele Lui cel sfânt.

Doamne, fie îndurarea Ta peste noi după cum o nădăjduim noi de la Tine !

Psalmul 32 = 34 , Traducerea Bartolomeu Anania

Un psalm al lui David ; fara titlu la evrei

1Bucuraţi-vă, drepţilor, întru Domnul!;
celor drepţi li se cuvine laudă.

2Lăudaţi-L pe Domnul în alăută,
în psaltire cu zece strune cântaţi-I (nota explicativa : „Alăută“ este, oarecum, echivalentul românesc pentru „ţiteră“, instrument muzical asemănător cu harpa, a cărui cutie de rezonanţă îşi are puterea jos, la bază, de unde coardele pornesc în sus. Ea este simbolul faptelor pământeşti care-şi află preţul în cer (mila devenită comoară). „Psaltire“ este echivalentul grecescului psaltérion = harpă, instrument muzical a cărui cutie de rezonanţă îşi are puterea sus, către vârf, de unde coboară cele zece coarde. Ea simbolizează cele zece porunci ale Decalogului, dar şi cele cinci simţuri ale trupului îmbinate cu cele cinci ale duhului, prin care trebuie să-L lăudăm pe Domnul (Cassiodor))

3Cântaţi-I Lui cântare nouă,
frumos cântaţi-I în strigări de bucurie.

4Că drept este cuvântul Domnului,
şi toate lucrurile Lui întru credinţă.

5Domnul iubeşte mila şi judecata,
de mila Domnului este plin pământul.

6Prin cuvântul Domnului s'au întemeiat cerurile,
iar puterea lor, prin duhul gurii Sale,

7adunând ca un burduf apele mării (nota explicativa : Aluzie şi la minunea istorisită în Iesirea 15:8),
punând adâncurile'n cămări.

8Tot pământul să se teamă de Domnul,
de El să se cutremure toţi cei ce locuiesc în lume;

9că El a zis şi ele s'au făcut,
El a poruncit şi ele s'au zidit (nota explicativa : Sensul foarte exact: El a zis, şi ele (lucrurile) au luat fiinţă (au intrat în existenţă), El a poruncit, şi ele s'au organizat (s'au rânduit raţional, după un anume plan). După Sf. Vasile cel Mare, creaţia a început cu desăvârşita ordine care domneşte în toate lucrurile vizibile. Pe de altă parte, prin crearea lumii Dumnezeu nu Şi-a epuizat puterea creatoare; aceasta se poate extinde la infinit, totul atârnând de impulsul voinţei Sale.)

10Domnul risipeşte sfaturile neamurilor,
aruncă planurile popoarelor
şi dezice sfaturile mai-marilor.

11Dar sfatul Domnului rămâne în veac,
din neam în neam gândurile inimii Lui.

12Fericit e neamul căruia Domnul îi este Dumnezeu,
poporul pe care El Şi l-a ales să-L moştenească.

13Domnul a privit din cer,
pe toţi fiii oamenilor i-a văzut;

14din locul pe care Şi l-a gătit
i-a văzut pe toţi cei ce locuiesc pământul,

15El, Cel ce singur le-a plăsmuit inimile,
Cel ce toate lucrurile lor le pricepe.

16Un rege nu se mântuieşte prin mulţimea oştirii (nota explicativa : Literal: „nu se mântuieşte cu oştire multă“.),
şi nici uriaşul se va izbăvi prin mărimea tăriei lui;

17fără folos (nota explicativa : Literal: „mincinos“ (puternic doar în aparenţă).)e calul când să scapi,
cu mărimea puterii lui nu te va scăpa.

18Iată, ochii Domnului (nota explicativa : În întregul său, psalmul are o introducere (vv. 1-3), un final (vv. 20-22) şi corpul propriu-zis (vv. 4-19), care cuprinde două teme: lucrarea lui Dumnezeu în creaţie şi lucrarea lui Dumnezeu în istorie. La rândul lor, cele două teme sunt tratate în trei părţi: cuvântul lui Dumnezeu (vv. 4-9), sfatul lui Dumnezeu (vv. 10-12) şi ochiul lui Dumnezeu (vv. 13-19).)spre cei ce se tem de Dânsul,
spre cei ce în mila Lui nădăjduiesc,

19să le izbăvească sufletele din moarte
şi să-i hrănească la vreme de foamete.

20Sufletul nostru Îl va aştepta pe Domnul,
că El este ajutorul şi ocrotitorul nostru;

21că întru El ni se va veseli inima
şi în numele Său cel sfânt am nădăjduit.

22Fie, Doamne, mila Ta spre noi
precum am nădăjduit şi noi întru Tine!

Psalmul 33 , Noua Traducere in Limba Romana

Voi, cei drepţi, bucuraţi-vă în Domnul,
    căci lauda se potriveşte celor integri!
Lăudaţi-L pe Domnul din liră,
    cântaţi-I din harfa cu zece corzi!
Cântaţi-I un cântec nou,
    sunaţi frumos din corzi şi strigaţi de bucurie!

Cuvântul Domnului este drept
    şi toate lucrările Lui mărturisesc despre credincioşia Sa.
El iubeşte dreptatea şi judecata;
    îndurarea Domnului umple pământul.
Cerurile au fost întocmite prin Cuvântul Domnului
    şi toată oştirea lor – prin suflarea gurii Sale.
El strânge apele mării într-o grămadă,
    pune adâncurile[a] în cămări.

Să se teamă de Domnul, toţi cei de pe pământ!
    Să le fie frică de El, tuturor locuitorilor lumii!
Căci El zice şi ce zice ia fiinţă!
    El porunceşte şi ce porunceşte rămâne în picioare!
10 Domnul împiedică hotărârile neamurilor
    şi zădărniceşte planurile popoarelor,
11 dar hotărârile Domnului rămân pe vecie,
    şi planurile inimii Sale dăinuiesc din generaţie în generaţie.

12 Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul,
    poporul pe care Şi l-a ales drept moştenire!
13 Domnul priveşte din ceruri,
    se uită la toţi fiii oamenilor.
14 Din lăcaşul Locuinţei Sale,
    El priveşte spre toţi locuitorii pământului.
15 El, Care a întocmit sufletul tuturor,
    ia aminte la toate faptele acestora.

16 Regele nu este izbăvit prin mărimea oştirii lui,
    nici războinicul nu este scăpat prin mărimea puterii sale.
17 Calul este o nădejde zadarnică pentru eliberare
    şi toată vlaga lui nu poate izbăvi.
18 Iată că ochiul Domnului veghează asupra celor ce se tem de El
    şi asupra celor ce nădăjduiesc în îndurarea Sa,
19 ca să le scape sufletul de la moarte
    şi să-i ţină în viaţă în mijlocul foametei.

20 Sufletele noastre tânjesc după Domnul!
    El este ajutorul şi scutul nostru,
21 căci în El se bucură inimile noastre,
    fiindcă ne încredem în Numele Lui cel sfânt!
22 Doamne, fie îndurarea Ta peste noi,
    pe măsura nădejdii noastre în Tine!

Footnotes:

  1. Psalmii 33:7 Cu referire la apele adânci

Psalmul 33 , indemnuri de a fi preamarit Domnul datorita puterii Lui ca Creator, Izbavitor, in adevarata nadejde , un cantec inchinat providentei divine atotputernice, atotstiutoare, mantuitoare, un imn inchinat Domnului atotvazator,

(articol neterminat)

Read more…

Psalmii cap. 32

Psalmul 32, Traducerea Dumitru Cornilescu   (aranjamentul textului imi apartine )

Un psalm al lui David. O cântare.

Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit !

Ferice de omul căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea şi în duhul căruia nu este viclenie !

Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. Căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii. (Oprire) Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu. (Oprire) De aceea orice om evlavios să se roage Ţie la vreme potrivită! Şi, chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge deloc.

Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz, Tu mă înconjori cu cântări de izbăvire. (Oprire)

„Eu – zice Domnul – te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.”

Nu fiţi ca un cal sau ca un catâr fără pricepere, pe care-i struneşti cu un frâu şi o zăbală cu care-i legi, ca să nu se apropie de tine.

De multe dureri are parte cel rău, dar cel ce se încrede în Domnul este înconjurat cu îndurarea Lui.

Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul şi înveseliţi-vă !  Scoateţi strigăte de bucurie, toţi cei cu inima fără prihană !

Psalmul 31 = 32, Traducerea Bartolomeu Anania

Un psalm al lui David ; privitor la pricepere

1Fericiţi cei cărora li s'au trecut cu vederea fărădelegile
şi ale căror păcate li s'au acoperit.

2Fericit e omul căruia Domnul nu-i va socoti păcatul
şi'n gura căruia nu este vicleşug.

3Fiindcă eu am tăcut, oasele mi-au îmbătrânit
în strigătul meu de toată ziua (nota explicativa : Fiindcă bolnavul (pe patul de suferinţă) a refuzat să-şi mărturisească păcatele, preferând să tacă, singurul său strigăt a rămas acela al trupului chinuit de durere.)

4Că mâna Ta s'a îngreuiat asupră-mi ziua şi noaptea,
întorsu-m'am în suferinţă când ghimpele mă împungea.

5Păcatul mi l-am cunoscut,
farădelegea nu mi-am acoperit-o.
Zis-am: „Împotriva mea îmi voi mărturisi Domnului fărădelegea“,(nota explicativa : Dacă se întâmplă să cazi în păcat, învinuieşte-te pe tine însuţi, nu da vina pe Adam! (Sf. Simeon Noul Teolog). ) iar Tu mi-ai trecut cu vederea nelegiuirea inimii (nota explicativa : Într'o seamă de ediţii ale Septuagintei: „nelegiuirea păcatului meu“; „nelegiuirea inimii mele“ se află numai în codicii Vaticanus, Sinaiticus şi Alexandrinus, pe care ediţia Rahlfs îi notează în aparatul critic. Ebr.: „Tu mi-ai iertat vina păcatului“.)

6Pentru aceasta se va ruga la Tine tot cuviosul la vreme potrivită,
şi chiar în potop de ape multe, ele de el nu se vor apropia.

7Tu eşti scăparea mea din necazul ce mă cuprinde;
Tu, bucuria mea, izbăveşte-mă de cei ce m'au împresurat!

8– Eu te voi învăţa şi te voi cârmui pe calea aceasta pe care vei merge,
ochii Mei asupra ta se vor întări:

9Nu fi ca un cal sau ca un catâr lipsit de pricepere,
ale căror fălci tu le vei strânge'n frâu şi'n zăbală,
ca ei să nu se apropie de tine.

10Multe sunt durerile (nota explicativa : Textual: „loviturile de bici pe care le îndură“.) păcătosului,
dar mila îl va înconjura pe cel ce nădăjduieşte în Domnul.

11Bucuraţi-vă în Domnul şi veseliţi-vă, drepţilor,
lăudaţi-vă, toţi cei drepţi la inimă!

Psalmul 32 , Noua Traducere in Limba Romana

Al lui David. Un maschil[a].

Ferice de cel a cărui nelegiuire este iertată,
    de cel al cărui păcat este acoperit!
Ferice de omul
    căruia Domnul nu-i ţine în seamă vina
        şi în duhul căruia nu există înşelăciune!

Când tăceam, mi se uscau oasele
    din pricina gemetelor mele necurmate.
Zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea;
    vlaga îmi ajunsese ca o uscăciune văratică.Sela
Atunci mi-am mărturisit păcatul
    şi nu Ţi-am ascuns vina mea.
Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului nelegiuirile!“,
    şi astfel Tu mi-ai iertat vina şi păcatul.Sela.
De aceea fiecare credincios să Ţi se roage
    câtă vreme mai poţi fi găsit,
iar când apele vor fi mari,
    pe el nu-l vor atinge.
Tu eşti un adăpost pentru mine!
    Tu mă vei păzi de necaz,
        înconjurându-mă cu cântări de izbăvire!Sela
„Eu te voi instrui şi te voi învăţa calea pe care trebuie să mergi;
    te voi sfătui şi ochiul Meu va veghea asupra ta.
Nu fi[b] ca un cal sau ca un catâr
    fără discernământ,
care numai strunit cu un frâu şi cu o zăbală
    se apropie de tine!“
10 De multe dureri are parte cel rău,
    dar cel ce se încrede în Domnul este înconjurat de îndurare.

11 Bucuraţi-vă în Domnul, înveseliţi-vă, voi, cei drepţi!
    Strigaţi de bucurie, toţi cei cu inima cinstită!

Footnotes:

  1. Psalmii 32:1 Titlu. Probabil un termen literar sau muzical, având un sens nesigur; şi în Ps. 32, 42, 44, 45, 52, 53, 54, 55, 74, 78, 89 şi 142
  2. Psalmii 32:9 Ebr.: fiţi

Psalmul 32 , bucuria celui iertat dupa ce si-a marturisit pacatul, indemn ca fiecare credincios sa se roage la vremea potrivita, Domnul promite calauzire

- un psalm recomandat pentru cei care dupa Botez cad in pacat

(articol neterminat)

Read more…